Everything About Japan


 
AcasaPortalGalerieCalendarFAQCautareInregistrareMembriGrupuriConectare

Distribuiti | 
 

 My creations~Midori~

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Midori
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 3243
Varsta : 24
Localizare : Targoviste>.<
Data de inscriere : 31/12/2007

MesajSubiect: My creations~Midori~   Lun Ian 28, 2008 4:21 am

Mi'am deschis si eu un topic unde sa'mi pun aberatiile:
Am scris prima mea poveste la olimpiada de engleza, acum cateva zile. apoi am rescris'o, cu alte cuvinte bineinteles, am continuat'o si...


A GHOST ON THE
EARTH FOR A DAY




It was 8 o’clock pm. Jack was preparing for a party with some friends. At 9 o’clock he left home and went at Josh’s house because there was the party. It was a big party with many boys and girls. Jack met Eve, a beautiful girl with long blonde hair and blue eyes. The party was great, the music was cool, the drinks were good the decoration was interesting and everything was ok. Jack and Eve danced all the night, laughed a lot and felt so good together. When the party ended and everybody went home, the boy and the girl went in the park for a walk, even if they were exhausted and a bit drunk. It was a full-moon night. Jack offered to take Eve home because it was dark but she refused and told him that she would be fine. He insisted and finally they went together…
There was no lights on the street; the houses were lost in dark. The only lights were the big round moon and the little stars. Eve and Jack talked very much, and they knew themselves better.
There was almost morning when they arrived at her place. Jack liked Eve very much, he hugged her and he wanted to kiss her…but when he touched her lips…a very strange thing happened: suddenly she disappeared into thin air!!! She was there and in the next second she evaporated like smoke. Jack was shocked. For a fie minutes he stayed unflinching. He was scared and also worried about Eve because he didn’t know what happened with her. He knew he could never tell anyone, because they would never believe him…
***
He realized that he couldn’t do anything so he went home and sleep all the day. He woke up in the evening and he thought that it was just a dream, a terrible nightmare, but he found on his clothes a few golden hair, Eve’s hair. He remembered all they had talked and done in that night. He ran at the place where Eve had disappeared. He knocked at the door, but nobody opened. He tried the door handle and it was open. It was a two-storeiys house. That house was completely empty. It the second floor, Jack found a box with chalk. He picked a piece of chalk. It was a bright blue chalk. He felt butterflies in his stomach and ants on his back. He threw the piece of chalk and run out. Then, he went at Josh:
"Hi Josh! How are you? I wanted to tell you that your party was great and I really liked it."
"Oh, thanks! But you came hare just for that? You could call me."
"Ammm…Actually I was on the way…and I wanted to ask you about that girl, Eve."
"That blonde who you was with all night? I thought she was with you from the beginning…"
"I don’t understand anything…but suddenly Jack felt very tired and he said: O.K. we’ll talk later. I’m very sleepy."
He went home and slept. But in his dream Eve appeared:
"Oh, my beautiful boy, we should be together for ever, like two branch of a tree, we should be one single soul…but I’m a ghost, and you are alive."
"My beautiful girl, it’s something that I can do for us to be together?"
"You can come with me, in my world, in my magic place, you’ll like it. Come with me, my dear."
"Yes, take me with you, cuz(because) I can’t live without you."
A powerful light, a loud sound and that was all.
In the next day, Max, a friend of Jack visited him and found him dead. He call the police, but it it was no sign of crime or illness.

_________________
SENBA-ZURU

僕の前に道はない、僕の後ろに道はできる


Ultima editare efectuata de catre Midori in Sam Noi 08, 2008 9:51 am, editata de 1 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://japan-fans.forumotion.com
alucard
Hatamoto
Hatamoto


Numarul mesajelor : 213
Varsta : 23
Localizare : Behind you ^^
Data de inscriere : 08/02/2008

MesajSubiect: Re: My creations~Midori~   Sam Mar 01, 2008 11:18 pm

interesanta, povestea
ne arata cam cat de departe sunt unii in stare sa mearga pt dragoste. e nevoie de curaj, dragoste, si putina nebunie :D :P

povestea este frumoasa, si mi se pare reusita, mai ales ca o fantoma se introduce greu intr-o astfel de poveste, totusi tu ai introduso in asa fel incat sa nu para deplasat dar totusi sa iasa in evidenta indeajuns incat sa marcheze povestea intrun sens pozitiv :D

imi plc, astept mai multe :)
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Midori
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 3243
Varsta : 24
Localizare : Targoviste>.<
Data de inscriere : 31/12/2007

MesajSubiect: Re: My creations~Midori~   Dum Mar 02, 2008 1:56 am

werekiller thanks for comment..k bn stii sa comentezi cva

prima chestie care am scris'o...in romana..e o prostie am scris'o acum cateva zile cand eram cam sad...stiu ca nu m'am prea chinuit la ea si n'a iesit bn dar...

Life is

Atata durere in viata, asa multe lucruri care te intristeaza, te deprima, te fac sa iti doresti sa te evapori, sa dispari din acest taram al durerii si suferintei. Majoritatea oamenilor sunt rai, cruzi, salbatici si te pot face sa suferi doar spunand cateva cuvinte. Nu isi dau seama cat te ranesc prin simple cuvinte aruncate dezordonat, barfe si unele gesturi. Dar tu te gandesti prea mult la acele mici lucruri ce te-au deranjat, ti le intiparesti in memorie si nu poti sa fii fericit din cauza lor; iti bantuie neincetat mintea. Pentru a supravietui trebuie sa fii la fel inuman si brutal ca si ei, sa devii alt om, dar nu poti, tu nu esti asa...iti doresti doar cativa prieteni care sa te inteleaga, sa te sustina si sa iti fie alaturi mereu, insa sunt extrem de greu de gasit. Singur intr-o astfel de lume...un sentiment oribil, infiorator te copleseste...vrei sa evadezi, te zbati ca o pisica calcata de masina, -plina de sange rosu si cald ce se imprastie pe sosea- care incearca sa moara mai repede...o imagine groaznica, macabra, plina de regret. Biata de ea... ce viata o fi avut? Oare tot asa de neplacuta a fost viata ei? Sau animalele sunt mai prietenoase si stiu sa traiasca si sa se bucure de viata mai bine decat oamenii? Acum s-a dus, nu mai conteaza...a scapat de tot...e libera asa cum vrem si noi sa fim...libertate...si fericire...cine nu isi doreste sa fie mai liber? Sa simta ca poate sa zboare, fara sa-l opreasca nimeni, dar in acelesi timp sa fie constient de ceea ce face, sa nu spuna vreun cuvant care sa intristeze pe cineva...ce frumoasa ar fi lumea asa...

nu e terminata dar nu stiu dak o mai termin, poate dak imi vine vreo idee mai stralucita

_________________
SENBA-ZURU

僕の前に道はない、僕の後ろに道はできる
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://japan-fans.forumotion.com
alucard
Hatamoto
Hatamoto


Numarul mesajelor : 213
Varsta : 23
Localizare : Behind you ^^
Data de inscriere : 08/02/2008

MesajSubiect: Re: My creations~Midori~   Dum Mar 02, 2008 5:45 am

hmm

cred ca e dorinta tuturor uneori :D
din nou ai pus in cuvinte ceva nu asa greu de pus. exprimi dorinta tuturor cand sunt tristi pentru putina atentie si intelegere, si chestia cu lucrurile mici e adevarata. daca asa scri cand esti trista si nu dai atentie, oare cum scri cand esti serioasa si chiar ai chef de treaba? :) chia as vrea sa vad o lucrare dinaceea

din nou este foarte reusit, pentru cat ai scris tu se chinuie alti sa scrie romane si carti intregi :D

gambate, ai talent
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Midori
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 3243
Varsta : 24
Localizare : Targoviste>.<
Data de inscriere : 31/12/2007

MesajSubiect: Re: My creations~Midori~   Joi Mai 29, 2008 2:20 am

LOST IN HAPPINESS
Capitolul I


Stau langa fereastra si privesc ploaia…stropii mari ce cad de sus…foarte sus si ating frunzele, casele, pamantul cu un ticait usor, fin, imi aduc in minte ganduri. Amintiri frumoase, momente petrecute cu prietenii, semtimente pe care nu sunt sigura ca o sa le mai traiesc vreodata. Ce mult mi-as dori sa fiu acum cu toti prietenii cei mai buni, sa dam o petrecere sau pur si simplu sa me plimbam prin oras, sa vorbim si sa ne invidieze toata lumea pt ca am fi o gasca asa perfecta...

* * *

In Winamp era melodia Rain a lui Hilary Duff. Am mai privit cateva clipe ploaia apoi m-am dus sa-mi iau un pahar de suc. Am deschis televizorul dar nu am gasit nimic interesant. Am auzit un click de la calculator care anunta primirea unui nou mail. Era de la o colega de facultate care ma ruga sa ne intalnim in ziua urmatoare sa-i explic ceva pt cursul de engleza, promitand ca-mi va face cinste cu o pizza. Bineinteles cand au nevoie de mine toti se comporta frumos, dar in rest se poarta de parca as fi invizibila. Desi era sambata, nu aveam nicun plan asa ca ii trimit raspuns ca ne putem vedea la ora 14 la cafeneaua de vis-a-vis de parc.
Iau de pe noptiera cartea “Cronica Pasarii-arc” de Haruki Murakami si imi petrec restul zilei citind.
A doua zi, la ora doua fara 7 minute eram in fata cafenelei unde trebuia sa ma intalnesc cu Andreea. Intru dar ea nu ajunsese inca. Dupa 10 minute apare si ea. Era imbracata cu o bluza neagra cu buline rosii, blugi negrii si pantofi cu toc rosii. Pe umor avea o geanta mai mare in care luase materialele dupa care trebuia sa-i explic lectiile.
-Buna. Am intarziat putin, scuze...am stat la foarte multe semafoare. Astepti de mult?
-Buna. Nu-i nimic, am venit de putin timp. Hai sa luam cate o cafea si sa ne apucam de treaba. Bine ca nu e multa lume si putem sa ne vedem de lectii in liniste.
-Da...si muzica e lenta. Ai ales bine locul.
Imediat dupa ce comandam cafelele, Andreea isi scoate cartile si incepem sa lucram. Dupa ce ii explic ii spun sa faca cateva exercitii sa ma asigur ca a inteles si ca munca mea nu a fost in zadar.
-Multumesc. M-ai ajutat mult. Voi da examen in curand si nu intelesesem mai nimic la curs. Maine ies cu cateva prietene la o pizza. Vino si tu daca nu ai altceva de facut, doar ti-am promis.
-Nu stiu inca. Iti trimit un mail diseara si te anunt. La revedere!
Cand ajung acasa observ ca imi pierdusem bratara pe care mi-o daruise prietena mea, Adina. Nu era din aur sau argint, dar tineam la ea deoarece Adina era ca o sora pentru mine. De 5 luni era plecata in Germania si de atunci puteam sa ne intalnim doar in vacantele de vara cand mai venea in tara. Am cunoscut-o cand aveam 12 ani la un concurs de matematica si de atunci am tinut legatura si am devenit foarte apropiate. Ne-am certat doar de 4 ori mai ‘serios’ dar in urmatoarea zi totul era uitat, parca ar fi fost doar un vis urat.
Miercuri intarzii 15 minute la cursul de engleza. Pana sa intru in clasa trec pe langa un baiat brunet, cu ochi albastrii. Purta un tricou pe care scria “A friend in need is a friend indeed”. Proverbul acesta mi-a amintit de Adina pe care o ajutam ori de cate ori avea nevoie, iar ea ma ajuta pe mine. Mam uitat fara vreun motiv la mana lui si am vazut ca avea o bratara exact ca cea pe care o primisem de la Adina pana sa plece in Germania. Mi-am adus aminta ca sambata pierdusem bratara si m-am gandit ca poate o gasise baiatul acela si o luase. Ne-am uitat unul in ochii celuilalt timp de cateva secunde.
Cum am ajuns acasa, am deschis calculatorul si am intrat pe vestitul site hi5 sa-l caut pe baiatul de la facultate. Am scris numele facultatii si orasul si dupa un sfert de ora de cautat l-am gasit in sfarsit. Am aflat ca il chema Alex, avea 22 de ani, era in anul III de facultate, ii placeau cam aceleasi genuri de muzica, filme si carti ca si mie si avea talent la desen. Avea id-ul de messenger scris pe pagina de hi5 asa ca nu mai eram nevoita sa-i trimit mesaj.
Am adaugat id-ul lost_in_happiness. Abia in urmatoarea zi a intrat si am putut sa vorbesc cu el



am cam grabit actiunea la sfarsit....dar ma gandesc eu la ceva pe parcurs...mai bat campii

_________________
SENBA-ZURU

僕の前に道はない、僕の後ろに道はできる
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://japan-fans.forumotion.com
Midori
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 3243
Varsta : 24
Localizare : Targoviste>.<
Data de inscriere : 31/12/2007

MesajSubiect: Re: My creations~Midori~   Mier Iun 04, 2008 3:52 am

Capitolul II

-Buna, am zis.
-Buna. Cine esti?
-Te-am vazut la facultate si am luat id-ul tau de pe hi5.
-Bine. Vorbim mai incolo. Acum trebuie sa plec.
-Pa.
Asa s-a terminat prima mea conversatie cu Alex. Eram fericita ca am luat legatura cu el si speram sa-l cunosc mai bine.
Am iesit sa ma plimb putin prin parc, neavand chef de nimic. Totul arata ca desprins dintr-un peisaj de toamna, desi era mai. Frunzele copacilor pareau aramii sub lumina rosiatica a apusului ce coplesea tot orasul. Am trecut pe langa locul unde erau leaganele. Erau multi copii care se jucau veseli. O fetita de vreo 3-4 ani se dadea pe tobogan razand. Bunicul ei o privea ganditor de pe o banca, probabil amintindu-si de copilaria lui. Doi frati se jucau cu lopetelele in nisip. Mama lor le spunea constant sa aiba grija sa nu se murdareasca. Un barbat impingea un leagan cu cinci copii care strigau neincetat ca vor mai tare. Uitandu-ma la ei, amintirile din copilaria mea m-au invaluit. Imi treceau prin minte toate nazbatiile pe care le-am facut impreuna cu verisorii mei. Ce fericiti eram...Dansam, alergam, ne ascundeam, ne jucam cu papusile, cu mingea...eram nedespartiti...
Stateam cu ochii inchisi si ma gandeam. O voce m-a trezit la realitate. Era prietena mea, Lisa, o fata draguta,bruneta, cu ochi mari si caprui. Stia mereu sa asorteze hainele si se imbraca foarte frumos.
-Hey. Ce faci aici, singura? M-a intrebat curioasa.
-Salut. Am iesit putin la aer. Ma plictisisem in casa. Tu ce mai faci?
-Plimb cainele. Daca n-ai ce face vino cu mine. Mai vorbim, mai povestim ce am mai facut in ultima vreme.
-Bine. Hai sa mergem.
-Super. Sa-ti povestesc de un baiat pe care l-am cunoscut de curand la facultate. E amicul unui coleg si i-am vazut pe amandoi prin oras. Am mers toti la un suc si am vorbit. La sfarsit am facut schimb de numere de telefon si de atunci tinem legatura. E foarte dragut si frumos. Are ochi albastri, e brunet si il chiama Alex. Imi place numele asta, tie nu?
Nu stiu de ce, m-a trecut un fior cand am auzit descrierea baiatului. M-am gandit imediat la Alex pe care il vazusem la facultate. Era foarte posibil sa fie el tipul de care vorbea Lisa. Ii raspund intr-un tarziu:
-Da, desi e banal si des intalnit, imi place.
Eu nu aveam nimic prea interesant de spus asa ca am discutat despre alte lucruri ca facultatea, planurile de viitor; am criticat imbracamintea persoanelor pe langa care treceam si ne-am jucat putin cu cainele.

* * *

stiu ca e varza..lipsa de timp...si de inspiratie...da' dc nu comenteaza nimeni? bawling

_________________
SENBA-ZURU

僕の前に道はない、僕の後ろに道はできる
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://japan-fans.forumotion.com
Michiko
Phantom mod


Numarul mesajelor : 1203
Varsta : 25
Localizare : Cluj-Napoca
Data de inscriere : 16/03/2008

MesajSubiect: Re: My creations~Midori~   Mier Iun 04, 2008 4:00 am

am citi numai ultimul capitol si deja astept continuarea...da si o sa citesc si primele capitole gohan
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Midori
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 3243
Varsta : 24
Localizare : Targoviste>.<
Data de inscriere : 31/12/2007

MesajSubiect: Re: My creations~Midori~   Sam Iun 07, 2008 11:42 am

am mai scris putin


In noaptea aceea am avut un vis foarte lung. Mi-au crescut aripi si am zburat pana in Japonia. Vedeam de sus casele, blocurile, strazile, oamenii, toate pareau niste puncte minuscule, abia vizibile prin ceata albicioasa, densa. Ajunsesem in Toyama si am coborat sa vad orasul mai de aproape. Aripile mi-au disparut si eram doar un om obisnuit. Drumul era aglomerat. Toata lumea se grabea numai eu stateam intr-un loc si priveam uimita. Am mers cativa pasi si am ajuns in fata unei cladiri imense. Nu puteam distinge semnele kanji care erau scrise la intrare dar curand am aflat ca era un amfiteatru. Am urcat cateva trepte si am intrat. Un spectacol incepea peste 15 minute. Am bagat mana in buzunarul blugilor si am gasit cativa yeni cu care mi-am luat un bilet. M-am asezat in sala pe unul din ulimele randuri, langa o batrana. Curand luminile s-au stins si spectacolul a inceput cu intrarea in scena a unui barbat de vreo 25 de ani care canta la shakuhachi. Sunetele blande, line rasunau in sala in care era o liniste perfecta. Nimeni nu vorbea, nimeni nu se misca, doar priveau parca hipnotizati, scena in care intrau personaje si se compunea actiunea sub cantecul la shakuhachi al tanarului. Brusc imaginea a disparut si m-am trezit, dar shakuhachi-ul continua sa cante aceeasi melodie. Se auzea de afara dar eram prea speriata sa ma dau jos din pat si sa vad ce se intampla. Incercam sa ma conving ca era doar in imaginatia mea, dar era asa real...Am stat nemiscata un timp, pana cand sunetul a incetat. Apoi m-am culcat linistita.
Luni aveam cursul de istoria literaturii engleze. Mereu am urat istoria. M-am dus la facultate, am trecut pe langa colegi fara sa-i salut si m-am asezat plictisita in banca mea. Dupa curs m-am dus acasa si am facut lucrurile pe care le faceam de obicei: am citit, m-am uitat puitn la televizor si bineinteles ca nu am gasit nimic care sa merite vazut, am deschis calculatorul dar nu aveam chef sa vorbesc cu nimeni. Nu-mi puteam lua gandul de la visul ciudat si de la cantecul shakuhachi-ului din noaptea trecuta.
M-am culcat sperand sa fie o noapte mai normala. Am avut acelasi vis, numai ca am ajuns in Anglia, la Oxford. Acelasi scenariu cu personaje diferite. M-am trezit auzind obisnuitul cantec. Eram la fel de speriata dar vroiam neaparat sa vad ce se intampla si de unde se aude shakuhachi-ul. Trebuia sa existe o explicatie logica. M-am ridicat din pat si m-am dus la fereastra. Sunetele se auzeau din ce in ce mai tare...


astept critici

_________________
SENBA-ZURU

僕の前に道はない、僕の後ろに道はできる
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://japan-fans.forumotion.com
Michiko
Phantom mod


Numarul mesajelor : 1203
Varsta : 25
Localizare : Cluj-Napoca
Data de inscriere : 16/03/2008

MesajSubiect: Re: My creations~Midori~   Sam Iun 07, 2008 4:34 pm

de fapt Japonia era sub picioarele tale
erai de fapt in Japonia si nu realizai, iar aia cu facultatea si cu Anglia a fost doar un vis


:disco:

si cineva canta la shakuhachi in fiecare noapte sub geamul tau

:disco:
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
katoka_san
Hatamoto
Hatamoto


Numarul mesajelor : 138
Varsta : 22
Localizare : Nihon...n-ar fi rau
Data de inscriere : 09/10/2008

MesajSubiect: Re: My creations~Midori~   Vin Oct 24, 2008 11:19 pm

sigur nu esti din Japonia? japan oricum mai astept continuarea sunt sigura ca o sa fie super
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Midori
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 3243
Varsta : 24
Localizare : Targoviste>.<
Data de inscriere : 31/12/2007

MesajSubiect: Re: My creations~Midori~   Lun Mar 30, 2009 8:38 am

gomene mina...nu am mai continuat acea chestie ....am scris alta aberatie...>.<


Ploaie in Tokyo
Ploua…picaturile ma cheama in dansul lor gingas si vioi, dar sunt prea greoaie pentru a ma alatura lor. Nu pot decat sa privesc neputincioasa,sprijinita de pervazul ferestrei si sa ma las purtata de ganduri, idei, vise de departe…atat de departe incat par a fi in alta lume.
Acea lume ma atrage, cu o forta devastatoare, fiind o ispita uriasa pentru mine. Odata ce am picat in capcana si m-am lasat hipnotizata, nu ma mai pot trezi. Tot ce pot face este sa ma supun si sa incerc sa ajung cat mai apriape de sursa ce a generat obsesia.
Imaginatia ma duce pe taramul dorit, astfel ca ma trezesc in mijlocul orasului Tokyo, pe trecerea de pietoni, cu o umbrela rosie in mana. Ma opresc brusc si-mi dau seama ca habar nu am incotro merg. Culoarea semaforului se schimba in rosu iar masinile claxoneaza insistent. Realizand zadarnicia acestui fapt, renunta si ma ocolesc. Imi mai revin putin si hotarasc sa trec pe o parte a trotuarului pana nu iau vreo amenda. Sunt imbracata cu o fusta bej, pana la genunchi, o camasa alba, o hainuta gri, subtire si pantofi cu toc. In sfarsit ma pot imbraca in haine de culori deschise fara a ma teme ca voi fi considerata manelista sau pitipoanca. Un moment stau rezemata de un stalp si privesc fascinata multimea de oameni. Fiecare se grabeste sa isi rezolve treburile, nelasandu-se invinsi de ploaie. Majoritatea sunt imbracati in costume, parand sa se indrepte spre serviciu. Cu o expresie hotarata, indiferenta par ca au o tinta fixa si nu privesc decat inainte. Intr-un colt, un copil pierdut plange, incercand sa se protejeze de stropii reci tinand un ziar deasupra capului. Doua femei il observa si incearca sa afle ce i s-a intamplat. Un batran ce se sprijina in baston inainteaza cu greu alaturi de catelul sau.
Cotrobai prin geanta incercand sa gasesc ceva care sa imi dea mai multe informatii despre…mine. Eu cea din lumea aceasta noua. Dau de un portofel in care se aflau cateva mii de yeni si un buletin. Zambesc satisfacuta cand imi vad poza de la o lrgitimatie. Ce bine arat! Mai gasesc un ruj, o oglinda si cateva acte de la locul de munca. A, da! Evrika! Cred ca ma duceam la serviciu. Nu prea stiu unde este dar nici alt loc nu am…Deci trebuie sa fie pe undeva o adresa…Da! Tot scotocind prin geanta ma pomenesc tinand in mana o bucatica de hartie ce continea cateva numere si caractere japoneze. Ma gandesc sa i-o arat cuiva si sa cer ajutor. Uitandu-ma in jur tintesc un baiat ce parea sa fie cu vreo doi ani mai mare decat mine,cu parul vopsit saten inchis, imbracat intr-un tricou portocaliu, cu o camasa verzuie pe deasupra cu nasturii desfacuti si pantaloni cafenii. Il opresc si il intreb pe o voce nesigura daca poate sa-mi spuna cum sa ajung la acea adresa. Surprinzator, reusesc sa articulez cuvintele in limba japoneza. Imi zambeste si imi arata drumul.
In cateva minute ajung in fata unei cladiri impunatoare, ce avea la intrare un desen imens reprezentand o prajitura zambitoare. Imi inchid umbrela si intru sfioasa. Interiorul arata impecabil:. Cateva lumini difuze creau o atmosfera calda. La un birou era o femeie cu o figura blanda. Purta ochelari si avea parul prins intr-un coc. Imi cere legitimatia si apoi imi spune ca sunt asteptata la etajul 5.
Liftul se deschide in fata unui coridor lung si pustiu. Cu un scartait ciudat mi e dezvaluie o camera care parca ma invita sa intru. Inauntru ma asteapta un barbat inalt, sa ma anunte ca proiectul a fost un succes si imi pot lua liber azi. Incercase sa ma sune mai devreme pentru a-mi comunica aceasta dar nu a putut da de mine.
Parasesc resemnata cladirea si pornesc pe strazile aglomerate, lasandu-ma purtata de pasi…
Un sentiment profound de fericire imi invadeaza sufletul. Ma simt asa libera…fara nicio grija, niciun gand rau, doar voie buna. Trec pe langa mazagine, case, constructii de diferite marimi, forme si culori. Le admir cu o placere nemarginita.
Mi se face foame si decid sa intr-un intr-un restaurant micut. Comand soba, o inghetata mochi si un cocktail…singurele lucruri pe care am avut curajul sa le incerc. Exact cand ma gandeam ca tot ce imi mai lipseste este un partener de discutii, intra in restaurant baiatul ce ma indrumase spre birou si se aseaza langa mine. Aflu ca il chema Eiji si avea 26 de ani. Ii facea placere sa discute cu strainii si a vrut sa afle mai multe despre mine daca tot ne-am intalnit.
Cand teminam de mancat, iesim din restaurant. Pentru ca si Eiji era liber, isi petrece ziua cu mine, aratandu-mi orasul.
Prima oprire-Parcul Ueno-pentru ca era foarte aproape.Nimanui nu-i pasa de vreme pentru ca parcul era plin de lume. Cativa batrani se odihneau sub un copac, un grup de fete de liceu imbracate in uniforma dansau zglobiu, probabil pentru a aduce soarele, o trupa de 3 baieti cantau cu foc in fata unui public ce se stransese.Un vanzator de dango cu un sort rosu incerca sa atraga clientii dar de fiecare data cand termina de facut o tavita cu dango, o pasare ciudata, neagra, asemanatoare unei ciori dar cu o pata verde pe gat, se furisa si ciugulea din bucatelele proaspete.
Din pricina vremii sau din cat de buimacita eram nici nu observasem ciresii infloriti din jur, care vegheau tot orasul. Cum am putut sa nu-i bag in seama deloc??..cand ei au fost cel mai mare vis al meu inca din copilarie. Mereu mi-am dorit sa fiu inconjurata de ciresi infloriti ale caror petale micute si fragile sa fie luate de vant si sa pluteasca in jurul meu. M-am apropiat fermecata de un copac care mi-a atras atentia. Parca se distingea fata de ceilalti prin ceva..dar nu mi-am dat seama prin ce. M-am apropiat de el si l-am atins. Floricelele batute de vant si de ploaie inca pareau primitoare. Eiji a venit langa mine si a atins si el copacul. Imediat ne dam seama ca nu ne putem misca picioarele…apoi amortirea se extinde usor in sus cuprinzandu-ne tot corpul. Ne patrunde pana si in oase…totul se face alb si avem impresia ca lesinam dar intr-o clipa ne trezim pe un camp pustiu. Doar cativa ciresi sunt in jurul nostrul si pasarelele ca niste bulgarasi de puf plutesc usor pe deasupra copacilor imprastiind fericire. Aici nu ploua…cerul e albastru, presarat de urme albe de norisori scămoșați. Eu deja sunt obisnuita cu teleportarile astea bruste..dar ce o fi gandind Eiji? Atmosfera peisajului ne ajuta sa ne calmam si sa uitam de modul in care am ajuns acolo. Ne luam de mana si ne plimbam printre petalele de sakura ce se scuturau peste noi.
Ma uit la ceas…ora 2:40…au trecut aproape 6 ore de cand m-am desprins de lumea “reala”.
Pe neasteptate, Eiji ma intreaba ceva de care m-am temut de cand l-am cunoscut…
-Inca nu te-am intrebat cum ai ajuns in Japonia?!…as vrea sa stiu mai multe despre locul de unde vii…
Probabil vroia sa mai adauge ceva dar se opreste dandu-si seama ca ceva se schimba subit. Razele soarelui se rup din mingea de foc si se amanesteca printre norii care capata o culoare verzuie. Copacii se deformeaza si fiecare particica a peisajului se misca haotic. Acum totul arata ca plastilina cu care s-a jucat un copil. O tornada inspaimantatoare vine sa curete mizeria ramasa in urma modelarii plastilinei. Se apropie cu repeziciune si pana sa-mi dau seama ma pomenesc bruscata in vartejul nestapanit. Acum stiu cum se simt rufele in masina de spalat…
Ma loveste ceva in cap si ma gandesc ca e vreo creanga de copac. Deschid ochii si ma trezesc in camera mea..iar creanga nu era altceva decat piciorul scaunului de la birou.
Ma uit pe geam..ploaia se terminase si norii se imprastiau. Limbile ceasului indicau ora 3 fix. Desi naucita ma ridic si ma indrept direct spre caietul de chimie gandindu-ma ca trebuie sa invat pentru a putea sa-mi implinesc cu adevarat visul…si sa-l fac sa dureze mai mult…



nu stiu daca o sa citeasca cineva la cat de lunga si plictisitoare e...dar... :mushroom:

_________________
SENBA-ZURU

僕の前に道はない、僕の後ろに道はできる


Ultima editare efectuata de catre Midori in Dum Feb 07, 2010 11:58 pm, editata de 3 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://japan-fans.forumotion.com
Michiko
Phantom mod


Numarul mesajelor : 1203
Varsta : 25
Localizare : Cluj-Napoca
Data de inscriere : 16/03/2008

MesajSubiect: Re: My creations~Midori~   Joi Apr 02, 2009 10:29 am

anooo

imi place la nebunie
cica, cand te prinde vartejul te simti ca o rufa in masina de spalat?sa inteleg?
da...probabil asa se simt rufele cand le spala masina lol
mortala faza

mi-chan chiar m-am simtit ca in Japonia cand am citit ce ai scris

arigatou
arigato
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Midori
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 3243
Varsta : 24
Localizare : Targoviste>.<
Data de inscriere : 31/12/2007

MesajSubiect: Re: My creations~Midori~   Joi Apr 02, 2009 10:13 pm

lol Arigatou Michiko-chan kiss ma bucur ca ti-a placut smile
:pinkchu:

_________________
SENBA-ZURU

僕の前に道はない、僕の後ろに道はできる
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://japan-fans.forumotion.com
Arisa chan
Hatamoto
Hatamoto


Numarul mesajelor : 166
Varsta : 21
Localizare : Tokyo( cine nu isi doreste)
Data de inscriere : 03/08/2008

MesajSubiect: Re: My creations~Midori~   Vin Apr 03, 2009 8:18 am

Foarte frumoasa si reusita compunerea bravo
Parca te relaxeaza intr-un fel, nu stiu cel putin pe mine m-a facut sa ma simt mai relaxata si mai calma.
Foarte reusita, tine-o tot asa cheerleader

EDIT by Makoto Shimura:
Ti-am editat postul intrucat ai folosit messenger-isme. Check the rules again onegai shimasu arigato ^_^ //// http://japan-fans.forumotion.com/forum-f18/reguli-t44.htm
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Makoto Shimura
Ex-Moderator


Numarul mesajelor : 1130
Localizare : Da.
Data de inscriere : 05/07/2008

MesajSubiect: Re: My creations~Midori~   Lun Apr 06, 2009 5:23 am

imi place lol cea mai seaca faza a fost cea cu "ma simt ca in masina de spalat", adica, tu acum traiesti o drama si te gandesti la un lucru atat de SEC precum o masina de spalat? lol lol
si apropo, ai o obsesie cu rosu sau erai doar... un pic... (chuckle) timida (chuckle) :>?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Midori
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 3243
Varsta : 24
Localizare : Targoviste>.<
Data de inscriere : 31/12/2007

MesajSubiect: Re: My creations~Midori~   Dum Apr 12, 2009 1:32 am

lol lol lol eh ce drama? :-j eram in JAPONIAAA inlove eram cea mai fericita:))
Cand am scris culoarea umbrelei m-am gandit la melodia akai kasa(umbrela rosie cred) de la ikimono gakari :D si dupa cate poezii simboliste am citit pt ora de romana..@_@ m-am obisnuit sa raman in aceeasi gama de culori :P

merci de comentarii kiss

_________________
SENBA-ZURU

僕の前に道はない、僕の後ろに道はできる
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://japan-fans.forumotion.com
Blue Rose
Shogun


Numarul mesajelor : 1189
Varsta : 22
Localizare : Here
Data de inscriere : 03/02/2010

MesajSubiect: Re: My creations~Midori~   Mar Iun 15, 2010 1:26 pm

Super compunerea, nu mai situ exact denumirea [ sunt prea obosita sa mi-o amintesc -.-" ] dar parca era ceva de genul "Calatorie spirituala " sau asa ceva...asta chiar e posibil, daca ne concentram putem ajunge oriunde, chiar si in japonia ;)
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://www.myspace.com/I-live4music/
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: My creations~Midori~   Astazi la 1:13 pm

Sus In jos
 
My creations~Midori~
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Everything About Japan :: Forum :: Cos de gunoi-
Mergi direct la: