Everything About Japan


 
AcasaPortalGalerieCalendarFAQCautareInregistrareMembriGrupuriConectare

Distribuiti | 
 

 Owarinai suki

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
rRosemary
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 30
Varsta : 20
Localizare : Dambovita
Data de inscriere : 21/08/2011

MesajSubiect: Owarinai suki   Lun Aug 22, 2011 12:09 am

Ei bine, am si eu cateva ficuri insa o sa postez doar unul:)

Astept critici>:D< Arigatou:)
So...mai intai rezumatul:D

"Poate dragostea sa treaca mai departe de obisnuita problema a varstei?Poate ea sa uneasca doi oameni care nu cred ca vor fi vreodata impreuna?Ce se va intampla?Vor reusi sa treaca de gura lumii pentru a se iubi?

El:un politist de 21 de ani

Ea:o adolescenta de 15 ani

Hanazawa Ren si Haruno Layla traiesc o iubire imposibila datorita varstei.El nu a crezut niciodata ca fata predestinata lui va fi doar o pustoaica,insa e decis sa lupte pentru aceasta.Ea,pe de alta parte, nu face nimic pentru a-l castiga.Datorita Rikai,actuala iubita a lui Ren, crede ca baiatul visurilor ei nu se va uita niciodata la ea."

si acum: Capitolul 1:Darkness eyes.

Ren’s point of view

Credeam ca asa mi se intampla mie. Credeam ca toata lumea avea un rost in viata, numai eu nu aveam. Ma simteam oarecum retras. Cautam printre atata lume, pe cineva care ma putea face sa ma simt mai bine. Dar nu… Sunt la fel ca intotdeauna.
Mi-ar fi placut sa fiu insurat si sa am copii. Nu vroiam sa mai traiesc ca un adolescent. Era prea plictisitor.
-Ren!
Am intors imediat capul spre persoana care m-a strigat. Era Akira, prietenul meu cel mai bun. Cel care stia sa ma distraga de la adevarata mea personalitate. Ne cunosteam din scoala primara si nu ne-am certat aproape niciodata. De obicei ma tachina in legatura cu Rika, iubita mea. Nu o suferea deloc. Era chiar frumoasa, puteam recunoaste asta. Era bruneta avand ochii caprui si avea forme din toate punctele de vedere. Cu toate astea, nu simt prea multe pentru ea. Stiu ca ar trebui sa fie centrul universului meu, insa nu este asa. La mine… totul este pe dos.
-Mmm? m-am trezit intreband.
Eram in fata magazinului de langa cel mai prestigios liceu din Tokyo. Intotdeauna inainte sa plec la munca, veneam aici impreuna cu Akira. Amandoi eram politisti. Era dragut asta, pentru ca nici macar acum nu am renuntat la prietenia noastra.
-Uite cine vine!
Privirea mi s-a atintit asupra celor trei fete care veneau spre magazin. Una era blonda pe care nu o suportam niciodata. Era foarte laudaroasa, iar asta nu puteam eu suporta la o persoana. Numele ei era Mizuki. A doua era verisoara mea, Haruko, avand parul saten. A treia fata m-a facut mai atent decat eram. Era o bruneta ce avea parul pana dupa umeri. Avea ochii de un negru abisal. Numele ei i se potrivea ca o manusa. Acea fiinta sensibila, Layla… Ma simteam atras de ea, mult mai mult decat sunt de Rika.
Se uita la mine. Nu a zambit. Niciodata nu a facut-o fiind foarte diferita de celelalte fete. Chiar daca asa o vad eu, sunt sigur ca asa o vad toti. As fi spus ca e vorba de iubire, insa asa ceva nu este posibil. Avea doar 15 ani, prea tanara.
M-am ridicat din masina si m-am dus la Haruko.
-Yo! le-am salutat pe fete. Haruko si Mizuki au raspuns, insa Layla statea si se uita la mine incurcata.
Pe langa toate calitatile ei, se mai adauga si ca era ciudata. Pentru ea, ciudatenia era o calitate. Defapt, ce putea fi un defect la ea? Exista oare asa ceva?
-Pleci la munca? m-a intrebat Haru.
-Mda.
-Poate ma iei si pe mine candva… Chiar vreau sa lucrez in politie. a spus Mizuki fluturandu-si genele in directia mea.
Mi-am dat ochii peste cap. Asta e ceea ce face Mizuki: flirtreaza cu toti.
-Poate altadata. Tu ai ore. i-am spus facandu-i cu ochiul.
Si-a dat ochii peste cap, amintindu-si de “tortura” la care era supusa in fiecare zi.
-Putem merge? Poate nu stiati, dar pauza nu dureaza asa de mult. a spus Layla cu ochii ei negri fixati pe mine.
Fetele au trecut pe langa mine indreptandu-se spre magazin. Eram sigur ca Laylei nu ii pasa de amarata aia de pauza mica, doar vroia sa scape… de mine. Nu stiu de ce se comporta asa de ciudat in preajma mea, pentru ca ea e o fire foarte amuzata si rade foarte des impreuna cu prietenele ei. Era… ciudata. Am mai spus asta nu?
M-am intors si eu la masina. Akira era acolo, ma astepta. Chiar daca puteam merge cu o singura masina, el a spus ca prefera sa mearga cu masina lui. Se simte mai in siguranta. Mda, un motiv stupid avand in vedere ca eu eram politist si sansele sa fac accident erau mai putine.
-Mergem? l-am intrebat.
A zambit.
-Exact asta asteptam. Mi-am baut cafeaua de ceva vreme, asa ca te asteptam.
Am urcat in masina. Un Vanquish negru cumparat recent.
Am pornit spre sectia de politie fiind urmat de Akira. De fiecare data cand o vedeam, in urmatoarele cateva ore, mintea mea era numai la ea. Nu era chiar un lucru rau, pentru ca imi placea sa ma gandesc la ea. Ma facea mai linistit. Totusi, nici macar nu ar trebui sa fac asta, doar o pustoaica de 15 ani. Eram politist, ce naiba? Trebuia sa fiu inchis pentru ca ma gandeam prea mult la Layla. Oricum, daca regulile ar sta altfel… Cum poate un barbat de 21 de ani sa fie atras de o fata de 15 ani?
Fara sa imi dau seama, am ajuns la locul de munca. Eu lucram la birou, iar Akira pe teren. Asta e singura data cand am facut ceva diferit. Mie imi place sa stau linistit pe un scaun si sa imi fac treaba, insa Akira iubeste munca pe teren. Incearca sa ma convinga ca asa te simti mai bine, mai important. Totusi, parerea mea nu se poate schimba. Intodeauna eram hotarat.
Auzeam sunetul melodiei Eternal a lui Jin Akanishi si Yamashita Tomohisa. Am luat telefonul ce se odihnea pe birou si m-am uitat la numele apelantului. Rika. Uh! Am raspuns.
-Moshi Moshi*?
-Iubitule, scuza-ma ca te deranjez de la munca, stiu ca muncesti foarte mult, dar am o idee super.
-Nu-i nimic, Rika! Spune-mi despre ce e vorba.
Ca de obicei, nu puteam sa ii spun ca ma deranjeaza faptul ca m-a sunat. Nu stiu daca se simtea jignita, insa eu ma simteam prost daca ii spuneam asta.
-Am putea sa mergem la o pizza in seara asta… Te rog! se miorlaia in telefon.
Mi-am dat ochii peste cap, nu ca ea ar vede asta.
-Ok, Rika! Astazi o sa ies la 8 pm, asa ca la 9 pm vin sa te iau.
A scos un tipat de bucurie, care pe mine m-a facut zambesc. Rika era genul de persoana pe care o puteai face fericita doar daca ii dadeai un raspuns afirmativ.
-Ok, promit ca o sa fiu gata! Te iubesc! a spus inchizand.
Mi-am pus telefonul inapoi pe birou. Era ora 5:23 pm. Ii eram recunoscator Rikai. Chiar aveam chef de iesit in oras. Nu neaparat la discoteca, dar… doar iesit. Si iesirea la o pizza era foarte buna.

`few hours later`

Eram in fata casei Rikai si o asteptam. Exact cum mi-a promis, era gata. Purta un maieu roz, iar peste el o fusta neagra cu talie inalta. In schimb, sandalele cu toc inalt erau roz.
M-am dat jos din masina, pentru a o intampina. M-a luat in brate, apoi m-a sarutat. Dupa sarut, am mers impreuna spre portiera dreapta a masinii si i-am deschis-o pentru a intra. Apoi m-am intors la portiera stanga, am deschis-o si am intrat si eu in masina. Motorul era deja pornit, asa ca nu a fost nevoie decat sa accelerez.
Am horarat, impreuna cu Rika, sa mergem la Sakura, un restaurant foarte bun unde aveau mancare excelenta. Ne-am asezat la o masa de langa fereastra. Era frumos sa admiri orasul cand nu esti in trafic.
Am comandat amandoi cate o pizza si o cola.
-Si… cum a fost astazi la munca? am auzit-o pe Rika intreband dintr-o data.
-Ah, bine… ca de obicei! am spus plictisit.
Rika era o fata foarte cuminte si imi pare rau ca nu pot fi barbatul potrivit pentru ea. Imi pare rau si pentru mine ca probabil eu nu voi fi barbatul potrivit pentru nimeni.
-Ar fi fost mai usor daca lucra si Akira la birou, nu? m-a intrebat zambind.
Am zambit si eu.
-Probabil, in felul acela nu ma mai plictiseam. Si nici nu duceam lipsa de glume.
A chicotit.
-Oh! a spus uitandu-se spre iesire. Nu este Haruka, verisoara ta?
M-am uitat si eu in directia in care se uita si ea. Asa era! In restaurant tocmai a intrat Haruka impreuna cu Layla. Norocul ghinionului a fost ca singura masa libera sa fie langa noi. Nu sunt chiar sigur daca era noroc sau ghinion faptul ca Layla s-a asezat in asa fel incat sa pot sa o privesc tot timpul. La fel si ea.
-Ba da, ea este! m-am trezit raspunzandu-i Rikai.
-Si fata care este cu ea, o sti? m-a intrebat curioasa.
Nu stiam chiar cum sa ii spun cine e Layla. Normal ar fi fost sa ii zic adevarul, insa, in situatia mea, trebuia sa imi aleg cuvintele.
-Colega ei, Layla. scurt si la obiect!
Am vazut cum barmanul s-a aplecat pentru a-i spune ceva la ureche. Nu stiu de ce, insa nu mi-a placut. Deloc!Dupa ce el s-a departat de urechea ei, am putut sa vad fata Laylei care era incurcata. Apoi a spus un “nu” evident, care putea fi citit pe buze. Barmanul a devenit suparat. Layla a inceput sa ii explice ceva, insa nu stiu ce. Nu eram foarte bun la citit pe buze, iar asta o regret abia acum.
-Hey! am tipat spre barman.
Cand s-a intors, i-am facut semn sa vina spre mine.
-Scuza-ma, as vrea sa stiu daca mai este mult pana va veni comanda!
Barmanul era si mai nervos acum ca a auzit motivul pentru care l-am chemat. Nu acela era motivul, insa nici macar eu nu stiu care era.
-Nu stiu, eu doar servesc bauturi!
-Atunci ce cautai la masa fetelor?
Mi-a aruncat o privire plina de ura. Tipul asta avea o problema. Grava!
-Si de ce te-ar interesa pe tine?
-Pentru ca sunt varul fetelor. i-am spus avand o privire amenintatoare.
Privirea plina de ura a barmanului s-a transformat intr-una cu frica. Credea ca daca imi spune ceva nepotrivit o sa il iau la bataie. Bine, probabil ajungeam si acolo. Dar… sa nu ne grabim.
-Oh… nimic.
-Atunci e ok! a spus Rika vazand ca incepusem sa ma enervez.
Barmanul s-a reintors la bar, lasandu-ma cu nervii mei.
-De ce l-ai lasat sa plece? am intrebat-o.
A oftat.
-Nu trebuie sa te enervezi asa. Stiu ca Haruka e verisoara ta, dar…
Cuvintele ei erau pline de tristete, ca si cum ar banui ceva de care nici macar eu nu imi dadusem seama.
-Dar…? am intrebat asteptand sa continuie.
-Nimic!
Brusc, a inceput sa isi schimbe privirea. Incerca sa fie fericita, insa nu ii reusea in totalitate. Imi parea rau pentru ea, trebuia sa se prefaca mereu. Ca si cum daca ar zice ceva gresit, i-as fi spus ca relatia noastra se termina aici. Nu inteleg de ce gandea asa…
Pe de alta parte, erau fetele de la masa alaturata care se uitau la mine ciudat. Mai ales Layla. Pentru prima oara nu isi muta privirea cand o prindeam ca se uita la mine. Ochii ei intunecati imi priveau toate miscarile fiind atenti la fiecare. Ma simteam… incoltit. Incoltit de ea… O fetita de 15 ani…

*”Moshi Moshi” este folosit de cel care raspunde apelantului si este un fel de “da?”

sper sa va placa:d
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://byrosemary.blogspot.com
Ciorapyy-kun
Hatamoto
Hatamoto


Numarul mesajelor : 208
Varsta : 23
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 10/07/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Mar Aug 23, 2011 10:01 pm

Astept continuareaaaa !!! clap e interesanta dar trebuie putin lucrat , prea multe detalii de genu' "i-am deschis portiera si am intrat si eu." Intelegi ? Poti sari peste chestiile astea, in rest totul este ok , tine-o tot asa si astept sa vad continuarea :D
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
rRosemary
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 30
Varsta : 20
Localizare : Dambovita
Data de inscriere : 21/08/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Mar Aug 23, 2011 10:52 pm

ok, multumesc de sfat:)o sa tin cont:)

si pun si continuarea:)
Capitolul 2:Fun...I think

Layla’s point of view

Nu intelegeam de ce facea asta.Era absurd.Vroia sa ma induca si mai mult in eroare?Ma face sa cred ca ii pasa de mine,apoi nu mai face nimic.Nu-mi placea cand ma face sa cred ceva ce nu e adevarat.Era prea mare…trebuia sa las totul deoparte.
Destinul m-a facut sa am parte de inca o scena care sa ma inlature de la ideea mea”lasa-l si traieste-ti viata”.De ce trebuia el sa il cheme pe barmanul ala exact in momentul in care era furios pe mine.Am avut impresia ca vroia sa ma scape de el,insa nu cred ca a fost asta.Prin cateva propozitii l-a facut pe barman sa plece,fara a-mi mai adresa nici un cuvant.
-Layla!am auzit o voce cunoscuta strigandu-ma.
Eram asa de concentrata asupra gandurilor mele incat nici nu am observat cum trecea timpul.Ren era aici,langa Haru, impreuna cu Rika.
-Da!am spus buimaca.
Ren a zambit,fiind urmat de Rika si Haru cu acelas gest.
-Scuze,eram prinsa in ganduri.am spus zambind si eu.
Ren a chicotit.I-am aruncat o privire suparata,ceea ce l-a facut sa rada putin mai tare.Stia ca ma enerveaza cand facea asta,insa lui nu ii pasa.Se distra de minune pe seama mea.
-Lay,Ren s-a oferit sa ne duca acasa.a spus Haru cu un zambet mare.
Nu asta!
-Hmm,ok.am spus incercand sa zambesc,doar ca nu prea mi-a iesit.
Am plecat din restaurant,indreptandu-se spre masina lui.Ren si Haru au luat-o inainte,insa eu am ramas in urma impreuna cu Rika.
-Nu-l lua in seama!Nu face asta cu rea intentie.mi-a spus Rika punand mana pe umarul meu.
Gestul ei m-a uimit.Niciodata nu am putut simti o antipatie fata de ea,insa nu ma asteptam sa imi adreseze acele cuvinte avand in vedere faptul ca era iubitul ei.Iubitul ei,Layla!
Cand am ajuns la masina,am lasat-o pe Rika sa se duca pe scaunul pasagerului,iar eu cu Haru am intrat pe bancheta din spate.
Am incercat sa nu il bag in seama pe Ren,insa imi era aproape imposibil.Parul lui brunet incarlionat putin la varfuri imi atragea atentia mai mult decat o putea face noaptea ce domnea asupra orasului.El avea parul perfect drept,insa atunci cand si-l ondula arata divin.Ce tot spun aici?El ar arata bine si chel,desi nu cred ca va incerca aceasta experienta vreodata.
Brusc,a inceput sa sune un telefon.Am recunoscut imediat melodia.Jin Akanishi ff.Yamashita Tomohisa-Eternal.Am zambit.Iubeam melodia asta.
Ren a tras pe dreapta.A scos din buzunar un telefon negru,s-a uitat la numele apelantului,cred,apoi si l-a dus la ureche.
-Moshi,Moshi!a soptit.Hmm,peste o ora e bine?Ok,ok.Vom fi acolo.a spus apoi a inchis.Se pare ca avem ce face in seara asta!a spus in timp ce s-a aplecat spre Rika sa o sarute.
Am inchis ochii.Uram cand imi face asta.Am simtit cum ochii au inceput sa imi lacrimeze,insa am intors capul spre fereastra in asa fel incat nimeni nu ar putea sa vada ca m-a afectat gestul lui fata de Rika.
Il iubesc,la dracu`! Nu mi-as fi dorit sa ma indragostesc de un baiat care e mai mare ca mine cu atatia ani si care sa aiba si iubita,pe deasupra.Eram naiva,stiam.Nici macar Haru nu aflase de iubirea mea pentru varul ei.Mi-a fost teama.Nu pentru ca i-ar fi spus,nu,pentru ca stiam ca nu era in stare.Dar mi-a fost teama pentru reactia ei.
Ren a accelerat,indrand inapoi pe sosea.
Tot drumul s-a uitat la mine prin oglinda retrovizoare.Nu stiam ce as putea sa fac in legatura cu asta.Nu ma simteam comod,stiind ca imi urmareste fiecare miscare.Speram ca nu m-a vazut atunci cand imi daduse lacrimile.Speram asta.
A oprit in fata casei mele,asteptand sa plec.
-Ja! au spus Haru si Rika in acelas timp.
-Ja!am spus afisand un zambet mic.
Am inchis portiera.Nici macar nu m-a salutat.Totusi,de ce m-ar saluta?Ar avea motiv?Categoric nu.
Am intrat in casa,fiind intampinata de fratele meu,Daisuke.Am fost…uimita.Parintii mei,impreuna cu Daisuke,locuiau in Seoul,Coreea de Sud.S-au mutat acolo anul trecut din cauza serviciului parintilor mei.Ambii erau detectivi,iar anul trecut au primit o oferta de la o agentie importanta in Seoul si au ajuns la concluzia ca ma descurc singura.Pe langa asta,bunicii mei locuiau la cateva case distanta.
-Ce faci aici?l-am intrebat suspicioasa.
Nu venea des acasa,pe langa asta si neanuntat.
A zambit.
-Si mie imi pare bine sa te revad,surioara!a spus razand.
Mi-am dat ochii peste cap.
-Da da,cum zici tu!Deci?
A chicotit.Hmm,ciudat.Nu mi-am dat seama cat de amuzanta pot fi.
-Vacanta!a spus tot intr-un zambet.
Daisuke era membrul unei trupe foarte cunoscute atat in Coreea,cat si in Japonia.SHINee.Cei 4 colegi ai lui erau coreeni,doar el fiind japonez.Dar se pare ca nimanui nu ii pasa de asta.
Am zambit.
-Bine ai revenit,fratioare!i-am spus fericita si l-am luat in brate.

Ren’s point of view

-Ja!am auzit-o spunand inainte sa inchida portiera.
Eram rau.Nesuferit.Nu i-am raspuns.Totusi,nu stiam ce sa fac.Vroiam din toata inima sa ii raspund,insa ceva nu ma lasa.Ceva care imi spunea ca nu sunt bine venit in viata ei,ca ar trebui sa o las in pace.
Am plecat din fata casei ei. Trebuia sa o duc pe Haru acasa.Rika trebuia sa se schimbe pentru ca Akira m-a invitat in club.I-am promis ca o sa merg cu Rika.
Dupa ce am lasat-o si pe Rika acasa,m-am dus si eu pentru a ma schimba.Am “cules” din dulap o pereche de blugi negri si o camasa roz.Am gasit usor tenesii roz,cumparati intr-o sesiune de shopping cu Rika.
Telefonul meu a inceput sa sune.Era Rika.
-Moshi Moshi!
-Iubitule,sunt gata.
Record.
-Ok,o sa vin imediat.
Am inchis.Mi-am luat cheile de la masina si am plecat spre casa ei.
Ne-am intalnit cu Akira de abia in club.El ajunsese devreme si nu avea rost sa ne astepte si pe noi,avand in vedere ca stiam chiar foarte bine unde era clubul.
Muzica se auzea inca de afara,facandu-ma sa vreau sa ma distrez.
La cateva minute dupa ce am intrat,nu am mai putut sa il vad pe Akira.Unde disparuse?Raspunsul a venit cu cateva secunde mai tarziu,cand l-am vazut dansand cu doua tipe,una blonda si una bruneta.Am zambit.Nici el nu a iesit din perioada adolescentei.

Layla’s point of view

A doua zi,Daisuke m-a dus la scoala cu vechea lui masina care zacea in garaj de la ultima vizita a lui.Mi-a spus ca se va duce in oras cu niste vechi prieteni.Nu imi pasa chiar atat de mult.Putea sa faca ce vrea.
-Yo!m-a salutat Mizuki cand am intrat in clasa.
Am mimat un “yo!” cu mana dreapta.
-Baiatul care te-a adus la scoala era Daisuke,ne?m-a intrebat.
Nu stiu de ce s-a mai obosit sa ma intrebe.Stia foarte bine ca el era.
-Da,el era.
A tipat.Era sunetul acela pe care il scoate atunci cand se bucura.Un tipat care te surzeste.De ce naiba tot mai sta pe langa mine si Haru?Nimeni nu o baga in seama,de ce ne tortureaza astfel?De cand a dansat Daisuke cu ea intr-o noapte in club,crede ca Daisuke o place si bla bla bla…
-Haru! am spus atunci cand am vazut-o pe Haru intrand in clasa.
Am alergat spre ea,sperand sa scap de Mizuki.
-Yo!am salutat-o.
-Yo!mi-a raspuns.
Mi-a povestit ca aseara Ren si Rika s-au dus in club.Ce-mi pasa?Da.Era absurd faptul ca imi povesteste cu atata interes ca si cum ar sti ca imi pasa.
-Si crezi ca imi pasa?am intrebat-o ridicand o spranceana.
A chicotit.
-Da.
Nu am mai spus nimic.Stia?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://byrosemary.blogspot.com
Ciorapyy-kun
Hatamoto
Hatamoto


Numarul mesajelor : 208
Varsta : 23
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 10/07/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Mier Aug 24, 2011 5:54 am

Wow cate de tareee continua :D deja astept continuarea lol

App am un prieten caruia ii spunem shine :)) si el este fan anime , cred ca o sa ii spun sa isi faca cont aici :D bine , porecla sa vine de la shine - raza de lumina , dar eu ii zic moarte lol
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
rRosemary
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 30
Varsta : 20
Localizare : Dambovita
Data de inscriere : 21/08/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Mier Aug 24, 2011 7:04 am

ma bucur ca iti place:)

ar trebui sa il anunti pe shine de forum:) il asteptam aici:)
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://byrosemary.blogspot.com
rRosemary
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 30
Varsta : 20
Localizare : Dambovita
Data de inscriere : 21/08/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Mier Aug 24, 2011 8:16 am

ei bine, o sa pun capitolul 3 in seara asta pentru ca maine nu sunt acasa...
Capitolul 3:Sweet day

Ren’s point of view

Au mai trecut cateva zile in care nici macar nu am vazut-o pe Layla.Deloc.Mergeam la magazin in fiecare zi,la aceeasi ora,insa nu am mai vazut-o.Doar Haru si Mizuki veneau de fiecare data.De multe ori,am rezistat impulsului de a o intreba pe Haru despre Layla.Stiu ca nu era un lucru inspirat, dar chiar vroiam sa stiu unde e Layla.
Totusi,norocul meu m-a facut sa o vad astazi,sper.Daisuke,fratele Laylei,a venit acum cateva zile din Coreea de Sud.Eram foarte buni prieteni,inca din generala.Impreuna cu el si Akira,formam “trio-ul” BB(bad boys).Amuzant,stiu,insa asta eram atunci.Ne-a parut foarte rau cand Daisuke a plecat in Seoul,insa am decis ca il vom astepta.
Astazi,fiind duminica, Daisuke ne-a invitat la el.Mi-a suras ideea,pentru ca stiam ca o sa o vad pe Layla.Ma simteam trist stiind ca nu am vazut-o atatea zile.Inima mea murea de nerabdare sa o vada,insa nu trebuia sa las asta sa se vada.
M-am urcat in masina si am plecat spre casa prietenului meu.
Rika era plecata din oras,la bunicii ei.Era mai bine,cred.Nu ma deranja faptul ca ma insotea unde mergeam,doar ca…nu puteam sa o privesc prea mult pe Layla si in acelas timp sa ma rog ca Rika sa nu observe ceva.
Si…am ajuns.
Nu mai fusesem de ceva timp aici,avand in vedere ca Daisuke era plecat.
Am apasat pe sonerie.
-Da?mi-a raspuns vocea pe care as recunoaste-o oricand.
Am apasat butonul care imi permitea sa vorbesc.
-Buna,Layla!Sunt Ren!
Liniste.
-Au venit?am auzit vocea lui Daisuke.Intra!
Am auzit incuietoarea de la poarta cum a cedat si am deschis-o.Inainte sa pot ajunge la usa de la intrare,Daisuke o deschise avand un zambet imens pe fata.
-Ren! a exclamat.
Am zambit.
-Yo!am spus.
-Yo,Yo!Haide,intra,nu trebuie sa stai in frig.
Am ras.Afara nici macar nu era frig.Dar era Daisuke pana la urma.
L-am urmat pana in sufragerie,care era goala.,,Unde e Layla?”Aceste cuvinte imi stateau pe limba,gata sa se transforme in sunete.Insa m-am abtinut.Daisuke nu trebuia sa stie ca sunt amorezat de sora lui.
Peste cateva minute a venit si Akira care avea un chef de distractie mai mare decat de obicei.
-In sfarsit,BB s-au reunit.a spus Akira satisfacut.
Am ras,la fel si Daisuke.
-BB?am auzit-o pe Layla intreband.
Cu totii ne-am indreptat privirile spre fata care tocmai cobora scarile.
-Bad Boys,asa ne numeam noi in liceu.a marturisit Daisuke rusinat ca sora lui i-a aflat secretul.
Layla a ras.Pentru prima oara,ea a ras de mine,de noi.Wow.
-De ce razi?a intrebat-o Akira imbufnat.
Rasul ei crisalin ma facea sa ma simt atat de bine,incat mi-ar place sa nu se mai termine.
-Fara importanta!a spus dupa ce s-a oprit din ras,intrand in bucatarie.

Layla’s point of view

Uh.De ce Daisuke si-a invitat prietenii tocmai azi?Sincer,astazi nu puteam sa plec nicaieri pentru ca nu aveam cu cine.Haru era plecata si decat sa merg cu Mizuki undeva,mai bine stateam acasa.
Nu ma deranja Akira,chiar deloc.Iar Ren,daca nu as fi fost indragostita de el,nici el nu m-ar fi deranjat.Imi amintesc numele lor din liceu.BB.( ) ).Era foarte amuzant,insa privirile pe care mi le aruncasera toti 3 cand incepusem sa rad erau penale.
Eram la calculator si ascultam muzica pe youtube.Dintre toate site-urile dragute de pe net,eu eram indragostita de youtube.Probabil e o prostie,dar mie mi se pare de milioane site-ul asta.
Am auzit cum usa de la camera s-a deschis,insa nu am facut nici o miscare.Brusc,am simtit doua brate puternice care ma tineau.M-am intors.Era Ren.Nu am avut timp nici sa zic nici sa intreb nimic pentru ca buzele lui erau acum peste ale mele.Am incremenit.Nu stiam cum sa reactionez si nici daca ar trebui sa raspund la sarut.Datorita dorintei,i-am permis sa isi bage limba in gura mea.Era…placut.Am decis ca ar fi mai bine sa ii raspund la sarut.
Sentimentele mele erau clare:placere si ezitare.Totusi,stiam un singur lucru:era beat.Gura lui mirosea a whisky,insa nici asta nu m-a oprit.Ma simteam atat de bine in bratele lui incat nu imi mai pasa ca profit de el,de faptul ca era beat.
Din pacate pentru mine,el s-a retras din cauza lipsei de aer.Buzele mele se simteau parasite.Am avut doar cateva clipe de placere in care am profitat cat am putut.
-Mergi cu noi?m-a intrebat.
Pe fata lui se afla un zambet care practic ma controla.
-U-Unde?am reusit sa intreb.
In momentul acesta nu mai eram in stare sa judec.El putea face orice din mine.
-Pizza!a spus.
Nu am mai spus nimic.Doar…am tacut.O parte din mine vroia sa mearga,iar cealalta – partea rationala – vroia sa dovedeasca ca nu e dependenta de el si sa stea acasa.
-Deci…mergi?m-a intrebat afisand din nou acel zambet al lui.
Layla’s point of view

-Ok.
Fuck! Fuck! Fuck!
De ce nu aveam puterea sa refuz? De ce trebuia sa fiu ca o papusa? Doar doua din intrebarile fara raspuns care erau zilnic in capul meu.
-Te asteptam jos! m-a informat facandu-mi cu ochiul, apoi iesind din camera.
Of!
Mi-am luat o pereche de blugi roz si un tricou larg negru. Mi-am pus o bentita neagra cu o floricica roza intr-o parte. Am incaltat in fuga cu o pereche de tenesi negri si am coborat.
-Si a sosit si papusa mea. spuse Ren. Hai sa mergem!
Isi puse bratul in jurul umerilor mei, conducandu-ma spre usa.
-Oi, Ren! Nu crezi ca intreci masura cu Layla? intreba Akira. Ce spui sa te duc acasa? Daca te-ar vedea Rika acum, cred ca te-ar omori.
Brusc,mi-am adus aminte de Rika. Nu pot sa cred ca ii fac asta! Ma simteam vinovata. L-am sarutat pe iubitul ei, iar ea m-a facut sa imi schimb parerea despre Ren atunci cand gandeam lucruri urate despre el.
-Rika nu e aici, deci nu ma poate vedea. Si pana la urma Laylei pare sa-i placa. spuse sarutandu-ma pe gat.
-Ar trebui sa o lasi mai moale,frate! Layla e sora mea. a zis Daisuke intrand brusc in discutia care deja devenea prea jenanta.
-Sa-mi spuna EA s-o las mai moale. Nu prea pare s-o deranjeze. spuse Ren satisfacut.
M-am tras din stransoarea lui Ren. Trebuia sa ii demonstrez ca nu imi pasa de el, si cu atat mai putin ca imi placea ceea ce imi facea.
-E usor sa faci cateva gesturi, dar e mult mai greu s-o spui, nu? intreba razand. Deci unde trebuia sa mergem? intreba dupa ce se opri din ras.
Mi-am dat ochii peste cap. Era asa de idiot cand era beat!
-La pizza, fraiere! i-am trantit-o.
-Ah, da! Iti fac cinste in seara asta. spuse punandu-si iar bratul peste umerii mei. Ce ziceti daca dupa aia mergem si intr-un club sau la discoteca? intreba uitandu-se la Akira si Daisuke.
-Draguta idee!a spus Daisuke. Sa mergem!
Am iesit afara,mergand spre masina lui Akira.Se pare ca el conducea.
-Oi, de ce conduci mereu tu? intreba Ren suparat.
-Pentru ca tu te imbeti ca porcu`! Si daca te las sa conduci, sigur am sa mor. Si nu vreau asta! i-a raspuns Akira razand.
-Cand doi se cearta, al treilea castiga. am spus pe un ton superior. O sa conduc eu! m-am asezat la volan inainte sa comenteze cineva… doar ca nu aveam idee cum se porneste o masina…
-In niciun caz! a strigat Akira la mine. Conduc eu.
M-am dat jos de la volan si m-am asezat pe bancheta din spate, lasandu-l pe Akira sa-mi ia locul. Minunatul meu noroc a facut ca Daisuke sa se aseze langa el, deci rezulta ca Ren s-a asezat in spate, langa mine. Perfect! Akira a pornit masina, regland oglinda retrovizoare in asa fel incat sa fie cu ochii pe mine si pe Ren.
Am oprit la acelasi restaurant unde ma intalnisem data trecuta cu Ren si Rika (vezi primul capitol). Ren s-a dat jos din masina si mi-a tinut usa deschisa ca sa ies. Am fost surprinsa de gestul lui, insa nu am comentat nimic. Am intrat in restaurant si ne-am asezat la aceeasi masa la care statusera data trecuta Rika si Ren. Minunatul meu noroc, din nou, a facut ca eu sa ma asez exact pe locul Rikai, iar Ren langa mine. Sa repet: perfect!
Chelnerul a venit sa ne ia comanda. Trebuie sa recunosc, mi-era cam foame.
-Ren, nu-i asa ca-mi iei o pizza mare mare de tot, cu de toate? am intrebat seducatoare, fluturandu-mi genele in directia lui.
Pana la urma toti erau beti, niciunul nu isi va aduce aminte nici macar o ora din ziua asta. Ren mi-a zambit intr-un mod care imi facu parul de pe maini sa se zbarleasca. Nici macar nu stiam ca-mi poate face asta!
-Orice pentru papusa mea! a spus sarutandu-ma pe gat.
Inconstient, capul meu s-a lasat pe spate, iar ochii mi s-au inchis. Nu vroiam asta. Cum as fi putut sa reactionez asa tocmai cand ma saruta el?! Avea deja prietena! Rika era si prietena mea! Cum ii puteam face asta tocmai Rikai?
-Vezi, ti-am spus eu ca-i place! spuse Ren.
In momentul in care isi dezlipi buzele de pe pielea mea, parca intreg corpul fu eliberat de vraja ce ma facuse sa-mi pierd controlul. L-am impins putin, facand ca distanta dintre noi sa se mareasca cu cativa centimetri. Akira si Daisuke au inceput sa rada. Le-am aruncat o privire rece, dar asta i-a facut doar sa rada si mai tare.
Barmanul enervant de data trecuta puse mai multe farfurii cu pizza pe masa noastra. Cand aseza pizza in fata mea, se uita atent la mine si la Ren, apoi spuse:
-Parca erai varul ei. spuse neincrezator.
-Si tu parca erai barman, nu chelner. spuse Ren taios.
-Nu e treaba ta, betivule! deja vedeam inceputul unei lupte.
Ren s-a ridicat de pe scaun si l-a apucat de tricou.
-Ce-ai spus? il intreba furios pe barman.
-Ca esti un betiv nenorocit ce n-are ce cauta in compania unei fete atat de frumoase!
Ren ii dadu un pumn barmanului. Barmanul cazu pe cea mai apropiata masa, provocand ceva agitatie printre clienti.
-Ren! Opreste-te!!! pentru prima data in viata mea am tipat la el.
Barmanul se ridica, vrand sa-l loveasca pe Ren, dar Akira se puse in fata lui, oprindu-l. Ren a vrut sa se apropie de barman, dar m-am pus in fata lui, blocandu-i calea. Dupa aceea, nu stiu cum s-a intamplat, dar m-am trezit cu buzele lipite de ale lui. Il sarutasem… EU il sarutasem, EU incepusem acest sarut. Iar el mi-a raspuns…
-Hei, surioara, ce naibi crezi ca faci? intreba Daisuke tragandu-ma de langa Ren.
Chiar daca era beat, era suparat pe mine. Nu trebuia sa-l sarut. Pana la urma Ren nu ma sarutase pe gura de fata cu Daisuke si Akira. Doar se daduse putin la mine, atata tot. Ce inseamna un sarut pe gat? Practic, nimic. Sunt atat de proasta…
-Cred ca ar trebui sa mergem acasa. spuse Akira uitandu-se la Ren.
M-am uitat curioasa la Akira. Si… OMG!!! Akira era perfect treaz! Doamne, cum am putut sa uit ca el condusese pana aici?! Baka! Baka! Baka!(lit.Prost/Proasta) Layla no baka!(lit.Layla,proasta!) Pe de alta parte, se pare ca barmanul se evaporase. Fusesem prea captivata de Ren incat nu observasem ca prostul a plecat.
Ren si Daisuke au plecat inainte, iar eu am ramas cu Akira in urma. Si nici macar nu mancasem… Dar nu asta era important.
-Presupun ca tu nu esti beat, ne?
Akira a inceput sa rada.
-Ai vrea tu! raspunse dupa ce se potoli.
-Am vreo sansa ca tu sa nu le povestesti lui Ren si Daisuke ce s-a intamplat azi?
-Hmm…ma mai gandesc.a spus zambind.
-Te… Te mai gandesti? Of, Doamne, asta nu suna deloc bine. am spus oftand.
A ras.
-Nu mai rade, tu trebuia sa fii cel putin la fel de beat ca Daisuke si Ren! am spus suparata ca era treaz.
-Adica tu l-ai sarutat pe Ren crezand ca nimeni nu o sa isi mai aminteasca nimic ziua urmatoare?a spus razand,din nou.
-Nu e nevoie sa razi, stiu ca sunt o proasta!
Mi-a pus mana pe crestetul capului si mi-a ciufulit parul,inca razand.
-Acum ma vezi ca pe o catea, sau ce? am spus taios, asezandu-ma langa el in masina.
-Esti atat de tafnoasa cateodata.mi-a spus pornind motorul.
-Serios? Si tu esti atat de responsabil cateodata, incat ma exasperezi!
Akira m-a dus pe mine si pe Daisuke acasa,apoi a plecat cu Ren spre casa lui.Probabil Akira ii va spune pana la urma lui Ren.Pana la urma erau cei mai buni prieteni.Din nou:Baka!Cum am putut sa uit ca Akira nu bause?
-Esti bine, surioara? intreba Daisuke ingrijorat, punandu-si mana pe umarul meu.
Eram in fata casei,cu mana pe clanta usii de la intrare.De ce nu se deschide?Apasam clanta mereu in incercarea de a o deschide.Fara rost!
-E incuiata! mi-a spus Daisuke.
M-a dat la o parte,apoi a bagat cheia in broasca de la usa.Cu un singur “Click” usa s-a deschis.Ce proasta puteam sa fiu!
-Incep sa cred ca esti mai beata decat mine! spuse razand, tinandu-mi usa deschisa ca sa intru.
-Nici o sansa!i-am spus cand am intrat.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://byrosemary.blogspot.com
Megumi
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 26
Varsta : 19
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 22/08/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Mier Aug 24, 2011 8:52 am

Ti-a iesit super! Abia astept sa vad urmatorul capitol cheers
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ciorapyy-kun
Hatamoto
Hatamoto


Numarul mesajelor : 208
Varsta : 23
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 10/07/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Joi Aug 25, 2011 2:46 am

Wow ... deci e super marfa dar totusi sfatul meu este sa incerci sa nu faci din Ren un personaj atat de negativ ... betie , batai si infidelitate ... nu da chiar bine daca intelegi ce vreau sa zic ... in rest totul este perfect :D ganbatte !
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
rRosemary
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 30
Varsta : 20
Localizare : Dambovita
Data de inscriere : 21/08/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Joi Aug 25, 2011 8:00 am

:)) cam repede mult capitolele nu?:))cred si eu:))
Capitolul 4: Don't play with me like this


Ren’s point of view



Simteam cum capul meu explodeaza de atata durere. A trecut ceva timp de cand nu am mai baut in halul acesta. Nu-mi mai aminteam nimic din ziua anterioara. Ziua de ieri semnifica pentru mine doar un perete alb de care nu puteam sa trec. Tot ce stiam era ca am fost la Daisuke… restul nimic. Nu stiu nici macar cum am ajuns acasa.

Am auzit un zgomot, insa nu am facut nici o miscare. Din cauza durerii de cap nu puteam distinge ce este acel zgomot.

Am simtit o mana pe fruntea mea. O mana delicata. .Aapoi am auzit un oftat.

-De ce te-ai imbatat in halul asta? intreba Rika obosita.

M-am uitat chioras la persoana care mi-a vorbit. Intr-adevar, era Rika.

-Nu te uita asa la mine, Akira m-a chemat sa am grija de tine.

-Akira?

-Da, Akira. repeta Rika. Cel mai bun prieten al tau, care te-a adus acasa azi-noapte.

Mi-a luat cateva secunde sa procesez informatia. Akira m-a adus acasa… beat? Pentru ca numai asa puteam explica starea mea si faptul ca nu imi aduc aminte nimic.

-Doamne, in ce stare esti!

Imi lua telefonul si incepu sa-l butoneze, apoi il puse la ureche, incepand sa vorbeasca.

Peste un minut il puse jos.

-Pe cine ai sunat? am intrebat incercand din rasputeri sa ignor durerea de cap.

-Pe seful tau. I-am zis ca nu te simti bine si ai nevoie sa stai acasa azi. spuse bland.

Am oftat. Nu imi placea sa lipsesc de la serviciu.

-Stiu ca nu-ti place sa lipsesi, dar daca te vede seful tau in starea asta nu cred ca vei mai avea un serviciu de la care sa lipsesti.

Am oftat din nou. Avea dreptate. Sefu` nu trebuia sa ma vada in starea asta.

-Ai nevoie de ceva? intreba atat de bland incat parea un inger. Sper ca nu o sa se repete asta prea curand. spuse intinzandu-se in pat, langa mine si luandu-ma in brate.

I-am raspuns la imbratisare.

Aveam nevoie de multi ani ca sa ii pot intoarce toate favorurile pe care Rika mi le-a facut.

-Ah, da! Am uitat complet sa-l sun pe Daisuke! spuse intinzandu-se dupa mobil. Akira m-a rugat sa-l sun pe Daisuke si sa-i spun cum te simti.

A scos o foita mica din buzunar.A copiat numarul de pe foita pe telefon si a apelat.

-Poti sa dai pe difuzor? am intrebat vrand sa vorbesc si eu cu Daisuke.

Aceasta a apasat butonul pentru difuzor. A sunat o data… de doua ori.

-Moshi moshi! s-a auzit vocea Layle a treia oara.

-Buna, Layla. Daisuke e pe acolo? intreba Rika.

-Ah, nu. Imi pare rau. Daisuke doarme.

-Hmm… atunci sa-i spui ca Ren e bine. Nu stiu de ce m-a rugat Akira sa-l anunt pe Daisuke cand se trezeste Ren. spuse confuza.

-R-Ren? a spus balbaindu-se. Ok… O sa ii spun.

-S-a intamplat ceva? intreba Rika ingrijorata sesizand balbaiala.

Sincer sa fiu eram la fel, sau poate mai curios decat Rika. De ce s-a balbait cand a venit vorba de mine?

-Nu, nimic. Doar ca nu ma asteptam sa suni pentru un astfel de motiv. spuse schimband radical tonul vocii.

-Esti sigura ca esti ok? a intrebat Rika parand ingrijorata

-De fapt ma simt putin ametita, probabil presiunea atmosferica e de vina. spuse revenind la vechea Layla pe care o cunosteam. Atunci mai vorbim… Sa te anunt cand se trezeste si Daisuke?

-Da! am spus hotarat.

Nici macar nu stiu de ce i-am raspuns afirmativ.

-Yoshi… Ja ne. spuse inchizand fara ca macar sa astepte sa-i raspunda Rika.

-Bine, ce-a fost asta? am intrebat uitandu-ma confuz la Rika.

Rika doar a dat din umeri, apoi a pus telefonul pe birou. Am tras-o in pat, langa mine, sarutand-o. Am simtit cum imi raspunde la sarut. Nu stiu de ce, dar am inceput sa o dezbrac. Nu a facut nimic sa ma opreasca, asa ca am continuat. De ce inchisese Layla atat de brusc telefonul…?



Layla’s point of view



I-am auzit vocea. Nu mai era la fel ca data trecuta. Suna mai… clara. Ma simteam mai bine pentru faptul ca l-am auzit… cred. Mintea si gandirea mea sunt un labirint unde nu gasesti nici o iesire de cand l-am cunoscut pe Ren. Imi dadea batai de cap, dar si fluturasi in stomac. Era de rau pentru ca eu niciodata nu as putea fi cu Ren. Sunt doua motive: Rika si diferenta de varsta. Nu pot sa nu ma gandesc la saraca Rika. Se vede de la kilometri ca il iubeste. Ce s-ar face fara el? Vorbim ipotetic, pentru ca Ren nu ar renunta niciodata la ea. Niciodata. Si chiar de ar fi sa mor de durere, nu il voi lasa sa faca asta.

-Ce faci aici? am auzit vocea lui Daisuke de undeva din spatele meu.

M-am intors uitandu-ma confuza la el. Ochii lui arata ca de abia se trezise. Era somnoros.

-Hm… nimic. i-am raspuns. A sunat Rika.

-Pentru? parea confuz.

Sincer, si eu eram. Nu intelegeam motivul pentru care Rika sa sune.

-Sa te anunte ca Ren se simte mai bine.

A chicotit.

M-am uitat crucis la el.

-Doarme?a intrebat.

-Mnu… e treaz. i-am spus amintindu-mi ca a vorbit si el.

A zambit.

-Ok, sa mergem la el.

Am ramas cu gura cascata. De ce ar trebui sa merg si eu?

-Nu te uita asa la mine, trebuie sa te duc si la scoala. La cat intri?

-La 12:00. am spus dandu-mi ochii peste cap.

M-am dus in camera mea sa ma schimb pentru scoala. De-abia asteptam sa am si eu permis de conducere. In acest fel nu va trebui sa merg cu Daisuke oriunde pleaca, doar pentru ca mai tarziu trebuie sa ma duca la scoala si nu mai are timp sa se intoarca dupa mine… blablabla…

Mi-am luat o pereche de pantaloni scurti de blug si o bluza larga, verde. In liceul meu nu se punea atat de mult accent pe haine. In plus, era cald. Doar nu puteam sa ma duc cu blugi lungi.

Mi-am luat si o pereche de tenesi verzi si geanta cu carti si am plecat la masina.

Daisuke deja ma astepta.

In mai putin de 5 minute am si ajuns. Inimea mea s-a strans ca un purice de emotii.

Daisuke a apasat butonul de la sonerie. In scurt timp am putut auzi un “Da! Vin acum!” spus de Ren.

Dupa cateva clipe, usa s-a deschis aparand Ren in fata mea. Era in capod de baie, insa nu avea parul ud sau ceva. Nu stiu cum am facut asta, dar am vazut-o pe Rika intr-un capod, de asemenea, ducandu-se spre baie cu niste haine in mana. Realitatea m-a socat! Stiam ca asta se intampla, insa nu ma gandeam ca o sa nimeresc chiar in acel moment. Ren parea socat si el ca ma aflam acolo.

-Daisuke!a spus mutandu-si privirea spre fratele meu.

-Ce faci,bolnaviorule?a ras Daisuke facand haz de necaz.

-Intrati! a spus Ren facandu-ne loc.

Daisuke a intrat primul, iar eu dupa el. In momentul in care am trecut pe langa el s-a uitat la mine cu atat de multa compasiune incat am stat putin pe loc. Stia ca mi-am dat seama, iar asta se vedea in privirea lui.

Nu puteam face fata cu ea. Eu nu pot sa fac cu el ceea ce face Rika. Sunt prea mica.

Brusc, mi-am dat seama ca eu nu ma miscasem. Stateam in usa cu privirea indreptata spre el. Era sfasietor sa stiu ce tocmai am intrerupt.





Ren’s point of view



Stia! La dracu`, ea chiar stia! Privirea ei acuzatoare ma tulbura. Imi parea rau ca a trebuit sa nimereasca intr-un astfel de moment. De ce a venit si ea? In momentul in care si-a dat jos tenesii, s-a aplecat lasandu-ma sa am o priveliste de milioane asupra fundului ei. Ren, ce dracu`? Are 15 ani!

-Frumoasa privelinste, nu, Ren? intreba dintr-o data Daisuke.

Hmm,probabil.Am spus parand relaxat,insa nu prea eram.

In sfarsit,Layla se ridicase,ducandu-se langa fratele ei.Uram cand aveam ganduri murdare despre Layla,stiind-o asa de inocenta.

-Sa va aduc ceva de mancare? intreba Rika intrand si ea in camera.

-Ar fi perfect!Nu am manca incat!a spus Daisuke.

-Ce vreti? intreba din bucatarie.

-Mai bine te-ai duce sa iti alegi.am spus eu dintr-o data.

-Hai hai! spuse Daisuke plecand dupa Rika, lasandu-ma singur in sufragerie cu Layla.

Ma simteam incoltit.Nu stiam ce sa zic..

-Stii,mai devreme…am inceput sa explic.

-Deci… Macar terminaserati? intreba Layla dintr-o data, privind pe fereastra.

Era directa.

-Mnu…am soptit

Uneori uram cand trebuia sa spun adevarul.

Se incrunta la ceva, inca privind pe fereastra.

-N-am vrut sa va intrerup. spuse rece.

-Nu vroiam sa iti dai seama.am soptit incet,

-Si ce as fi putut sa fac?Era atat de evident…

O lacrima s-a scurs pe obrazul ei fragil,insa a sters-o repede.

-De ce? intreba rece. De ce nu vroiai sa-mi dau seama?

-Ca sa nu ma simt asa de mizerabil!aproape am tipat.

-De ce te-ai simti mizerabil? E ceva normal sa vrei… lasa fraza in aer, inca privind pe fereastra.

Am deschis gura sa spun ceva,insa Daisuke intra in camera cu gura plina cu mancare.

-Layla,sa mergem!Trebuie sa ajungi la scoala.a spus.

-Daca nu te superi,as vrea sa o duc eu,m-am oferit.Tu poti sa mananci linistit.

Atat Layla,cat si Daisuke se uitau uimiti la mine.

-Bine… spuse Daisuke ezitant. Merci. se intoarse la bucatarie, cautand altceva de mancare.

Am luat-o pe Layla de mana si am iesit din casa.

-Hei, ce faci? intreba suparata. Trebuie sa ma incalt, aiuritule!

Dar nu facu niciun gest sa-si retraga mana din a mea.

-Ah,da!Gomene!(Scuze!)

Nici eu nu ma incaltasem.Aiurit.Layla avea dreptate.Ne-am incaltat,apoi ne-am dus la masina.I-am deschis portiera pasagerului,permitandu-i sa intre,apoi am inchis-o.

-Ce vroiai sa spui cand a intrat Daisuke? intreba privind inainte.

Am pornit masina,conducand pe strazile aglomerate din Tokyo.

La inceput aveam de gand sa ii ignor intrebarea pentru ca nu stiam ce sa ii spun.Apoi mi-am dat seama ca nu puteam fugii de adevar oricat as incerca.

-E in regula daca nu vrei sa raspunzi… spuse pe un ton dulce, incercand sa zambeasca, desi nici acum nu ma privea. N-am niciun motiv sa imi pese… dar suna ca si cum incerca sa se convinga pe ea insasi de asta…

Am oprit pe dreapta.Nu mai puteam continua.

-Trebuie sa iti pese!am soptit apoi am sarutat-o.

Ma simteam atat de bine.Ca in rai.Sarutand aceste dulci buze era cea mai mare dorinta a mea.Eram dependent de ele.

Layla isi inchise ochii, ramanand nemiscata…

-De ce imi faci asta?a soptit dupa ce sarutul se terminase. De ce te joci asa cu mine?spuse cu lacrimi in ochi,lacrimi pe care si le stersese imediat.

-Layla…am soptit.

Ma joc cu ea?Asta credea ea de fiecare data cand o sarut?Ea chiar nu vedea cat de disperat sunt pentru fiecare atentie pe care mi-o acorda?

-Da, te joci cu mine si cu sentimentele mele! aproape ca tipa.

-Sentimentele tale?am intrebat.

-Da… Sentimentele mele… murmura mai mult pentru ea, privind in jos.

-Tu…ma iubesti?am intrebat socat.

Nici in cele mai frumoase vise ale mele nu ma asteptam ca ea sa ma iubeasca.

-Nu te prosti! spuse suparata. N-ar trebui sa-i faci asta tocmai Rikai. arata de parca mai avea putin si ma lovea.

Avea dreptate.La dracu`!Avea atat de mare dreptate.Rika nu merita asa ceva…Nu trebuia sa fie asa.

-Du-ma la scoala. spuse rece

Am pornit masina.Trebuia sa o duc pana la urma la scoala.Nu vroiam ca Daisuke sa se supere pe mine pentru ca nu am dus-o pe sora lui la timp desi am promis asta.

Am ajuns destul de repede. Nu eram departe de scoala.

-Nu-ti face griji, o sa-mi tin gura. spuse rece iesind din masina inainte sa am timp sa-i mai spun ceva.

Si chiar daca as fi avut timp, ce i-as fi spus?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://byrosemary.blogspot.com
Ciorapyy-kun
Hatamoto
Hatamoto


Numarul mesajelor : 208
Varsta : 23
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 10/07/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Joi Aug 25, 2011 8:50 am

Tsugoiii inlove e ceva mai bine ... ai putea nu stiu sa bagi si ceva actiune petrecuta si in afara grupului celor 4-5 ? adica ma refer ... Layla fiind la scoala sti tu ... prietene cu care vorbeste etc ... mi se pare mai palpitant si o dezbatere pe acest subiect intre Layla si cineva apropiat nu numi propria minte ... oricum e genial ce scrii ... astept urmatorul capitol lol
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
rRosemary
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 30
Varsta : 20
Localizare : Dambovita
Data de inscriere : 21/08/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Joi Aug 25, 2011 8:52 am

uite ce e...capitolul 5 e scris deja si "impachetat" doar pentru a fi postat:)) dar promit ca o sa tin cont de sfatul tau:)
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://byrosemary.blogspot.com
Ciorapyy-kun
Hatamoto
Hatamoto


Numarul mesajelor : 208
Varsta : 23
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 10/07/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Joi Aug 25, 2011 8:54 am

Pai nu ma refeream chiar acum ... era o idee pentru continuarea "cartii" ca sa zic asa , pentru ca ar iesi o carte destul de frumoasa :D ... imi dau seama ca acum este doar inceputul deci nu cred ca ar fi indicat sa imi urmezi sfatul chiar atat de repede ... apropo am si eu cateva idei .. daca te intereseaza , ma gasesti pe mess id'ul meu il ai ;p
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
rRosemary
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 30
Varsta : 20
Localizare : Dambovita
Data de inscriere : 21/08/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Joi Aug 25, 2011 8:55 am

ok:)
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://byrosemary.blogspot.com
Megumi
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 26
Varsta : 19
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 22/08/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Vin Aug 26, 2011 7:57 am

Super capitolul 4! Il astept nerabdatoare pe 5, bravoo! cheers
Biata Layla No
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
rRosemary
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 30
Varsta : 20
Localizare : Dambovita
Data de inscriere : 21/08/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Vin Aug 26, 2011 10:16 pm

m-am decis sa pun si eu capitolul 5;))

Capitolul 5: Picnic

Layla’s point of view

Am inceput sa merg spre clasa, incercand sa nu ma gandesc la nimic… La nimic din ce se intamplase in dimineatta asta. Fusese o dimineata incredibil de lunga… Parca durase o zi intreaga.

M-am lovit de cineva, simtind cum ma clatin pe picioare. Apoi acel cineva ma prinse, nelasandu-ma sa cad pe spate.

-Ce-i cu tine? intreba Haruka ingrijorata.

-Hm…nimic.Doar ca ma doare putin capul…am spus incercand sa o mint cat pot.

-Cum vrei… Desi nu imi place cand ma minti… spuse resemnata si putin trista, mergand cu mine spre clasa.

Am oftat.Nu ii puteam spune ce ma macina defapt..nu inca.

-E in regula… Cel putin asa cred… Adica nu e nevoie sa-mi spui absolut tot, nu? intreba asezandu-se in banca, scotandu-si cartea si caietul.

-Scuze!doar atat am putut spune.

Imediat ce am terminat de vorbit,am vazul profesorul de matematica intrand in clasa.

-Buna ziua! profesorul ne saluta pe toti…

I-am raspuns cu toti odata un “Buna ziua!”.

Ora de matematica a trecut relativ repede.Nu imi placea matematica,insa o invatam destul de usor.In pauza,Mizuki incerca “subtil” sa se apropie de mine.Stiam ca are ceva in minte,insa nu eram curioasa ce.

-Layla,ce faci?m-a intrebat cand am iesit din clasa.

-Merg,dupa cum observi.Banuiesc ca si tu faci acelas lucru,ne?i-am spus rece.

-Hei, crezi ca poti sa ma ajuti putin cu matematica? intreba zambitoare, urmandu-ma.

Nu-mi placea cand incerca sa obtina ceva in felul acesta.

-Haide, nu e nevoie sa fii atat de rece mereu. Tu nu-ti arati niciodata sentimentele? intreba curioasa, inca urmandu-ma.

-Nu prea…cel putin incerc.

-Hai hai… spuse in graba. Deci ma ajuti cu matematica? Te rog…

-De ce m-ai ales tocmai pe mine?am intrebat-o ridicand intrebator spranceana.

-Nu stiu… Tu pari sa stii ce faci si cum sa explici… Ma refer la matematica. spuse zambind fericita.

-Uf,bine.Banuiesc ca ne vedem la mine acasa,nu?am intrebat-o stiind ca orcum asta vroia sa propuna.

-Uite de asta te iubesc eu pe tine: imi citesti gandurile. spuse strangandu-ma fericita in brate.

Mi-am dat ochii peste cap si am lasat-o fericita cu bucuriile ei,plecand in cautarea lui Haru.

Celelalte ore parca au trecut cu incetinitorul.Nu-mi placea atunci cand ma plictiseam.Imi venea sa ma urc pe pereti,insa am decis sa imi pastrez locul in banca mea.

La sfarsitul orelor,i-am dat un mesaj text lui Daisuke,spunandu-i ca am terminat orele si ca poate sa vina sa ma ia.

La scurt timp a venit si raspunsul lui :”Ok,o sa fiu acolo in 2 minute”.

Am iesit in fata liceului,asteptandu-l pe fratele meu.

-Mergem? intreba Mizuki topaind in jurul meu, plina de energie.

-Parca spuneam ca ne intalnim la mine acasa,nu ca mergem impreuna.am spus uitandu-ma ciudat la ea.

-Pai avem aceeasi destinatie… Asa ca ma gandeam ca putem merge impreuna…

-Oh,uita de asta!Mergem cu Daisuke.

Cand a auzit ultimul cuvant parca inima ei a luat-o razna.Batea intr-una.

-Serios? fata i se lumina, de parca primise acadeaua pe care si-o dorea atat de mult.

-Ma vezi ca am chef de minciuni?

-Ah,nu!Scuze.

In clipa urmatoare,o masina a parcat in fata liceului.La volan era Ren,iar in dreapta era Daisuke.De ce era Ren aici?

M-am urcat resemnata in spate, Mizuki urcand langa mine. De ce trebuia sa conduca Ren?!

-Aseaza-te confortabil, avem mult de mers. spuse Daisuke razand, Ren luand-o in directie opusa casei mele.

-Nu conteaza unde vrei sa ma duci,eu vreau acasa.am spus autoritara.

-Nu vrei sa mergi cu noi la picnic? deja am iesit din oras. spuse Daisuke razand.

-Ce?Nu!Am spus ca vreau acasa!

-Ideea cu picnicul mi se pare o alternativa buna.a spus Mizuki zambind.

-Huh? Tu cine esti? intreba Ren curios, regland oglinda retrovizoare pentru a ne putea vedea pe amandoua.

M-am departat de Mizuki, incercand sa ies din raza oglinzii.

-Nu ziceai sa te ajut la matematica?am intrebat-o privind-o rece.

-Uhmmm… Pai nu esti invitata in fiecare zi la un picnic… spuse rosind usor.

Mi-am dat ochii peste cap.Era asa de enervanta cateodata.

-Deci mergeti cu noi?a intrebat Daisuke.

-Nu ca ar avea de ales,pentru ca mai avem putin si ajungem.a spus Ren razand.

In cateva secunde,a inceput si Daisuke sa rada.

-Mda.Multumesc pentru independenta!am spus sarcastica uitandu-ma pe geam.

-Haide, o sa fie distractiv! spuse Mizuki vesela.

-Crezi tu!am comentat.

-Eu sunt sigur!adauga Ren.

Mi-am dat,din nou,ochii peste cap.Incepusem sa obosesc tot facand acest gest.

-Nu ai incredere in mine? intreba Ren curios, fixand oglinda pe mine.

-Sincer?Nu prea.

Raspunsul meu l-a facut sa se incrunte putin.

-Asta nu e bine… murmura mai mult pentru el, conducand pe un drum neasfaltat.

M-am prefacut ca nu l-am auzit.

In cateva minute am si ajuns la locul “potrivit” pentru picnit,adica pe un deal.

L-am putut vedea pe Akira,cum ne facea cu mana.Pe patura de picnic,era Rika care se uita la noi cu un zambet mic.

Ren s-a dat jos din masina si mi-a deschis usa,iar Daisuke a deschis-o pe cea de pe partea lui Mizuki.

-Stii,nu trebuia sa faci asta!am spus cand m-am dat jos din masina.

-Da da… murmuraa incet.

Ren s-a dus la Rika si a luat-o in brate.Imediat a aparut gelozia.

-Ma gandeam ca nu mai veniti.a spus Akira razand.

-Daca era dupa Layla chiar ca nu mai veneam.a spus Daisuke razand.

I-am aruncat o privire ucigasa.

-Haide,Layla!Nu mai fi asa posomorata,ok?mi-a zis Akira punandu-si bratul in jurul umerilor mei.

Am zambit.

In cateva minute,baietii erau la cativa metri de noi,pregatind gretarul.Picnic,gretar,gretar,picnic…ok.Eu eram impreuna cu Mizuki si Rika pe patura.Din cate am observat,Mizuki se intelegea de minune cu Rika.

-Si chiar e bosumflat dimineata?

-Da,a ras Rika.Ren e foarte amuzant cand face privirea aia de om nemultumit.

Mizuki a ras.De ce trebuiau sa discute despre Ren?Alt subiect de vorba chiar nu aveau?

-Trebuie sa te simti foarte bine in compania lui Ren.Se vede de la distanta ca te iubeste mult…

-Da.Si eu il iubesc.Vorbind intre noi,nu pot concepe viata fara el.a marturisit Rika.

Acum ma simteam vinovata.Rika chiar il iubeste pe Ren.Mai mult decat propria ei viata.

-Mi-as fi dorit si eu sa am pe cineva alaturi…a spus Mizuki uitandu-se la Daisuke cu subinteles.

-Nu te baga in seama,nu?a spus Rika stiind la cine se referea Mizuki.

-Eu ma duc sa vad cum se mai descurca baietii.le-am spus si m-am ridicat de pe patura plecand spre baieti.

Eram intr-o situatie urata,foarte urata.Trebuia sa scap de pasiunea mea pentru Ren altfel Rika va avea de suferit,iar eu nu vreau asta.Stiu ca Ren o iubeste mult,iar asta stie toata lumea.I’m a loser…
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://byrosemary.blogspot.com
Ciorapyy-kun
Hatamoto
Hatamoto


Numarul mesajelor : 208
Varsta : 23
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 10/07/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Sam Aug 27, 2011 9:20 pm

Hai cu 6 !! clap lol inlove
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
rRosemary
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 30
Varsta : 20
Localizare : Dambovita
Data de inscriere : 21/08/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Sam Aug 27, 2011 9:37 pm

Cred ca 6 e putin cam scurt:) m-a lasat inspiratia;))


Capitolul 6: Uitand…

Picnicul m-a facut sa imi dau seama cu adevarat ce ar trebui sa fac.Nu e ca si cum pana atunci nu stiam de Ren si Rika,insa doar acum pot spune ce am de facut, atat pentru mine, cat si pentru ei.
La inceput, Daisuke nu a fost de acord cu asta.Apoi a inteles ca situatia nu mai putea continua asa.A fost putin socat cand i-am spus de sentimentele mele pentru Ren, insa nu mi-a adresat nici o intrebare.Poate lucrurile vor fi mai rele daca plec, dar poate vor fi mai bune.Totusi, trebuie sa incerc si aceasta varianta.
Daisuke mi-a rezervat un bilet de avion pentru maine de dimineata, asa ca in seara asta trebuie sa termin cu bagajele.
-Moshi moshi!Layla?a spus mama cand am sunat-o sa o anunt ca vin la ei, in Coreea de Sud.
-Mama, ce faci?
Incercam sa o iau pe ocolite.
-Acum am ajuns acasa.Tu ce faci?m-a intrebat.
-Bine.Vroiam sa te anunt ca m-am hotarat sa vin in Seoul.
-Cum? Asa, dintr-o data? S-a intamplat ceva? intreba ingrijorata.
-Nu!Stai linistita!Doar ca vreau sa ma inscriu la scoala de actorie din Seoul.
-Bine atunci... spuse nesigura. Cand ajungi?
-Maine de dimineata am avionul.
-Bine, scumpo. O sa vin sa te iau cu masina. Ai grija pe drum, bine?
-Ok,mama.Ne vedem maine!
Si am inchis.
La scurt timp,in camera isi facu aparitia Daisuke.
-Ti-am adus biletul. il puse pe masa. Ce a spus mama?
-Nu prea intelege motivul pentru care am vrut sa vin atat de rapid, insa a spus ca o sa vina sa ma ia de la aeroport.
-Sa te ajut cu bagajele? O sa fie aiurea fara tine...
-Mersi.Stiu.Chiar imi pare rau ca plec cand tu de abia ai venit.
-Esti sigura ca asa o sa iti fie mai bine?
-Nu.Insa daca vreau ca situatia sa se schimbe, trebuie.
-O sa ma tii la curent, bine?
-Promit.am spus imbratisandu-l.
Nu.Insa daca vreau ca situatia sa se schimbe, trebuie.
-O sa ma tii la curent, bine?
-Promit.am spus imbratisandu-l.
Dimineata urmatoare, Daisuke m-a condus la aeroport.
-Cred ca ti-ai luat tot sifonierul! a spus in timp ce imi cara bagajele.
-Aproape! am spus rosind.
-Mereu iti place sa ma contrazici, nu?
-Nu am spus eu asta! am spus razand, iar el s-a alaturat mie.
Imediat ce m-am urcat in avion, stewartdeza m-a condus catre locul meu.Era la geam, iar asta ma bucura.Iubeam sa ma uit pe fereastra in timp ce calatoream.
Brusc, gandul mi-a zburat la Haruka.Parea atat de trista cand i-am spus ce am de gand.Nu m-a intrebat care era motivul pentru care plec, iar eu ii eram recunoscatoare pentru asta.Nu as fi stiu cum sa ii explic faptul ca eram indragostita de varul ei, care deja avea iubita.Ren.Am oftat.Chiar trebuia sa mi se intample mie asta?Nu puteam sa imi placa si mie un baiat de varsta mea?
Timpul petrecut in avion m-a plictisit total.Nu am putut sa dorm deloc.In momentul in care avionul ateriza, am zambit.In sfarsit ajunsesem.
Dupa ce am coborat din avion, o cautam cu privirea pe mama mea.Nu a fost atat de greu de observat pentru ca venea spre mine, facandu-mi cu mana.Ne-am imbratisat.Imi fusese atat de dor de ea, insa niciodata nu am vrut sa vin aici.Probabil asta este si motivul pentru care a fost asa de suprinsa cand i-am spus ce am de gand.


Ren’s point of view

-Ren! am auzit vocea verisoarei mele.
Instinctiv m-am intors spre ea,fiind sigur ca e si Layla.Insa ma inselam.Haru era doar cu prietena lor…aa..Mizure, parca.Unde era EA?
-Buna, Haru, Mizure!le-am salutat.
Mizure s-a uitat ciudat la mine, iar Haru a inceput sa rada.Am ceva pe fata?M-am uitat intrebator la ele, iar acest lucru a facut-o pe Haru sa rada mai tare.
-Mizure?Te referi la mine? a spus tipa sarita ca arsa.
-Pai, mai e alta Mizure pe aici?
Hmm…era ciudat.Chiar nu intelegeam de ce tipa aia se uita asa la mine, iar Haru rade.
-Din cate stiu, nu e niciuna.mi-a aruncat cuvintele printer dintii inclestati.
-Numele tau nu este Mizure?am intrebat ganditor.
Eram sigur ca e ceva cu “M”.
-Mizuki! a spus Haru dupa ce s-a oprit din ras.
Mda, cred ca am cam gresit.
-Scuzele mele, domnisoara Mizuki! i-am spus.
Fata ei s-a schimbat.Nu mai era nervoasa, ba chiar zambea.De ce?Nu ma intreba!
-Nu mai conteaza, oricum.Sper ca de acum sa ti minte cum ma cheama!
Am dat din cap aprobator.
-Unde e Layla?l-am auzit pe Akira intreband din spatele meu.
Mda, era si timpul sa iasa din magazin.Totusi, mi-a facut o mare favoare ca a intrebat.Chiar nu stiam cum sa abordez subiectul acesta.
-Ah…e plecata. a raspuns Haru.
Plecata?Unde?Curiozitatea aproape ma omora.Stiam ca nu trebuia sa intreb, insa curiozitate era atat de mare.Cand am deschis gura sa intreb, Mizuki a luat-o pe Haru in magazin.
Am oftat.Puteam fi mai ghinionist ca acum?
-Mergem?m-a intrebat Akira uitandu-se serios la mine.
-Bine.
M-am intors la masina si am pornit spre servici.

Layla’s point of view

A trecut o saptamana de cand am ajuns aici si deja imi este foarte dor de el.Propria mea idée de a fugi de el ma ucide. Pur si simplu, am inceput sa il visez noaptea.Vroiam sa ma dau batuta si sa ma intorc. In fiecare vis, el e asa de dragastos cu mine.Visam ca eram impreuna.Totusi, la sfarsitul fiecarui vis, aparea Rika.Se uita la noi si plangea.Ma simteam mizerabil pentru ca imi repeta “Am crezut ca esti prietena mea!”.Asta anula orice plan de a ma intoarce.
Vorbeam des cu Haru, ii povesteam multe lucruri noi.Orice prostie care se intampla intr-o zi, ii spuneam ei.Isi facea griji pentru mine si mereu imi spunea asta.I-am povestit si de Ren.De ce am plecat din Japonia…Ma rog, ea stia, in mare parte.

FlashBack

-Ren nu a intrebat nici macar o data de tine.mi-a spus intr-o convorbire telefonica.
-Ar trebui sa intrebe? am intrebat ridicand intrebator spranceana, nu ca ea ar vedea gestul meu.
-Da!a tipat.
Am ramas putin pe ganduri.
-Layla, uita-te la tine!Stiu ca incerci sa ascunzi asta, insa cu mine nu va merge.Stiu ca il iubesti!
Am ramas muta.Nu am crezut niciodata ca pot fi asa de vizibila.Credeam ca nimeni nu si-ar da seama.
-Si din cauza lui ai plecat?m-a intrebat.
-Da! Am tipat si am simtit cum lacrimile imi curg pe obraji.
-Of, Layla! Sincera sa fiu, cred ca mai bine ar fi fost sa ramai.Tu chiar te simti mai bine departe de el?
-La dracu`, Haru, nu!Ma simt de o mie de ori mai prost.Imi e atat de dor de el.
-Layla… a soptit.

End FlashBack

Stiam ca era ingrijorata pentru mine.Adica, suntem prietene de mici si niciodata nu am fost in starea asta.Uram asta!Ma simteam atat de vinovata pentru atat de multe persoane.Pentru Haru, am ingrijorat-o, la fel ca pe parintii mei, pe Daisuke. Daca mai stateam putin in Japonia, as fi putut cauza despartirea lui Ren si a Rikai.Ah!!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://byrosemary.blogspot.com
Ciorapyy-kun
Hatamoto
Hatamoto


Numarul mesajelor : 208
Varsta : 23
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 10/07/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Sam Aug 27, 2011 9:47 pm

Cat de trista a devenit povestea ... worried eh astept si urmatorul capitol poate va fi ceva schimbat :D ganbatte !
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Megumi
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 26
Varsta : 19
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 22/08/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Sam Aug 27, 2011 9:57 pm

Trist No . Dar ti-a iesit bine :D .Astept nerabdatoare capitolul 7 ^^.
felicitari!:*
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
rRosemary
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 30
Varsta : 20
Localizare : Dambovita
Data de inscriere : 21/08/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Mier Dec 28, 2011 11:26 am

Capitolul 7: Dor….


Ren’s point of view



Ce facea?Era in regula?Va dura mult pana se va intoarce?Era suparata pe mine?

Acestea erau doar patru din zecile de intrebari care imi colindau mintea nelasandu-ma sa dorm.As vrea sa stiu ce e cu ea, insa nimeni nu imi spune absolut nimic.Au trecut doua saptamani de cand nu am mai vazut-o deloc.Am reusit sa aflu ca e un Seoul, insa asta nu ma ajuta prea tare.Nu aveam numarul ei de telefon si nu ma simteam in stare sa il cer lui Daisuke sau Haru.Era o situatie a naibii de urata.Imi era atat de dor de ea.Unde naiba i-a fost capul cand a vrut sa plece?Si de aici iar ajungem la intrebarile de mai devreme.De ce a plecat?

Privirea mi s-a indreptat catre ceasul electronic de langa pat.Ora 5:36 am.Am oftat.Am mai pierdut o noapte! M-am ridicat din pat.Ma durea tot corpul, insa am incercat sa suport durerea.Mi-am indreptat picioarele spre baie.Avea nevoie de un dus fierbinte.Dupa ce am intrat in baie, am inchis usa si am inceput sa ma dezbrac.Dupa aceea am intrat la dus, dand apa calda…foarte calda.Simtind acele picaturi fierbinti cazand pe corpul meu ma calma.

As vrea sa scap de toate gandurile din capul meu care aveau legatura cu Layla.Omule, avea doar 15 ani! Propozitia asta nu mai avea efect ca inainte.Cand am inceput sa fiu atras de ea, mi-o spuneam de fiecare data cand ma gandeam la Layla in felul acela.Insa am invatat-o pe dinafara, iar acum nu ma facea sa realizez ca ceea ce simt este gresit.De ce e atat de greu pentru mine?Ce am facut atat de rau incat sa merit asta?Vroiam si eu doar o viata…normala.Nu trece ora in care sa nu ma fac idiot pentru ca m-am indragostit de o pustoaica.O pustoaica a naibii de matura.

Am tras prosopul si l-am pus pe mine, apoi am iesit din dus.Am oftat.Nu imi adusesem nimic pe care sa pun pe mine.M-am dus in dormitor.Mi-am luat lengeria intima din sertar, apoi o pereche de pantaloni lungi albi si un tricou negru.Nu m-am mai obosit sa ma duc in baie si m-am schimbat acolo.Oricum nu era nimeni in camera.

Dupa ce m-am imbracat, m-am aruncat in pat.Am inchis ochii.Ma simteam adormit, ceea ce era o raritate de cand a plecat Layla.Nu a durat mult pana sa imi apara imaginea Laylei.Se saruta cu un baiat.Pareau chiar indragostiti.Era ciudat faptul ca nu simteam gelozia.Sarutul lor s-a terminat,iar baiatul a pupat-o pe frunte.Eram eu! Acesta era motivul pentru care nu eram gelos.

-”Te iubesc”.a spus ea.

Baiatul a zambit, spunand “Greu de crezut ca poti iubi pe cineva ca mine”.In spatele zambetul se vedea ca eram trist.

-”Nu fi prostut!Nu ajuta daca esti pesimist.”

Am zambit din nou.

-”Ren! Ren, unde esti?De ce nu deschizi?”am auzit o voce de femeie.Rika.

Privirea Laylei se intrista.”Am crezut ca ai facut-o sa inteleaga.Esti un las, Hanazawa!”a spus ridicandu-se in picioare si disparand.Pur si simplu a disparut.

-Layla! am tipat deschizand ochii.

Eram transpirat tot.Apoi mi-am dat seama.Visasem.Visasem ca Layla ma iubea si ca eram fericiti…ma rog, pana sa apara Rika.

-Ren! am auzit din nou vocea Rikai.

Mi-a luat cateva clipe sa imi dau seama ca Rika din vis care striga la usa era si in realitate.Am oftat,din nou.M-am ridicat si m-am dus sa ii deschis usa.Am deschis incuietoarea si m-am indreptat din nou spre dormitor, cu Rika in spatele meu.

-S-a intamplat ceva cu Layla? M-a intrebat cand am intrat in dormitor.

M-am intors pentru a ma uita la ea.Era ingrijorata.

-Nu.Ce te face sa crezi asta?

Rika mi-a aruncat o privire neincrezatoare.

-Ai strigat-o. a spus incet,ganditoare.

La naiba! Imi amintesc clar ca am strigat-o in momentul in care m-am trezit.Ce era de facut oare?

Am dat din umeri.

-Nu imi amintesc nimic. am mintit.

Nu imi placea sa o mint, mai ales pe Rika, insa nu aveam ce face.Nu aveam nici o explicatie destul de buna incat sa nu o faca pe Rika sa creada ca sunt indragostit de Layla.

M-am aruncat in pat si am inchis ochii.Imi placea cand faceam asta.Grijile mai dispareau.

-Pari obosit. a soptit.

Chiar eram, insa nu vroiam ca ea sa stie asta.

-Sunt doar adormit.Stii, dormeam cand ai venit.

-Oh, Ren, imi pare atat de rau! Doar ca nu stiam ca dormi pana la ora asta.

Am deschis ochii, oftand.In ultimul timp oftez cam des.

-Nu te simti vinovata,Rika!Nu esti tu de vina!am spus mangaindu-I fata cu mana.Cat este ceasul?

-12 si 20 de minute.

Imediat cum am auzit aceste cuvinte, m-am ridicat in sezut.Am dormit atat de mult?Am dormit peste 6 ore.

Brusc, telefonul meu a inceput sa sune.L-am luat in mana si m-am uitat la apelant.Akira.I-am raspuns.

-Ce faci, omule?ma intrebat bucuros.

-Eram acasa,Akira!

-Perfect! A tipat in telefon.Esti singur?

Nu stiam de ce vroia sa stie acest lucru.Era si evident.Rika venea la mine in fiecare duminica.

-Cu Rika. I-am raspuns nonsalant.

-E cu Rika.

In ultimele cuvinte, vocea lui Akira se auzea mai incet, semne ca vorbea cu cineva.

-Da-mi telefonul!i-am auzit vocea lui Daisuke.Ren, vreau ca tu sa vi la mine astazi.Ia-o si pe Rika.Va astept!Pa!

Beep-ul mi-a dat de inteles ca s-a terminat convorbirea.Oh, asa imi facea mereu Daisuke. Afurisitul!

-Rika,mergi la Daisuke?Tocmai ne-a invitat pe la el.

Am lasat telefonul pe pat si mi-am indreptat privirea spre Rika.

-Nu pot, spuse ea.Scuze, Ren!Prietenele mele m-au invitat in oras.

Am chicotit.Ea chiar credea ca e obligate sa mearga cu mine oriunde vreau sa merge eu.Ce prostuta!

M-am aplecat spre ea si i-am sarutat fruntea.

-Nu-I nimic!Nu trebuie sa amani intalnirile tale pentru mine.

Rika m-a sarutat scurt pe buze.Pentru a o face fericita, i-am raspuns la sarut.

-Multumesc! Mi-a spus.

Mi-am dat ochii peste cap.In loc sa ii multumesc eu tot ea o face.

Rika a decis sa plece, spundandu-mi ca peste o ora trebuie sa plece cu prietenele ei.Eram un nenorocit ca nu imi pasa de ea.Eram un nenorocit ca ma bucuram ca nu va merge cu mine.Eram un nenorocit dat dracului!

M-am decis sa alung cearta mintala si sa ma duc la Daisuke.Nu m-am mai schimbat.Doar mi-am luat o pereche de tenesi in picioare si cheile si de la masina si am plecat.

Gandul mi-a sarit la Rika.De multe ori, chiar am impresia ca ea stie de sentimentele mele pentru Layla.Era trista mereu cand vorbeam de Layla.Chiar si astazi cand mi-a zis ca am strigat-o pe Layla, am avut impresia ca se abtinea sa nu planga.

Am parcat masina in fata casei lui Daisuke.Casa aceasta imi amintea o multime de amintiri frumoase.Toate erau frumoase pentru ca erau amintiri cu Layla.Imi era atat de dor de ea.Vroiam sa se intoarca inapoi.

Am iesit din masina, incuind-o si m-am indreptat spre casa.Akira imi deschise usa inainte sa pot macar sa apas pe sonarie.Ma invita inauntru iar eu am intrat bucuros.

-Unde e Daisuke?am intrebat surprins ca nu il vedeam pe nicaieri.

-E sus, vorbeste la telefon.

In momentul in care Akira mi-a raspuns, l-am putut vedea pe Daisuke coborand scarile.

-Era sus. A corectat Akira vazandu-l.

Daisuke zambi atunci cand ma vazut.Avea inca telefonul la ureche.

-Hei, Ren! Prinde! A spus aruncand telefonul spre mine.

Era la un pas sa cada pe podea, insa l-am prins la timp.M-am uitat la Daisuke care imi facea semn sa vorbesc la telefon.

-Alo? Am spus ezitant.

Am auzit cum cineva respira deregulat in telefon.

-Ren? am auzit vocea aceea timida pe care as fi putut sa o recunosc oricand.

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://byrosemary.blogspot.com
Ridia
Daimyo
Daimyo


Numarul mesajelor : 496
Varsta : 21
Data de inscriere : 30/12/2009

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Dum Mai 06, 2012 7:39 am

Deci nu pot sa cred...!!!!!!!! Cand devine mai interesant, nu mai baga nimeni continuarea......Fi buna si baga next ^^

_________________
Love Lidia

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Akuma
Taiko
Taiko


Numarul mesajelor : 517
Varsta : 22
Localizare : Cluj-Napoca ^^
Data de inscriere : 29/03/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Dum Mai 06, 2012 8:57 am

nu stiu de unde iti vine inspiratiea dar esti genial!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! felicitari :D cand bagi capitolul urmator?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
rRosemary
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 30
Varsta : 20
Localizare : Dambovita
Data de inscriere : 21/08/2011

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Lun Mai 07, 2012 7:56 pm

Capitolul 8: Adevarul unei minciuni

Ren’s point of view



I-am aruncat o privire curioasa lui Daisuke.Desi imi era atat de dor sa vorbesc cu ea, nu inteleg de ce m-ar fi ajutat Daisuke sa o fac.

-Layla?am intrebat nesigur.

Nu stiu de unde era acea nesiguranta.Eram constient de faptul ca Layla era cea cu care vorbeam.

-Oh,Ren! Ce faci?se auzi o voce fericita din difuzor.

Pentru prima oara, Layla era fericita ca vorbea cu mine.Nu am putut sa imi tin inima calma in piept.Continua sa bata cu o mare intensitate.

-Layla! am exclamat.Eu…

Nu stiam ce sa spun, eram pierdut…luat prin surprindere.

Ea rase.

-Ma bucur atat de mult sa vorbesc cu tine! am reusit sa spun.

Akira si Daisuke deja nu mai erau in camera.Era ciudat pentru ca nici macar nu mi-am dat seama cand au plecat.

-Si eu. a spus dupa cateva clipe de tacere.

Desi nu era momentul, simteam ca nu mai puteam tine intrebarile doar pentru mine.Trebuia sa…o intreb.

-De ce ai plecat?am intrebat.

Liniste.Probabil ca tacerea nu dura mai mult de cateva secunde, insa pentru mine acele secunde erau asemanatoare cu orele.

-Stii…intotdeauna am vrut sa merg la liceul de actorie de aici, spuse ea cu o fericire falsa in glas.

Mintea.Eu stiam asta!

-Minti! am acuzat-o.

Am auzit un oftat slab in difuzor.

-E doar explicatia pe care ti-o dau.Nu am de ce sa mint! se apara ea, desi stia ca nu o cred.

De data aceasta a fost randul meu sa oftez.

-Layla, vreau sa vi inapoi la mine!

Nu stiu de ce am spus asta.Stiam ca este adevarul, insa nu mi se parea corect sa imi tradez sentimentele.Nu ar fi corect fata de ea.Ea era cea mai importanta acum.

-Ren…

Beep,beep,beep!

A inchis.Mi-a inchis.

Eram atat de nervos de faptul ca mi-a inchis incat aproape aruncasem telefonul.Nu stiu ce m-a oprit, insa a facut-o.M-am trantit pe canapeauna din sufragerie, fara sa imi pese ca nu ar fi politicos.Eram atat de nervos pe ea ca mi-a inchis.S-a speriat, asta stiam, insa aveam nevoie de raspuns.Trebuia sa stiu daca ea macar ar simti ceva, cat de marunt ar fi, pentru mine.Uram ideea ca as putea sa o fac pe Rika sa planga, insa trebuia sa imi arat sentimentele, iar prima care trebuia sa stie de ele era scumpa si frumoasa mea Layla.Eram constient de faptul ca “mea”-ul nu trebuia asezat in propozitie, insa ma simteam bine macar sa stiu ca in imaginatia mea, ea ar putea fi a mea.

M-am intins dupa telecomanda si am aprins televizorul.Puteam vedea prezentatoarea blonda de la Sakura TV care informa ascultatorii de un deces al unei fete de 15 ani.Lina.

-Iubitul victimei, in varsta de 21 de ani, credea ca tanara il insela cu un coleg de scoala.Era atat de furios incat a apucat cutitul si a injunghiat-o in 6 locuri, printre ele si organe vitale.Tanara nu a mai avut nici o sansa, a decedat pe loc.Cand un ziarist l-a intrebat de ce a comis aceasta fapta, el a raspuns simplu “Daca ea nu va fi pentru mine, atunci nu va fi pentru nimeni!”.Fortele legii il ancheteaza acum pentru ucidere din culpa si corupere de minori.

-Dracu` sa le ia de asemanari! am zbierat,furios.

De ce trebuia sa vad eu acel deces?Fata de numai 15 ani avea aceeasi initiala ca ea.Monstrul care a ucis-o avea aceeasi varsta cu mine.Realitatea m-a lovit in cap cu o intensitate mult mai mare decat de obicei.Uram ca trebuia sa ii dau dreptate constiintei mele!Uram ca trebuia inca o data sa imi inchid sentimentele intr-o pivnita parasita.

-De ce tipi asa, frate?l-am auzit pe Akira intreband.

Akira statea in capul scarilor,langa Daisuke, uitandu-se curios in directia mea.



Daisuke’s point of view



Acum stiam.Ren era indragostit pana peste cap de Layla.Cum am putut sa fiu atat de orb in tot acest timp?

Imediat ce am vazut anuntul decesului fetei de 15 ani, am stiut.Privirea mi s-a marit atunci cand am constatat ca a fost omorata de iubitul ei care avea 21 de ani, varsta lui Ren.

Mi-am dat seama cu usurinta ca ceea ce il deranjase pe Ren atat de mult era expresia “corupere de minori”.Il cunosteam pe Ren atat de bine incat eram sigur de faptul ca a fost profund afectat de anuntul asta, desi stia la fel de bine ca mine ca el nu i-ar face nimic rau Laylei.Atat pentru ca o iubea, cat si pentru ca era sora mea.

Layla.Era atat de nedrept pentru amandoi faptul ca nu puteau sa fie impreuna.Desi m-ar deranja si pe mine ca sora mea sa aibe un iubit de 21 de ani, nu m-as fi impotrivit daca acela ar fi Ren.Il stiam de la gradinita asa ca aveam incredere deplina in el.

De cand mi-a marturisit Layla sentimentele ei, ma gandesc incontinuu ca eu as fi cauza pentru care ea s-a indragostit de el.Chiar eu l-am rugat pe Ren sa stea pe langa Layla, pentru a avea grija de ea cat timp eu eram plecat.Nu as fi suportat daca ceva rau i s-ar fi intamplat.Acum, cand imi dau seama ca si Ren s-a indragositt de ea, stiu ca eu sunt cauza.Stiind toate astea, nu ma simt vinovat.Ma intreb de ce?

-Ai avut un cosmar? a intrebat Akira ducandu-se langa Ren, pe canapea.

Ren s-a intors spre el si i-a aruncat o privirea taioasa.

-Nici nu am dormit.

Am bufnit in ras.Nu eram singurul.Akira rase si el.

M-am asezat langa ei doi pe canapea, jucandu-ma cu canalele televizorului.

-Stiti, ma urasc cateodata!a spus dintr-o data Ren.

Eram surprins.Stiam ca propozitia asta a gandit-o de multe ori –pentru ca Ren se invinovateste de multe roi– insa nu credeam ca el ar spune-o de fata cu noi.

-La fel cum ne uram si noi insine, Ren! A spus Akira, uitandu-se absent la televizor.

Ren a incuviintat din cap.

-Totusi, a spus, ma urasc atat de mult cateodata incat chiar ma intreb cine m-ar iubi.

A oftat.

-Multa lume, cu siguranta! Am mormait refuzand sa il privesc.

Daca l-as privi acum si as vedea cat de ranit pare, cu siguranta i-as spune de iubirea Laylei pentru el.Inca nu stiu de ce nu ii spun acum…
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://byrosemary.blogspot.com
Ridia
Daimyo
Daimyo


Numarul mesajelor : 496
Varsta : 21
Data de inscriere : 30/12/2009

MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Joi Mai 10, 2012 6:01 am

merci:D Baga te rog urmatoarele episoade fara sa ti le mai cer eu pe rand pentru ca vreau sa citesc povestea pana la capat.
Merci :D

_________________
Love Lidia

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Owarinai suki   Astazi la 1:23 am

Sus In jos
 
Owarinai suki
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Everything About Japan :: Stuff :: Fiction-
Mergi direct la: