Everything About Japan


 
AcasaPortalGalerieCalendarFAQCautareInregistrareMembriGrupuriConectare

Distribuiti | 
 

 Oneshot.

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Kmmayesyk D.
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 39
Varsta : 19
Localizare : Acolo.
Data de inscriere : 05/08/2011

MesajSubiect: Oneshot.   Vin Aug 05, 2011 11:24 am

Deci,atrecut ceva timp decand nu am mai postat Oneshot`uri,nu stiu daca o sava placa,dar...incer.

1.Sub salcâm,se pierd miresme…




„În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân și o bătrână-
Două jucării stricate-
Merg ținându-se de mână.”

Aceași oameni,aceași bancă sub salcâm,dar altă vârstă și alte inimi pline de candoare sub picaturile molatice.
Miresmele de odinioară parcă și-au pierdut dulceața fericirii.
Iar anii,au trecut peste oameni si sentimente lăsând în urmă doar amintiri tremătoare ce se pierd in aurul timpului.

* * *

Zi de toamnă.Frunze înspăimântate se leagană în ritmul vieții viitoare.Un fluture de argint se pierde printre ceață și copii.
Floriile-de-nu-mă-uita s-au uscat de mult în glastre,odată cu vara plecândă.Iar toamna,mângâie pamântul „cu degete de ploaie”,în timp ce tinerii visează din nou la primăvara cu flori în păr și cu verzi frunze de smarald în ochii de păpușă vie.

Undeva,într-un parc,pe-o bancă sub salcâm,doi visători de-o vârstă,se privesc în ochi,tinându-se de mână,șoptindu-și vorbe de iubire efemere,dulci și deja pierdute.
Fata crede ce aude și chiar simte ce crede,dar băiatul…Băiatul se îndoiește,și se întreabă în gând cât va ține oare,această iubire.De ce?Pentru că el știe că iubirile se nasc și mor de nicăieri.A citit în cărți,în poeme.
Dar fata nu știe.Nu i-a plăcut niciodată să creadă ce zic ceilalți,a vrut mereu,doar să simtă pe pielea ei tot ce înseamnă viață.
Parfumuri dulci de flori și iarba uscate se simt în aerul serafic.Cerul privește cu ochi de nori și soare topit de vară și de amintiri păstrate undeva,adânc în suflet.
Păsările nu se mai zăresc.Au plecat și ele.N-au lăsat nimic în urmă,doar au plecat stinghere printre cer și pământ.Nu au fost niciodată împreună.Au fost mereu singure,deși ele zboară în stoluri.
La fel și sunt și tinerii de pe bănci,din parcuri.Sunt mereu împreună,dar totuși singuri.Se pierd în gânduri de iubiri nemuritoare,eterne veșnic păstrate în tezaurul timpului,al sufletului.Dar totuși,cumva,undeva ele se pierd și atunci parcă se destramă totul.Speranța se destrama,până când se naște altă plăcere,altă palidă sărbătorită a iubirii.
Cuvintele de iubire se nasc și mor,de la sine.Nimic nu ramâne la fel,poate doar amintirile,căci de altfel,oamenii,timpul și cuvintele se pierd.Nu mai ramâne nimic din ele.
Și astefel,băiatul pleacă.Fata ramâne.Devotamentul lor cordial,se pierde de la sine printre parfumuri moarte de toamnă.Fluturii admirați în timpul verii,au dispărut și ei.A rămas doar dorul.

* * *

Picăturile de ploaie încep să se scurgă pe chipul cerului.Fata încă așteaptă sub salcâm.Băiatul nu se arată.Au trecut ani,poate prea mulți ca să-și aducă aminte de ea…Dar cine știe,poate,iubirea lor efemeră se va naște din nou,cândva,undeva…
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Rina.A.S.
Samurai
Samurai


Numarul mesajelor : 288
Varsta : 20
Localizare : Vaslui
Data de inscriere : 02/08/2010

MesajSubiect: Re: Oneshot.   Vin Aug 05, 2011 11:47 am

e foarte frumoasa :X... Imi place ideea si ai scris cu mult sentiment ...se simte asta si eu una cred ca asa ar trebui sa scrie cineva, astef incat cei ce citesc sa poata simti ce a simtit si scriitorul :d Sper ca vei mai posta.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
azami
Moderator
Moderator


Numarul mesajelor : 1006
Varsta : 28
Localizare : Pitesti
Data de inscriere : 13/01/2011

MesajSubiect: Re: Oneshot.   Vin Aug 05, 2011 12:02 pm

Ion Minulescu-Acuarela heart
Melancolic!si mai e asa putin pana la toamna....
scrii foarte frumos haihai

_________________
Love is like playing the piano. First you must learn to play by the rules, then you must forget the rules and play from your heart.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://mihaelamotreanu.blogspot.com
Kmmayesyk D.
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 39
Varsta : 19
Localizare : Acolo.
Data de inscriere : 05/08/2011

MesajSubiect: Re: Oneshot.   Mar Aug 09, 2011 9:01 am

Odata cu timpul





“Prietenia sfârșește acolo unde începe neîncrederea.”
Seneca

Un copil trist se urcă în mașina și pleacă. Radio-ul este pornit și tot ce aude este o melodie veche. Parcă timpul stă în loc, și fără să vrea, vede mâinile care-i fac semn de ‘Ramas-bun!’
Și prietenul lui se uită trist.
Doi prieteni din copilărie se despart. Unul merge înainte, celălalt rămâne pe loc. Nu știu dacă, cumva, undeva, ei se vor reîntâlni, dar tot ce știu este că ei, mereu, vor vedea același cer, aceleași stele. Vor face parte din aceași lume, generatie.
Vor fi triști, vor plânge, vor dispera.
Vor zămbi, vor râde, vor simți o euforie aparte în suflet.
Se vor schimba, vor deveni adolescenți, oameni mari, bătrâni…Și de aici încolo, cine știe ? Se vor mai reîntâlni ? Vor mai fi prieteni ?
Dacă da, oare discuția lor, nu va fi banală, de salon ?Nu-i va lasă cu un gol, o tristețe în suflet ?

* * *

Prietenia lor juvenilă, cordială, se sfârșește odată cu această melodie veche. Și fără să vrea, încep să plângă… Ei nu știu că deja, au devenit niște…străini.
Bieți străini, care s-au cunoscut, au împărțit momente de prietenie, de fericire, bomboane și acadele. Chiar și jucării. Dar timpul, distanța, i-au făcut să uite.
De-ar putea să fie pasări, să zboare, să se reîntâlnească. Să fie iar cunoscuți, ce frumos ar fi. Dacă s-ar reîntalni, dacă… Dacă…
Of !Ce cuvânt înfiorator ‘dacă’…Te face să speri,să visezi,să te atașezi orbește de niște visuri,idealuri,care știi că sunt imposibile,dureroase chiar și apoi,când ești la înălțime,când mai ai puțin și le atingi.Și când le atingi și simți o căldură uluitoare în suflet,acest cuvânt ‘dacă’,îți frânge aripile și cazi…Și cazi !Nu-i așa că-i ironic,tragic chiar ?!E o dramă a fiecărei vârste,a fiecărui om.
Timpul,circumstanțele,se joacă cu noi.Ne fac marionete,și uităm ceea ce este important cu adevărat :ce-i pe care îi iubim,îi prețuim,și orbește îi lăsăm să plece.Și apoi,abia la final,realizăm,că au plecat,că am rămas singuri printre oameni.Cred că acest lucru este cel mai dureros dintre toate…

* * *
Doi străini din copilărie se reîntâlnesc.
Ciudat este,că străinii au devenit din nou…PRIETENI !

Stiu ca este scurt,dar eu fac compuneri numai dupa ceva care ma impresioneaza si nu scriu 34236 de pagini,repetandu`ma de si mai multe ori.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
azami
Moderator
Moderator


Numarul mesajelor : 1006
Varsta : 28
Localizare : Pitesti
Data de inscriere : 13/01/2011

MesajSubiect: Re: Oneshot.   Mar Aug 09, 2011 10:41 am

Tot ce pot sa spun e ca ai intr-adevar talent!:)
Dar...nu sunt de acord cu partea ca daca ai scrie 34236 de pagini ar insemna neaparat ca te-ai repeta,daca stii ce sa scrii poti s-o faci dublu fara sa te repeti.
oricum e adevarat ca fiecare are stilul lui de a scrie si asta ne face unici si placuti la citit,iar stilul tau e cu siguranta deosebit.
Ganbatte! :D


_________________
Love is like playing the piano. First you must learn to play by the rules, then you must forget the rules and play from your heart.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://mihaelamotreanu.blogspot.com
Kmmayesyk D.
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 39
Varsta : 19
Localizare : Acolo.
Data de inscriere : 05/08/2011

MesajSubiect: Re: Oneshot.   Mier Aug 17, 2011 9:30 am

Multumesc pentru vorbele frumoase Azami. :blush1:


Spre cer!

„Visele oamenilor sunt aripi cu care aceștia zboară spre cer.”
Yukio Mishima


-Si spui ca daca ai putea zbura,nu te-ai ma intoarce niciodata?intreaba realistul cu o oarecare curiozitate.Ochii ii sunt goi si caprui.
Visatorul nu spune nimic,il priveste cu reverie si speranta.
-E imposibil!Oamenii nu pot zbura singuri!Trezeste-te la realitate,se aude strigatul realistului in abisul tacut.Albul imaculat,parca ar fi fost patat de acel strigat,dar nu patat de culoare,ci de neincredere.
Visatorul nu zice nimic.Il priveste cu nonsalanta.Zambeste satisfacut,superior.Ii cresc aripi de flori si de cristal.Abisul,e inmiresmat de parfumuri edenice.Parca nimicul a prins viata.E fascinant,dar realistul nu simte fiorul abisului.E insensibil si gol,la fel ca acei ochi caprui.
Albul abisului se transforma in ploaie,in blocuri,orase,masini si oameni.Visatorul e fascinat.Conturul se pierde cand ploua.Asta ii confera visatorului un oarecare confort,visare si incredere.Multi ar considera ploaia o durere,o intristare ce-ti apasa sufletul si te lasa cu o oarecare neimplinire a propriilor idealuri.
Dar pentru el,un zburator intre real si fantastic,ploaia reprezinta o alinare,o…primavara a sufletului.Cand ploua se simte linistit,implinit.Cerul plange pentru el,astfel incat el sa para mereu vesel,fericit.

Visatorul priveste ploaia zambind.Dar realistul… ?El se teme de ploaie.Se intristeaza si plange.Visatorul il vede,si curios se uita la el.De ce plange ?
Dar realistul inca plange,in ploaie,simtindu-se singur…Ciudat !Nu e singur.Visatorul,se preface fericit,vesel,copilaros,il ia de mana.Zboara.Ploaia s-a oprit de mult.Parca n-a fost niciodata.Realistul inca suspina,are ochii rosii de la plans.
Norii gri,de plumb si tristi,au lasat locul unui cer instelat,plin de speranta si noi visuri.Stelele se transforma in drum de iubire.Visatorul paseste cu incredere si nonsalanta.A mai mers pe stele.S-a jucat cu ele,le prindea din zbor,si apoi le aranja iar pe cer. El e un culegator de stele si incredere.Dar nu le tine pentru sine,le transforma in ploaie si-n flori de primavara.
Realistul paseste cu greu,se simte pierdut.E atat de multa stralucire,de frumusete.E vis.El nu are vise,doar priveste realitatea,judecand-o aspru cu nepasare.
Uneori,ca sa vezi cine esti,trebuie sa visezi,sa crezi sa speri si mai ales sa fii tu insuti,sa fii sincer.
Drumul de stele se opreste.La capatul lui,e lumea,dar realistul nu vrea sa paseasca in lume.Vrea vise,vrea speranta,nonsalanta.Vrea si el sa fie un visator.Dar lumea pare asa frumoasa,de acolo de sus.
Nu stie ce sa faca.Pentru prima data este indecis.Dar visatorul il imbratiseaza,ii sopteste ceva si realistul se arunca.Cerul e albastru,nemarginit si infinit.Vantul e puternic si-l invioreaza.Ii da putere.Nu-i ii mai este frica de consecinte,este el insusi pentru prima data.Realizeaza ca a fi tu insuti este minunat,atata timp cat ai constinta si bunatate.
Realistul prinde aripi.Zboara.Atinge cerul cu inima si sufletul,si apoi pleaca spre lume.Este un visator.

* * *
-Iubeste viata,e frumoasa !sopteste visatorul inainte de a pleca din nou,sa culeaga stele si incredere.


« Crede neabatut ca,prin ceea ce simti si prin ceea ce infaptuiesti,contribui la o opera grandioasa ;cu cat cultivi mai trainic in tine aceasta incredere,cu atat viata si omenirea vor avea viitorul mai sigur. »
Rainer Maria Rikle
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Kmmayesyk D.
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 39
Varsta : 19
Localizare : Acolo.
Data de inscriere : 05/08/2011

MesajSubiect: Re: Oneshot.   Joi Aug 25, 2011 4:03 am

Calatoria neincrederii



« Visul este cosmogonia unei seri. În fiecare noapte, cel care visează reîncepe lumea. »
G. Bachelard



Un adolescent nehotarât își ia bicicleta și pleaca.Unde?Nici el nu știe…

* * *

Este vară si cerul e infinit,senin și albastru.Nicio urma de îndoiala,de nesiguranța,de tristețe.Îți confera un sentiment de ușurare,de împlinire.
Roțiile bicicletei se învart…Se învart și atat.Nu știu unde vor ajunge.Simt doar asfaltul fierbinte,ce pare a nu se termina.Și mașinile.Da,văd și mașinile și le este teama de claxoane,să nu fie lovite…Să nu cada.
Cu ce stăpân meschin s-a ales bicicleta!S-o foloseasca să mearga atât de mult,fără nici macăr o destinație precisă.Doar să meargă…Să meargă…Să meargă !
Dar ea,bicicleta,nu știe,nu înțelege nesiguranța,mahnirea tânărului,care disperat si nefericit de propria-i viaăa absurdă,fadă vrea să alerge cu ea spre infinit.
El vrea,doar să-și afle menirea,visurile.
Și roțiile se învârt.Și el privește în față.Și tot ce vede,e șoseaua,mașinile.De-ar putea înțelege.De-ar putea simți.Dar e prea tânăr,prea realist.Nici măcar el nu știe ce vrea.
Ah,ce destin crud !

* * *

S-a lăsat noaptea.Un luceafăr somnoros începe să se arate,iar luna îl privește cu blândețe.Culoarea roșiatica a soarelui,a căldurii încă se mai zărește,dar palid.
O mână se întinde spre cer.Vrea să-l atingă,să-î fure stelele,măreția.Roata superioară se învârte ca nebuna.Căzuse.Dar nu-l durea nimic.Deasupra lui era un pod și-un tren ce gonea grabit spre destinație.Parcă îl lua și pe el,pe tânăr, cu el.
Și ce liniștit se simțea.Acum are și el o destinație.Dar înca este acolo,în iarba,căzut.Trenul plecase și nu-l luase.Cât de crud din partea lui !Să-i dea speranțe și apoi…Să-l lase-n iarbă.
Adoarme.

* * *

Se trezește cu o durere de spate si nasul înfundat.Strănuta,și cu ochii înlacrimați de somn șoptește pentru el :
-Asta ar trebui să mă învete minte să mai dorm pe iarbă…Udă !Și noaptea !
Își ridcș bicicleta alene.
Ah,vede pasările.De ce a trebuit să le vadă ?Acum,în disperarea lui,în criza sa adolescentină,aleargă cu bicicleta să le prindă,să le ia aripile și apoi…Și apoi ce ?Să zboare ?Nu știu.Nici el nu știe.
Pasările alunecă între cer si pământ,plutesc cu grație și mareție.El râde ca un nebun.E râsul unui disperat,dar un disperat tânăr,care defapt e…normal.Mai normal decât oamenii normali,dar mai nebun decât cei nebuni.E adolescent !
Nu mai urmărește de mult păsările.A ajuns la mare,și e noapte,iar farul luminează spre adâncurile orizontului.Nu mai e înorat.Nu în sufletul său.Acum nu știe unde a ajuns,dar știe unde va ajunge.Și asta,cum singur a venit la mare,fără să știe cum.A pus doar un picior în fața celuilat si niciodată nu s-a gândit ce va face când drumul se va termina.A știut doar sa pedaleze,să spere.
Ia o scoică,o aruncă in mare și pleacă.

* * *
Un adolescent hotărât își ia bicicleta și pleacă.Unde?Spre măreție !
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ciorapyy-kun
Hatamoto
Hatamoto


Numarul mesajelor : 208
Varsta : 23
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 10/07/2011

MesajSubiect: Re: Oneshot.   Joi Aug 25, 2011 8:52 am

Wow ... este uimitor unde poti ajunge cu niste simple cuvinte ... imi trezesc amintiri , imi rascolesc sentimente si ma intristeaza ... astfel de persoane ce scriu asa ma impresioneaza intotdeauna ... bravo chiar este un talent ! ganbatte !
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Kmmayesyk D.
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 39
Varsta : 19
Localizare : Acolo.
Data de inscriere : 05/08/2011

MesajSubiect: Re: Oneshot.   Sam Sept 03, 2011 9:05 am




Conversașie între prieteni


O ea se aroprie de o bancă,unde stă un el.Așteaptă,privesțe cerul,are privirea goala și lipsită de orice vlaga.Numără norii.

Ea se așează nepăsătoare.

-Salut!se aude în tăcerea zilei de toamna.
-Bună!zice el,înca numărând norii.Ah !Le`am pierdut șirul.
Ea nu`l bagă în seamă.Suspină zgomotos.El,pentru o secunda,o privește pe furiș.Uneori,și ea face la fel.
-Deci,zice ea,de ce m`ai chemat ?
-Să vorbim.Nu este evident ?răspunde el.
-Dar noi…Adica discuțiile noastre…Sunt altfel. -
-Tocmai d`asta vreau să vorbim.Cred,că nu mai suntem prieteni.
-De ce ?întreabă ea,lipsită de orice reacție.
-M`am schimbat.La fel și lumea.
-Eu am rămas aceași.
-Tocmai d`asta ne`am distanțat.Ești altfel.
-Cândva,adorai asta la mine,spune ea cuprinsă de o oarecare nostalgie de toamnă.

Tăcere.Încercarea de a zice ceva.

-Tocmai,cândva.Căci,atunci erai la fel ca mine.
-Și acum ești diferit de mine ?
-Da.
-Si cum ești tu ?Acum.
-Ca alta.

Din nou tăcere.

-Și eu sunt ca altul ? întreabă ea juvială
-Nu.Tu ești ca tine.Neschimbata.Indiferent de circumstanțe,tu ești la fel,mereu. .

Un vânt puternic agita crengiile,face frunzele să danseze în ritmuri amețitoare,îmbrățișează trupurile celor singuri printre oameni.Norii se adună și mai mult,iar soarele dispare încet,încet,risipându`și ultimele raze în direcții neprecise.Se mai observa printre nori o lumina diafană,pierdută și sleită.

Vara a trecut lăsând în urmă flori și miresme de dulceți efemere,păsări și fluturi,oameni și sentimente.Prieteni.
Ea privește în față.Zâmbește.
-Și tu ai rămas la fel în esență,dar totuși,ai dreptate,te`ai schimbat.
-Știu ca am dreptate.Altfel,nu mai spuneam asta.

Ea se ridică.La fel și el.


-E momentul să plec,spune ea,deschizându`si brațele pentru al îmbrățișa.El e nemișcat.Ea îl îmbrățișează și pleacă.
-Nu spui `La revedere`,sau `Pe curanâd` ?întreaba el,încercând să`și ascundă emoțiile.
-Nu.De acum în colo o vom lua pe căi separate,nu ne vom mai vedea,așa că n`are rost.Iar `Adio` este mult prea dureros să spun.

Și pleacă.La fel și el.

Iar tot ce`i mai leaga este lumea,generația,căci de altfel,amintirile,sentimentele pe care le`au împărțit au fost risipite de acel vânt rece de toamna.

Sper sa va placa.^^
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
azami
Moderator
Moderator


Numarul mesajelor : 1006
Varsta : 28
Localizare : Pitesti
Data de inscriere : 13/01/2011

MesajSubiect: Re: Oneshot.   Lun Sept 19, 2011 5:48 am

Mie mi-a placut:)la fel ca tot ce-ai postat pana acum...compunerile tale au mereu nuante melancolice si stilul in care scrii imi da o stare placuta,asemanatoare cu senzatia pe care o am cand se apropie toamna:">

_________________
Love is like playing the piano. First you must learn to play by the rules, then you must forget the rules and play from your heart.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://mihaelamotreanu.blogspot.com
Ookami
Moderator
Moderator


Numarul mesajelor : 1517
Varsta : 24
Localizare : Cluj Napoca T.T
Data de inscriere : 30/09/2010

MesajSubiect: Re: Oneshot.   Lun Sept 19, 2011 6:25 am

wpppw...imi place foarte mult cum scrii!!! mi-a placut in special "spre cer"...

_________________
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Oneshot.   Astazi la 11:16 am

Sus In jos
 
Oneshot.
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Everything About Japan :: Stuff :: Fiction-
Mergi direct la: