Everything About Japan


 
AcasaPortalGalerieCalendarFAQCautareInregistrareMembriGrupuriConectare

Distribuiti | 
 

 Cate ceva..de mine.

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
~Kumiko~
Samurai
Samurai


Numarul mesajelor : 335
Varsta : 21
Localizare : mangalia,constanta
Data de inscriere : 14/10/2008

MesajSubiect: Cate ceva..de mine.   Dum Mar 20, 2011 9:33 am

Azami chan,datorita tie postez.Nu-mi ramane decats a iti multumesc.Esti tot ceea ce avem nevoie! m-pu

Este unul din monoloagele mele.Nu e cel mai bun,dar e simtitor si sensibil.Eu asa il gasesc.
Incearca sa il citesti pe emeric imre-nebun de alb(pe melodia asta l-am scris).
Sper sa va placa,tuturor celor care il veti mai citi.


Iubire pura

Numele meu e (nu l-am pus inca)
Era.Victor imi spunea asa.Zicea ca ii place numele meu,asa cum e.Ca ii plac eu..asa cum sunt.Ne-am iubit de prima data.De cand ne-am cunoscut.
Eram fascinata de ochii lui frumosi.Iar cand ma adanceam in ei..Doamne..simteam ca patrund in alta lume..ca ma inghit...si ma duc intr-un rai..
Cand imi atingea pielea,o gramada de senzatii isi faceau loc in corpul meu.Simteam cum ma trec valuri de teama si dorinta,in acelasi timp.As fi facut orice sa pot zace cufundata in placerea bratelor lui..sa ma pierd in mirosul pielii lui...sa ma pot droga in fiecare zi cu zambetul lui cald..iubitor...
Imi amintesc cum stateam ore in sir pe nisipul rece al serilor de vara,la lumina lunii..cum ne priveam,atingandu-ne trupurile cu bucurie,si teama...teama ca traiam un vis,ce era gata in orice clipa sa se destrame...
Imi amintesc cum marea ne daruia melodiile dragostei noastre.Imi amintesc si acum,fiecare muget al fiecarui val,ce poposea pe malul umed.Imi amintesc geamatul valurilor care se contopeau.Imi amintesc cum...vocea ta imi alinta auzul...
Cum priveam soarele rasarind din marea sacra...cum o parasea,doar ca sa se poata intoarce la ea...
Tu te vei intoarce la mine...?
Mi-e dor de tine..
Mi-e dor sa te iau in brate si sa parasesc lumea asta,sa simt ca exista undeva,un loc numai al nostru....de care stim numai noi..unde numai noi ne putem gasi..
Mi-e dor sa iti cuprind palmele,si sa formam un intreg...sa iti simt mainile calde si transpirate de emotie..sa ma strangi ca si cum am putea...muri..in urmatoarele secunde...
Sa iti sarut buzele... uscate de vanturile dezamagirilor....Mi-e dor sa simt ca suntem doar noi doi...
Dar tu ai plecat...
In ziua aceea,cand ti-ai dat viata pentru a mea...
Masina aceea trebuia sa ma loveasca pe mine,nu pe tine!Tu trebuia sa fi inca in viata..!Trebuia sa traiesti!
Si inca te iubesc atat de mult..
Zac seara in patul rece,lipisit de tine..si mi se deruleaza in fata ochilor..clipe.Clipele noastre.
Imi amintesc cand ti-am daruit primul meu tablou,dedicat tie.Imi amintesc cum lacrimile fierbinti iti siroiau pe obrajii inghetati.Promisesei sa nu mai plangi niciodata in fata unei fete."Dar eu nu sunt o fata...sunt prietena ta...si te iubesc!"Nu voi mai simti niciodata ce am simtit atunci cand bratele tale mi-au cuprins talia.Am plans ca doi copii.
Nu voi mai simti niciodata abandonul caruia ii dadeam aripi,atunci cand imi asezam capul pe pieptul tau...cand iti auzeam bataile nestapanite ale inimii...bataile..
Cum ma sarutai pe crestet si ma strangea la piept..
Nu mai simt ca traiesc,ca respir..Aerul imi intra in plamani..si nu il simt...Arat ca o stafie...pasii imi sunt mai grei..
Mi-e greu sa deschid pleoapele dimineata..cand stiu ca nu va mai fi chipul tau,pe care sa il vad primul...
Te caut peste tot,dar ai plecat...
Imi simt inima grea.Mi-e greata de corpul asta,si de viata asta,si de fiecare persoana vie pe care o vad razand...locul meu nu mai e aici....
Iar tu,nu te vei intoarce la mine...
M-ai iubit atat de mult,in cat mi-ai daruit viata..viata ta..Nu mai simt ca traiesc...nu mai simt ca traiesc...fata tine nu e viata...sunt incompleta..simt cum mi-a fost furata de eternitate..o bucata de inima...cum mi te-a furat pe tine...
Ma doare..ma doare corpul,ma doare carnea de pe mine...Mi s-a deschis o gaura in piept,si nu imi da pace..se face tot mai mare,si inghite tot..ma doare..ma dore ca nu mai esti...
Soarele vine si pleaca...Dar tu nu te mai intorci la mine...
Mi-as dori sa pot fi un val,si sa ma izbesc de pietrele aspre ale digurilor..sa ma faram in mii de bucatele...sa ma contopesc in adancul etern...Sa iti mai vad macar o data chipul...zambetul..
(se opreste si inghite pastile multe)
Iar daca tu nu vi la mine..vin eu la tine iubitule..vin la tine,promit!si o sa iti vad iar ochii!O sa te cuprind iar in brate,o sa te ating iar.Nu o sa mai fiu niciodata singura...nu o sa mai sufar niciodata...gaura din piept va disparea si o sa fim iar impreuna!Dragostea mea vin la tine...vin la tine..
(moare)


Iar mai jos,asa cum am promis azami-chan, este prologul cartii la care lucrez:



Cineva m-a intrebat odata de ce ma obosesc sa scriu atat.
"E ca si cum m-ai intreba de ce respir,de ce traiesc!"
Si totusi,de ce?
Pentru ca pot.
Pentru ca asa simt.
Am invatat cu timpul ca,uneori,in anumite momente ale vietii e bine sa te lasi condus de suflet.
Cum as putea sa incep?
Nu o sa am un inceput.Nu gasesc unul potrivit.Voi povesti asa cum voi crede de cuviinta.


Cand aveam cam optsprezece ani parintii mei divortau.
Inainte de acel deznodamant al unei vieti de familie,traiaim intr-un apartament spatios,undeva in buricul capitalei.
Mama era avocata,tin minte,o vedeam imbracata in costume care mi se pareau cu aceasi croiala mereu,numai culorile le deosebea in mintea mea de copil. Cu parul intr-o permanenta transformare,cand il aduna intr-un coc elegant prins la ceafa cu agrafe ce aveau la capete perle mici si albe ce ii dadeau un aer distins,sau il incretea intr-o coama lasata libera pe spate,ori il indrepta si il prinde in coada de cal.Mereu cu tot genul de briz-brizuri colorate strident,atarnate de gatul ei fin sau de lobii urechilor,cu machiajul putin cam prea tineresc,purtand tocuri imposibile,menite sa ii alungeasca silueta si asa trasa prin inel.Se reinventa cu orice ocazie,sau incerca sa o faca.
Acasa?Tata era gospodina.Maicamea era prea ocupata cu cine stie ce cazuri la biroul de avocatura ca sa dea cu aspiratorul,sa spele vasele sau sa calce rufele.Nu pot tine minte numarul atateor mese ratate in care am cinat numai cu Dadu,cum ii spuneam eu tatei.
El era omul bun la toate.Ma dadacea,imi citea povesti,ma ajuta sa imi imbrac fitoasele papusi "aradeanca" in toale stridente si mult prea mici,ciopartite si cusute de mine din felurite materiale ,se prefacea ca imi gusta mancarurile inchipuite sub forma plastilinei colorate pe care o prefaceam in cartofi,morcovi si carne de pui,el se chinuia cu mine la vremea literelor si a adunarilor.Tot el m-a invatat sa frig pumni zdraveni baietilor din clasa mea,care in fiecare pauza dintre orele de la scoala treceau in fuga pe langa mine incercand sa ma pipaie,treaba care se sfarsea intr-o incaierare de zile mari in urma careia pustilor le era teama sa se atinga de mine pana si atunci cand invatatoarea ne silea sa ne dam mainile sub forma pacii.Dadu mi-a cumparat si prima rochie de bal si primii pantofi cu toc.
Era psiholog,un om calm si dolcil cu multa dragoste de oferit.Avea o statura impunatoare,era un om sanatos.Isi impartea timpul intre statul cu mine,cariera si pasiunea lui:scrisul.Visa sa ajunga un scriitor apreciat,se apuca de o poveste apoi aparea "ceva mai bun" ,care ajungea sa aiba acelasi sfarsit abandonat..
Eu,eleva,eram populara,aveam prieteni si iubit la care tineam enorm,ei imi faceu zilele insorite.Un copil model,vroiam sa urmez pasii mamei,sa fiu avocata.Eram o adolescenta inalta,cam lipsita de forme placute,cu o coama de par cret care imi ajungea pana la umeri,negru ca taciunele.Aveam ochii caprui si un ten masliniu.

In ultimul timp,nu stiu daca ce aveam acasa se mai putea numi viata de familie,sau daca se numise vreodata asa.Cecilia,maicamea,incepuse sa calatoreasca din ce in ce mai mult,in conformitate cu statura ei de avocata cunoscuta si cautata,deci din pricina vocatiei sale.
Iar tata prin acum intre cazurile psihologie si cartile lui.
Imi iubeam parintii dar nu stiu daca ce numeam eu"viata normala" era aproape de ei,sau departe de ei,fiindca ajunsesem sa nu mai petrecem deloc timp impreuna.
Desi ii respectam,pe mama o idolatrizam dorindu-mi cu ardoare sa o urmez in cariera de avocata de succes.Sa pot purta si eu costume din acelea cu buretei la umeri si fuste cu o idee mai sus de genunchi,tocuri si servieta,in care se ingramadeau cine stie ce acte si foi,mereu grabita,cu o ceasca de cafea intr-o mana si rujul rosu in alta.
Uneori lipsea cu zilele si mi se face dor de ea,faceam febra,vomitam si nu mai eram in stare sa ma ridic din pat pana cand aparea ea in cadrul usii meu cu o punga de cadouri in maini si ii vedeam zambetul.Toate astea in ciuda eforturilor Dadei de a ma insanatosi cu supe de pui fierbinti,ceaiuri dulci acrisoare si biscuiti cu bucataele de ciocolata facuti de el.
Pe Dadu il respectam enorm.Cand am crescut si am invatat sa spal,sa gasesc,sa fac treburile casei pe scurt si sa am grija de mine i-am oferit timpul lipsa pentru scris si slujba.
Nu intelegeam ce cautau impreuna Cecilia si Mihnea,parintii mei.Erau atat dediferiti.Ea,femeie de cariera,mereu agitata,mereu pe fuga,cu o personaliltate complexa.El un tip calm,rabdator(cred si eu doar a rezistat atatia ani crescandu-ma in lipsa unei asa zise sotii),un tip simplu poate chiar banal.Asteptand "ocazia mult visata"cum obisnuia sa spuna.
Simteam ca oricat de reci ar fi unul cu altul isi iubeau progenitura.Pe atunci eram insa,prea oarba,prea nestiutoare sa percep semnele vietii.
Asa se face ca atunci cand m-am pomentit cu babacii pe canapeaua din sufragerie asezati frumos in fara mea taraganind povestea veche:"puiule,am hotarat sa ne despartim,e greu dar asa e cel mai bine","stim ca ne vei intelege scupo" infigea si mama cutitul in rana mea imaginara,pe care,de fapt,mi-o provocam singura,am inceput sa tip si sa ma smiorcai "nu e corect,nu va pasa de mine".
Eh,se inselasera.Nu pricepeam.Nu vroiam sa pricep,eram egoista si nepasatoare la imaginile care se tot falfaisera in fata mea in lunile care trecusera.
Ar fi trebuit sa imi dau seama ca Dadu nu era vlaguit din cauza mancarii pe care o refuza din ce in ce mai des,ci din pricina faptului ca era legat de o femeie pe care o zarea,da, "a zari"e verbul potrivit,o data pe saptamana,si atunci doar cateva ore,poate doar in patul conjugal,poate nici atunci,deoarece fiind atat de diferiti,pana si cand se vedeau dupa o lunga perioada de absenta fugeau unul de altul.
Relatia tatei cu mama nu ii aducea decat neplaceri si ei la fel.
Insa mie nu imi pasa,vedeam totul ca pe o nedreptate considerandu-ma nenorocita,fara sa realizez ca relatia lor fusese terminata cu mullti ani inainte,si nu atunci,asa cum credeam eu.Am inceput sa dau vina mai intai pe Cecilia,care era mereu plecata reprosandu-i tot felul de rautati,apoi pe tata care nu iesea in lume deloc si nu ii facea cinste sotie sale.
Toate astea nu i-au impedicat sa divorteze.
Eu,care intre timp implinisem varsta majoratului,urma sa intru la ultimul an de liceu si sa incep facultatea ca sa imi urmez idolul.
Tata s-a pronuntat ca momentul mult asteptat a sosit si ca pleaca in California unde,valurile spumoase,apusurile de soare si nisipul cald aveau sa ii fie muze.
Maicamea,ca de obicei,straina de tara asta a plecat in strainatate scotand la iveala un grec cu care intentiona sa se si marite.Grecul,barbat bine,era om de afaceri,ce isi permitea luxul de a intretine o femeie atat de cocheta si lipsita de modestia ca Cecilia.Se cunoscusera in nu stiu ce proces,fiind celebra "dragoste la prima vedere".
Si eu?Eu aveam de ales.Sa plec cu unul din ei in strainatate,idee care nu ma incanta.Nici sa stau sa frunzaresc nisipul cu Dadu in timp ce el era "profetic",si nici sa stau cu maicamea si grecul ei cu povestea lor de dragoste.Colac peste pupaza,m-am gandit ca poate merita si ei,dupa optispe ani de ganduri privitoare la plodul lor,putina libertate.Asa ca i-am anuntat ca le sunt recunoscatoare ca se gandesc mereu la mine,dar ca sunt gata sa incep o viata noua intr-un orasel mic din Constanta.In apartamentul pe care mi-l facusera cadou cu prilejul majoratului meu.
Mi-ar fi placut sa raman in bucuresti dar niste intamplari mai putin fericite m-au facut sa imi doresc abandonul locului in care am crescut.Nu vroiam in ruptul capului sa parasesc tara,singura amintire care ma lega acum de parintii mei dusi pe alte meleaguri,deci mi-am indreptat privirea spre alte rasarituri.


Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
azami
Moderator
Moderator


Numarul mesajelor : 1006
Varsta : 28
Localizare : Pitesti
Data de inscriere : 13/01/2011

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Dum Mar 20, 2011 10:02 am

Niciodata nu ma oboseste sa citesc(stai linistita) e unul din lucrurile care-mi plac cel mai tare :D
Monologul e superb,trist,dar superb.
"Mi-as dori sa pot fi un val,si sa ma izbesc de pietrele aspre ale digurilor..sa ma faram in mii de bucatele...sa ma contopesc in adancul etern"
"abandonul caruia ii dadeam aripi"
"patul rece,lipisit de tine" foarte frumos mie mi-a ajuns la inima heart

Si-acum prologul...mi-a placut,presupun ca toata actiunea o sa graviteze in jurul progeniturii lol
prezentand evolutia ei ca persoana cu bune si rele(vad ca scrii la pers I,ceea ce mie mi se pare dificil,felicitari)
astept continuarea:>

ps:ma bucur ca eu sunt vinovata pt postare blush2

_________________
Love is like playing the piano. First you must learn to play by the rules, then you must forget the rules and play from your heart.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://mihaelamotreanu.blogspot.com
~Kumiko~
Samurai
Samurai


Numarul mesajelor : 335
Varsta : 21
Localizare : mangalia,constanta
Data de inscriere : 14/10/2008

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Dum Mar 20, 2011 10:12 am

arigato azami chan!
monologul nu e dintre cele mai bune,insa e unicul care emana atat pasiune pura,dragoste fara scrupule
iar prolougl..ei bine,e prolog:)) e plictisitor,dar necesar
ai intuit bine,totul graviteaza in jurul adelei(asa o cheama) lol ,dar asta se va vedea pe viitor(mai am de lucrat,dar ma voi stradui)
repet:de abea astept continuarea romanului tau.marturisesc ca azi nu reusisem sa citesc decat primul capitol,si a trebuit sa ies.Si toata ziua mi-a fugit mintea intr-a colo.cand am ajuns asta a fost printre primele lucruri facute,am citit al doilea capitol.Ai reusit sa ma prinzi in mrejele tale.si imi place:lool:sa nu ma lasi sa fug,te rog! loll
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
azami
Moderator
Moderator


Numarul mesajelor : 1006
Varsta : 28
Localizare : Pitesti
Data de inscriere : 13/01/2011

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Dum Mar 20, 2011 10:17 am

Ma bucur mult ca te-a prins ce-am scris si dupa cum am mai spus ma bucur si mai mult ca am gasit pe forum pers care-mi impartasesc pasiunea :D
am si eu un personaj cu numele adela(e sotia lui radu);))
o sa postez din seara asta si cand ai timp te astept sa citesti huh

_________________
Love is like playing the piano. First you must learn to play by the rules, then you must forget the rules and play from your heart.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://mihaelamotreanu.blogspot.com
~Kumiko~
Samurai
Samurai


Numarul mesajelor : 335
Varsta : 21
Localizare : mangalia,constanta
Data de inscriere : 14/10/2008

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Mar Mar 22, 2011 9:25 am

Asa cum am promis Ciuva,am inceput sa postez fisiere din ceva la care lucrez.Astazi voi continua cu primul capitol.Sper sa va placa.


Capitolul 1

Prezent si trecut


-Da Cecilia, sunt absolut sigură că totul e în regulă și că am tot ce îmi trebuie.
Era Ajunul și înt r-un ceas de bunătate, mama care se afla în Paris la nu știu ce recepție își făcuse timp să mă sune, fără prea multă tragere de inimă, să vadă cum stau lucrurile. Fără a încheia cu binecunoscuta replică: "Ești sigură că nu dorești să petreci vacanța cu noi? Kostos moare de nerăbdare, să te vadă!". Toate sunau fals.
Mai bine îmi petreceam zilele în apartamentul ăsta mic, dar care devenise clona mea datorită amprentei puternice pe care o lăsasem acolo, acasă deci, asa cum și intenționam să o fac. Singură, cu gândurile mele, cu visele și speranțele, pe care incredibil, dar nu le abandonasem. Preferam așa, decât să petrec timpul cu vreun grec fițos, la vreo petrecere fandosită.
Totul era gata de marea sărbătoare. Curățenia, alimentele, dar nu ultimele, cadourile trimise deja pentru ai mei și în curând ziua Crăciunului sosi și la mine.
După două telefoane scurte, pline de urări de bine și alte cele, m-am întors la viața mea de tânără părăsită.
Părăsită de viață, de dragoste, de suflul realității sau poate al irealității.
Trecuse aproape un semestru întreg de scoala si eu tot nu ma integrasem.Adevarul e ca nici nu doream si faceam tot posibilul sa ma tin cat mai departe de toti,sa stau in lumea faurita de mine.
Ati zice ca nu sunt normala.De ce sa stau singura in loc sa merg sa ma distrez?Pentru ca distractia lor era murdara si nu aveam nevoie de ea.Pentru ca toti erau la fel.
Sa fi fost eu nebuna?Poate.Mai mult ca sigur si acum sunt.Altfel as fi fost condamnata la o viata intr-o singura culoare,mereu cu aceasi fraza si acelasi zambet.Sa fi ca restul..sa fi normal.
Asta da condamnare.Ce inseamna de fapt sa fi normal?Sa faci ce face si restul lumii? Sa lasi simtul de turma sa te conduca?Sa nu vrei sa te deosebesti din roiul asta de albine?Sa duci o viata plictisitoate si mincionoasa?Sa fi constient ca lumea e murdara si plina de nedreptati,si totusi sa poti zambi zicand ca viata e Normala?Sa fi atat de ipocrit?De mincinos si de nepasator? De fapt de ce ti-ar pasa,nu-i asa?Tu vrei doar sa fi normal.
M-am asezat pecanapeaua plusata si am deschis televizorul.Butonand prgramele,mi-am dat seama ca as putea la fel de bine sa ma uiti pe pereti.Nu era nimic bun de vazut in seara ajunului.La fiecare prost iti erau daruite cateva dudui care se fataiau dintr-o parte in alta in chiloti,si isi etalau capetele frumusele,dar mai cu seama goale.
Nimic interesant,nimic care sa te emotioneze.Auzeam cu stupoare cum "lumea e mai buna in aceasta perioada a anului,zambetele isi fac loc pe fetele tuturor,si un plus de bunatate daruit celor din jur".
Adica,recunosteau si ei ca pana la urma,in tot restul anului lumea e plina de nesimtiti,de oameni fara maniere,care uita sa adreseze un "multumesc"unei vanzatoare care tocmai i-a servit.Care uita sa deschida usa unei sotii,uita sa isi faca fericiti copii cu cate o bomboana,uita sa spele vasele,sa isi ajute familia,sa fie mai bun in fiecare zi.Dar in "frumoasa" zi de craciun ei multumesc doctorii cu cat mai multi pacienti,din cauza faptului ca se indoapa si beau ca niste oameni"buni si cu o constiinta mustratoare".
Minciuna pe care oamenii o savurau in fiecare an de sarbatori ma dezgusta.Nimeni nu s-ar fi gandit sa ii dea o paine si celui de la coltul blocului,care tremura in frig,sau macar o haina.Nimeni nu s-ar fi gandit sa dea un pumn de mancare si catelusului care plange seara in scara blocului,desi toti il alunga.
Si daca erai diferit,erai la fel ca si catelusul,alungat.Aratat cu degetul de o intreaga societate.erai singur.
Stiam cum e sa fi singur,macar intr-un fel,in suflet il aveam pe Dadu si pe toate personajele care imi colorau zilele.Colegii ma ocoleau si vorbeau urat la adresa mea cu orice ocazie.Deoarece eu eram "ciudata scolii".Tipa ce avea vesnic in brate 2-3 carti,romane,fraiera care nu participa la "adunarile" din spatele scolii,unde se strangeau toti tipii "pe val" ca sa isi bage in plamani tutunul acela nociv.Eu nu frecventam asa zisele"baluri" sau petreceri teribiliste date de vre`un adolescent in calduri ai carui parinti sunt plecati 3 zile,si plodul lor isi incearca puterile.
Fusesem si eu candva"la moda".Undeva,in alta viata.


In seara de Craciun ma aranjasem,m-am pus la masa "aniversara" si m-am intrebat ce dracu caut eu acolo.Ma potriveam ca o nuca in perete.Mi-am afundat picioarele in ghetele turcoaz,mi-am tras paltonul pe mine trantind usa in urma mea.Eram ca un om caruia i se jucase o farsa de prost gust.Viata mi-o juca in continuare.
M-am plimbat un timp supunandu-ma torturii zilnice:amintirile.
Ma uitam nostalgica la nispul rece,care vara trecuta imi primise soldurile,ingaduitor cu formale trupul meu,ce ii contorsionau existenta.De cate ori nu facusem dragoste cu marea?Nu ma destainuisem stelelor si nu cantasem serenade lunii?
Nu era,deci,o noutate pentru mine sa petrec o noua seara in comania stelelor.Preferam asa,decat sa pierd timpul cum o facusem in trecut.
Deciziile le-a luat pentru mine,la un moment dat,chiar destinul.
Stateam pe pietrele reci,cu ochii atintiti pe valurile marii,cu gandurile departe...la vremea cand eram o pustoaica fara griji.Cand traiam cu sentimentul ca viata nu e corecta,pentruca nu mi-am gasit fusta favorita la magazin,ca baiatul pe care il plac tocmai s-a cuplat,sau pentru ca am pus 2 kg in plus pe mine.
Nu imi parea rau ca m-am schimbat.
M-am maturizat,vedeam altfel lucrurile,le acordam o altfel de importanta.
Desi am plattit scump pentru asta.Daca imi parea rau de ceva,era modul in care s-a petrecut schimbarea.Gandindu-ma la asta,am realizat ca sunt o persoana mai puternica decat s-ar crede.Desi ma inchisesem in mine,pentru ca nu puteam altfel,inca ma regaseam.Adica inca existam.Gandindu-ma la trecut,la Dadu,la mama...la toti prietenii de pe atunci,mi s-a facut dor.Dor sa am cu cine sa pierd timpul vorbind de toate,facandu-mi parul,prostindu-ne sau facand cine stie ce teme.
Acum eram ultimul am la liceu si eram "ciudata" lui.Nu puteam sa ma integrez.Sau nu vroiam.Doream doar sa fiu lasata in pace.Sa fiu doar eu.Eu,cartile si marea.
Alta data..nu fusese asa.Vroiam doar sa fiu eu,indradevar.Insa,eu,in mislocul multimii.

Daca divortul parintilor mei nu avea sa ma dea gata,sa imi lumineze privirea,viata imi prepara o licoare care in mod sigur avea sa o faca.
Am avut si eu o perioada in care ma fofilasem drept"fata populara".Perioada care o regretam profund,o regret si acum,si o voi regreta si in nefiinta.Nu ar fi trebuit sa fie asa.
Eram incantata de tot ce era fals si imbuibat de culori stridente ce manjeau ori ce asternut la prima rafala.Eram convinsa ca o fata ca mine,poate avea tot ce isi doreste.Si asa era,asa faceam sa fie.Nu imi pasa cat de tare raneam pe cineva batandu-mi joc de el ca nu frecventa acealeasi grupuri ca noi,ca nu fuma,ca citea,sau pentru alte zeci de motive la fel de lipsite de bun simt ca acestea.Pur si simplu obtineam ce vroiam,chiar daca era vorba de ceva solid,sau doar de o pofta de a rade.Manipulam tot,si imi placea.
Imi facusem si iubit,de care eram indragostita mai mult decat ar fi fost necesar.Frumuselul liceului.Care ma fermecase cu promisiuni false,vise ireale si alte aiureli.Eram lidera falsilor si urma sa ajung si cea a stricatelor.Slava Cerului ca nu a fost asa!
Dupa vestea ca ai mei divorteaza,ca o terbilista mica ce eram,ma credeam buricul pamantului si vroiam sa ii fac de ras ca sa le para rau pentru felul in care ma facusera sa reactionez.Pentru ca eu meritam totul.Eu trebuia sa am totul,faceam sa am totul.Vroiam sa ii invinovatesc pentru actiunile mele,sa le para rau si sa se impace.Sa ii am iar impreuna.
Am tesut un plan si la consultul amicelor mele am plecat impreuna la petrecerea lui nu-stiu-care,pentru o seara salbatica,menita sa ii faca pe ai mei sa isi iasa din minti de ingrijorare.
Lasasem chiar si un bilet in care ma plangeam de cat de "neindreptatita"sunt eu,de cum"isi bat ei joc de viata mea" si de cum nu le"pasa" de mine.Le mai ziceam si ca voi lipsi cate zile o sa am chef,si ca orcat vor incerca nu vor da de mine.Asa ca ar face bine sa se gandeasca,daca ma vor inapoi sau nu.
Deci ei aveau sa isi calce nervii in picioare,sanu doarma de grija.Asta era si ideea,asta vroiam.Asa aveau safaca ce vreau:sa se impace.Iar eu nu eram nevoita sa umblu creanga pestrazi.Eu ma distram.
Ajusi la petrecerea cu pricina, am fost pe jumatate ingrozita de ce vedeam acolo.Nu ma asteptasem sa fie chiar atat de rau.Adica mai participasem la petrceri nebune..dar aceasta le intrecea pe toate.Casa in care se dezlantuia iadul era al unui pusti frustrat care isi dorea cu ardoare sa fie binevazut.Parintii lui plecasera pentru o sapatamana in concediu si de cand se vazuse stapan pe casa,o tinea numai in petreceri de la care nu lipseau;drogatii(cu de toate,marihuana,heroina,cocaina),idiotii care beau pana cadeau inconstienti,se trezeau calcati in picioare,vomitau si o luat de la capat,si cei care le combinau si trageau si niste orgii.Nu lipseau nici prostituatele care se vindeau pe cateva grame de viata.
Dar ca sa fiu "cul",si ca "prietenele"sa nu rada de mine,am pasit mandra ca un paun la petrecere.
Acolo ne-am reunit toate cunostintele,inclusiv eu si Constantin,dragostea mea.Supusa insistentelor am baut pahar dupa pahar,si am fumat ceva"ca sa te faca sa te simti mai bine".In toiul noptii ametita de bautura si drog,in plina euforie,nu ma mai interesa nici de divortul alor mei,nici de ce urma sa se intample cu mine daca nu aveam grija,dar era prea tarziu.Nu mai eram in stare sa am grija de mine.Ce s-a intamplat apoi are un aer confuz.
Dupa toata "distractia",imi amintesc ca am fost cu Constantin in masina,mai bine zis ca el m-a caract ppana acolo,ca radeam mult si fara noima.Dupa o vreme am fost coborata din vehicul si dupa niste murmure,m-au primit alte brate.
Dupa ce niste buze ma sufocau,mainile de dinainte imi imblau pe tot corpul si un trup imi strivea oasele frecandu-se de mine si gafaind,m-am trezit de tot.Mi s-a dat valul de pe ochi,m-am trezit si din euforie si din betie.Parca toate substantele mi se sursesera din corp,si panica le luase locul.
Adevarul tragic mi se asternea in fata ochilor.Barbatul de pe mine,incerca sa ma vileze cumva.Fiinda eu nu vroiam sa ma culc cu el.Fusesem vanduta ca ultima bucata de carne pentru cateva hartii,si de cine?De dragostea mea,de cel cu care ma imaginam pentru tot restul vietii,de un nenorocit!
Am incercat sa explic,printre murmure, ca e oconfuzie si ca nu sunt o femeie usoara.Cand trupul de deasupra mea a inceput sa perceapa zgaltaieile si faptul ca vreau sa il dau jos de pe mine s-a ridicat si ce a urmat imi mutileaza si acum viata.
A inceput sa ma loveasca,cu atata rautate si violenta in cat m-a invinetit din cap pana in picioare.Ma lovea cu pumnii si picioarele,in cap,in burta,oricunde nimerea.Furia ii luase locul asa-zsei "pasiuni" si tot iesea,si tot iesea.Fizic,ma doare si acum,cand imi amintesc de ce s-a intamplat.
Ma mutilase.




M-am trezit pe o saltaea care duhnea a mucegai,intr-o camera verde,cu vopsea scorojita.Intr-un colt aveam o galeata plina de apa .
La scurt timp a venit Constantin.Chiar el.
Amintindu-mi cele precedente m-a cuprins cea mai demonica furie pe care o experimentasem pana atunci.
-Nenorocitule!
I-am aruncat astea,in timp ce incercam sa ma ridic.Toate osisoarele din corp ma dureau si muschii imi urlau de durere,am incercat sa ma ridic sprijinindu-ma de peretele umed,dar nu am reusit.Am cazut,rezemata de caramizile dure.
-Unde crezi ca te duci,tarfa mica?rasul lui a inundat camera goala,nascand parca alte mii de sunete sadice,inrudite cu acela.O sa putrezesti ca o proasta ce esti!
M-a privit in ochi de parca ar fi vrut sa vada sange curgand din ei. Si a vazut.
-Haide iubito,sa facem dragoste! Acum esti experimentata!
Ce a urmat e greu de explicat.Nu mi-am revenit mult timp dupa aceea.

Am zacut pe acea saltea cateva zile la rand,fara sa primesc ceva mancare.Pe semne fusesem abandonata acolo.
Dupa ce Constantin m-a violat si m-a batut dupa bunul lui plac,m-a lasat sa zac inconstienta,astfel ca nu am maireusit sa ma misc o bucata de timp.
Aveau de gand sa ma lase acolo?Asta era ceea ce trebuia sa indur?O moarte grea si chinuitoare?
Sau poate aveau de gand sa ma chinuie in continuare.
Daca urma sa fiu vanduta mai departe?
Nu ma puteam vedea pe marginea soselei aratand cu degetul..
Gandurile imi torturau minte si sufletul.
La tata care ma educase,ma sustinuse cand am avut nevoie,care isi petrecuse atata timp cu mine.
Ma gandeam la parintii mei care imi daruisera tot ce era mai bun,la mama care...
Si pe care nu aveam sa ii mai vad vreo data.

Dupa cateva zile in care am reusit sa ma ridic de pe saltea,am inceput sa fac pasi si am vazut o fereastra mica,intr-un colt ceva mai sus,care nu parea sa aiba geam.Putea fi scaparea mea!Oare chiar uitasera de ea?S-ar fiputut.Era destul de micuta si inghesuita intr-un colt,departe de vederile curiosilor.Am mers cat de repede am putut,cu gandul ca voi fi libera,dar,pe masura ce m-am aporpiat mi s-ar spulberat sperantele.Chiaratunci cand am relizat ca intradevar,nu avea geam.Avea bare de fier.
Eram inchisa,fara scapare.

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
~Kumiko~
Samurai
Samurai


Numarul mesajelor : 335
Varsta : 21
Localizare : mangalia,constanta
Data de inscriere : 14/10/2008

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Mar Mar 22, 2011 9:31 am

Scuzati va rog greselile de rigoare.Cand tastez,ma pierd cu totul si fac si mai multe greseli.Va rog,fiti buni si iertati-ma.Si acum,si pe viitor.Fiindca mereu voi gresi,cumva.
zzz*
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
azami
Moderator
Moderator


Numarul mesajelor : 1006
Varsta : 28
Localizare : Pitesti
Data de inscriere : 13/01/2011

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Mar Mar 22, 2011 9:49 am

realist...dur... poate chiar cutremurator daca stai sa te gandesti cate adele exista pe lume :|
ce te-a inspirat sa scrii ceva de genu? :D

_________________
Love is like playing the piano. First you must learn to play by the rules, then you must forget the rules and play from your heart.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://mihaelamotreanu.blogspot.com
~Kumiko~
Samurai
Samurai


Numarul mesajelor : 335
Varsta : 21
Localizare : mangalia,constanta
Data de inscriere : 14/10/2008

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Mar Mar 22, 2011 10:07 am

viata,sufleul ei.
Vreau sa fiu o scriitoare dura,realista,conform zilelor de azi.Asta simt ca trebuie sa fac.Cu acest roman,vreau sa arat lumii multel ucruri.In special tinerilor.Vreau sa arat alte fete ale vietii care cruge prin noi toti.Vreau sa imi arunc gandurile pe hartie,sa le daruiesc tuturor celor care vor sa le primeasca.Poate sunt mai dura,dar pe mine,viata ma obliga.Asta simt ca trebuie sa fac.
Trebuie sa apreciem orice raza de soare,care se strecoara in lumea noastra,oricat de fina si de transparenta ar fi ea.Fara sa ne plangem ca pote,alte lumi au parte de maimult.Ci sane concentram pe ce avem noi.Lucru pe care,nu multa lume il realizeaza.Nu il practica.

Si inca cate mai urmeaza sa ii strecoare viata Adelei:))

Multumesc ca l-ai citit azami chan!
Multumesc! gomen grin
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
azami
Moderator
Moderator


Numarul mesajelor : 1006
Varsta : 28
Localizare : Pitesti
Data de inscriere : 13/01/2011

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Mar Mar 22, 2011 10:17 am

Mi-a facut placere sa-l citesc :D
realitatea din orice unghi ai privi-o e dura,la un moment dat ne obliga pe toti sa coboram din nori.
ma socheaza,mai mult decat povestea in sine,ca la o varsta asa frageda ti-ai ales un subiect atat de complex si sunt curioasa sa citesc mai departe pt ca,zic eu,nu-i chiar asa usor sa faci din realitate o fictiune si sa-l indemni pe cititor sa-si puna semne de intrebare,fara sa ajunga insa sa simta dezgust pt adevar.

_________________
Love is like playing the piano. First you must learn to play by the rules, then you must forget the rules and play from your heart.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://mihaelamotreanu.blogspot.com
~Kumiko~
Samurai
Samurai


Numarul mesajelor : 335
Varsta : 21
Localizare : mangalia,constanta
Data de inscriere : 14/10/2008

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Joi Mar 24, 2011 8:26 am

Postez deci si al doilea capitol,proaspat!
Multumesc!

Capitolul 2

O galeata si un nume



Intr-una din seri, cand lacrimile ma napadisera iar plangeam de-a binelea, cand am auzit pentru prima data dupa cateva,in care puteam sa jur ca am ramas singurape lume, un alt glas decat al meu.
Era grav,incepeam sa aud voci.Oare ce urma?Ce urma sa ma terorizeze?
Nici nu mai stiam de cand stateam in camera aceea infecta,singura.In cateva zile nu auzisem nici macar un glas.Nu vazusem nimic,inafara de cei patru pereti.Pereti care se invarteau in jurul meu seara,cand stateam fara putere pe salteaua cleioasa.
Seri in care ma intrebam,cum arata cerul.II pierdusem culoarea,in toata harababura asta?O pierdusem pe drum.Sigur o pierdusem!
Oare cerul nu mai avea culoare?Cum o fi cerul fara culoare?
Oricat ma straduiam nu ii puteam gasi una,sau macar o nuanta..
Poate ca cerul avea o culoare diferita pentru fiecare persoana...Dar pentru mine de ce nu avea?
Tot ce puteam eu sa vad era culoarea verde-mucegai a peretilor care ma inconjurau.
Uneori camera sa strangea ca o celula,si se face tot mai mica.Uneori ma micsoram si eu cu ea,alteori nu.Dar mereu imi era frica.Un gand imi fulgera mintea,daca aveam sa raman asa mereu?
Oare ce marime aveam eu de obicei?
Nu mai stiam.
Nu mai stiam multe lucruri..Oare nu le observasem niciodata cu adevarat?
In delirul acesta am zacut..nu mai stiu cat timp.

-Hei!Plangi?
Era Vocea.
-Nu mai plange!
Acum ma sacaia.Oare nu avea sa ma lase inpace?Sa ma lase sa mor singura?De ce trebuia si ea sa fie rea cu mine?
Am auzit un"buf" usor,ca si cum un obiect nufoarte greu,tocmai ar fi cazut pe ciment.Dar undeva aproape de mine.
M-am dezmeticit,speriata,si am privit in jursu ochii scosi din orbite.Nu ii vedeam,normal ca nu.Dar stiam ca asa sunt.Stiam si atat.
Am vazut o bucata de paine azvarlita in praf.M-am aruncat pe ea,ca pe o prada.Imi era frica sa nu fuga.O si vedeam,ridicandu-se in doua picioruse negre,si fugind pe undeva.Oriunde,numai sa nu o pot gasi eu.
Am mancat-o repede,cu frica.
Inca o bucata s-a pravalit pe podeaua rece.De data asta mai departe de mine.Nu am rezistat si am fugit spre "prada".
-Mai vrei?
Iar vocea.De data asta,era..reala.Mi-am ridicat capul.Sunetul venea dintr-un colt,de sus.De la fereasta cu zabrele.
-Vino,nu iti fie frica.Mai am!
Am inaintat usor,Pana am ajuns la fereastra.O manuta s-a intins la mine,printre gatiile de fier si mi-a intins o paine.
Am luat-o repede si am fugit intr-un colt ca sa o mananc.
-Cum te cheama?
Imi vorbea.Mie.
-Nu vrei sa imi zici,nu?Nu-i nimic.Sa sti ca nu esti prima aici.Au mai fost ca tine.
Deci mai folosise santajul asta sialta data.Se descurca bine,ce-i drept.
-Daca esti cuminte si nu tipi,sau mai stiu eu ce altceva.Iti mai aduc haleala.Sa fi cuminte,da?

In cateva zile am devenit dependenta de vocea pustiului.O simteam mai umana decat propriul meu corp.
Imi aducea mancare dimineata devreme si seara pe la miez.Stateam si vorbeam cu el,ore.Asa mi se parea.
Era un pusti din cartierul in care ma aflam si eu acum.Din ferentari.Vorbaret din fire,parea ca are o inteligenta ascunsa.Imi semana cu o pantera care asteapta momentul oportun.Desi era dintr-un cartier rau famat,aveam acea senzatie,cum ca el nu va ramane la acel stadiu.
Slabut,cu doi ochi albastri peste care copilaria trecuse de mult,si o alunita deasupra sprancenei drepte.Dar cu un zambet pe care nu il voi uita niciodata.Avea un soi de bunatate neconditionata si fericire..ceva greu de explicat.Dar ceva pe care nu aveam sa il uit mult timp.
Dar intr-o seara,i-am vazut ovanataie mov pe obraz.
-Asta?M-am lovit.
Nici el nu credea ce imi zicea.Stiam ca nu se lovise.
Am auzit brusc niste sunete prea cunoscute.Stomacul lui gemea de foame.El nu mancase nimic si imi adusese mie.
Am rupt painea pe jumatate si pentru prima data mi-am lasat chipul sa se scalde in lumina portocalie,stridenta a felinarelor,iar el m-a vazut.
Ma dureau ochii de la atata lumina.I-am strans pana m-au durut.
Mi-am strecurat bratul destul de usor printre gratii,si i-am dat painea.
-Stiu ca iti e foame.
As fi vrut sa potface mai mult pentru el.Eu nu am suferit niciodata de pofta,d`apoi de foame,cand eram de varsta lui.Iar el,era si batut pe deasupra.
-Te rog,tu ai avut grija de mine.Fa-mi o placere si mananca cu mine.
In momentul in care ochii lui s-au ridicat din pamant,i-am vazut obrajii spalati de lacrimi.
-Cine te-a batut?
-Prietenu` lu` mama.
-Dar ai facut ceva?
-Ma bate cand are chef.Pentru orice.
Cum ii putea fi ingaduit unui asemenea om sa respire?Sa traiasca?Un om care batea cu salbaticie un copil?Carui fel de animal i-o fi fost ingaduit sa traiasca astfel?

Nu l-am mai vazut o zi intreaga pe baiat.
Era dimineata devreme,soarele abea isi trimitea razele sa mangaie pamantul,cand i-am auzit din nou vocea.
-Fata! Trezeste-te!
Am ridicat capul si l-am vazut.
-Vino aici!
Poate imi aducea ceva mancare din nou.Poate i se facuse mila.
-Azi iesi de aici.
Si a ridicat mana in care avea o dalta micuta.
Nu imi puteam imagina ce ar fi putut sa faca cu asa ceva.
Pret de cateva ore a sapat la baza unei gratii,pana a scos-o.Peretele era facut din nisip de mare si cadeafoarte usor.
Cand soarele a iesit de-a binelea,s-au auzit pentru prima data dupa atata timp zgomote in spatele usii.
-Fugi copile!
-De ce?
-Au venit,nu-i auzi?!Si daca te prind aici or sa te omoare!
-Mai bine mor asa decat batut de iubitu` maicamii!
Nu era vre-un chip sa il fac pe baiat sa renunte asa ca m-am framantat pentru ce avea sa urmeze,cu lacrimile picurand de pe obrajii mei supti.
-Am scos si a doua gratie!a soptit pustiul.Vino,sa te scot de aici!
Nu ajungeam la fereastra,eram prea scunda.
-Nu ajung!
-Trebuie sa ajungi!Fa ceva!
O secunda m-am gandit,si apoi am realizat ce era de facut.Galeata de fier in care avusesem apa!
Stiau ei de ce imi dadusera apa.Ca sa supravietuiesc.Trebuia sa imi dau seama ca galeata mare de apa,reprezentase de fapt captivitatea mea acolo.
Iar eu voi supravietui!
Am luat galeata,varand pe podeaua de beton tot ce era in ea si asezand-o cu susul in jos,m-am cocotat pe ea.
Aveam muschii bratelor prea slabi si nu reuseam sa urc.Doua maini m-au cuprins/
Pustil ma tragea.
Brusc am auzit zgomotul unei chei in usa.
-Hai repede!
M-am trezit prabusita intr-o lada de gunoi.

Nu mai stiu cum am ajuns acasa,tin minte doar un nume:Manuel.

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
azami
Moderator
Moderator


Numarul mesajelor : 1006
Varsta : 28
Localizare : Pitesti
Data de inscriere : 13/01/2011

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Joi Mar 24, 2011 8:48 am

interesant,abia astept sa vad ce si cum cu pustiul;;)
imi place titlul capitolului;))
astept continuarea>;d<

_________________
Love is like playing the piano. First you must learn to play by the rules, then you must forget the rules and play from your heart.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://mihaelamotreanu.blogspot.com
~Kumiko~
Samurai
Samurai


Numarul mesajelor : 335
Varsta : 21
Localizare : mangalia,constanta
Data de inscriere : 14/10/2008

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Joi Mar 24, 2011 9:10 am

Titlul poate parea cam ciudatel,dar e o descriere in doua cuvinte a capitolului-desi cam scurticel- blobtongue
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
~Kumiko~
Samurai
Samurai


Numarul mesajelor : 335
Varsta : 21
Localizare : mangalia,constanta
Data de inscriere : 14/10/2008

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Sam Mar 26, 2011 11:40 am

De data asta am venit cu ceva mai mult.Adela incepe sa se arate.

Capitolul 3
Garoafele si marea


Cititul devenise o pasiune pentru mine.Citeam orice imi pica in mana.De la romane precum"Dama cu camelii","Jane Eyre","Cei trei muschetari",la scriitori ca Shledon,Rodica Ojog Brasoveanu sau Danielle Steel.Orice;dragoste,istorice,fictiune,sf,politiste,jurnale,memorii.Le devoram fara oprire.Ele imi mai conturau zilele.Ele ma facusera,ele si timpul,sa reflect si sa iau decizii importante pentru gandirea mea.
Rezultat drept care,devenisem eleva favorita a multor profesori din liceu,care ma apreciau,lucru care sporea si mai tare ura nestirbita a colegilor mei contra mea.
Ce stiau ei?De ce le-ar fi pasat lor? Ca ei aveau o mana categorica care sa ii sustina,a vreunei rude sau chiar a vreunui parinte,dar eu?Eu trebuia sa fiu propria-mi mana de sustinere.Parintii mei erau departe si nici nu eram sigura daca mama..imi era mama.Ce habar aveau ei ca de vreme ce in casa lor ii astepta poate,o supa calda pe timpul iernii grele,pe mine nu ma asteptau decat volumele lasate pe noptiera.
Nu ma astepta nimic in locuita aceea,de care pana atunci nu ma legase nimic,nici macar fantomele sau amintirile.De aia nu ii bagam in seama.Si incercam sa fiu tare,desi cand ajungeam acasa imi brazdau obrajii rosii de vant,lacrimi fierbinti,de dor,de suferinta,de singuratate,de tot.Ma durea,dar imi era teama.
Uneori,in clipele mele de ratacire printre suvitele colore ale trecutului,cand sufletul mi se dezlipea de corpul acela caraghios,care nu mai parea a fi al meu,si se arunca in valurile reci si calde ale amintirilor,ma gandeam.La mama.La tata.
Ma gandeam daca ei ii fusese,oare,vreodata greu sa stea departe de familie.Ma intrebam daca nu ii fusese dor,de sotul ei,de casa,de tara,de clipele in compania fericirii,de mine.Dar poate fericirea ei nu era alaturi de noi,ci era departe cu ea,in diferitele tari si orase pe care le vizita.Si totusi,cat de prezenta fusese mama pentru mine,in cursul celor optispe ani?Prea putin,poate chiar deloc.
Lunile petrecute in celula teribila a singuratatii,a izolarii ma condamnasera la clipe lungi de reflectii,din urma carora rezultau decizii,pareri,sentimente,la care,in urma cu 8 luni nici nu ma puteam gandi.Ma obligasera sa accept cumva,adevarul adevarat,singurul ramas langa mine.Si am invatat sa il accept si sa ma impac cu el.


Imi placea sa ma plimb seara,pe malul marii.Sa aud valurile cum isi soptesc una alteia declaratii fierbinti de dragoste.Sa ma uit la bolta cerului albastra,si sa ma pierd in maretia ei.Sa stau pe nisipul rece,si sa las gandurile sa o ia la vale,unul dupa altul.Ce placere.
Uneori ma duceau la ai mei.La mama.Eu care o idolatrizasem,pur si simplu,pe maicamea,atatia ani in sir,care o privisem ca pe o zeita,ca pe un inger menit sa ma inalte,realizam acum,de fapt ce cortina purtasem in fata ochior atata amar de vreme.Cat de dureros fusese pentru Dadu,porbabil,sa ma auda recitand mereu:"mami s-a jucat cu mine",cand de fapt el inventa toate jocurile mele puerile,sau"mama mi-a adus o noua pereche de pantofi din franta"cand de fapt el ma invatase sa dansez si vals,si tango,si rock`n`roll,dar cel mai profund"vreau sa devin ca mama!"
Cum? Ce imi doream sa devin? Un monstru?Ce sa devin?O femeie care ii recita odraslei ei ca o adora si ca ii lipseste nespus,printr-un geam transparent,cand de fapt ar putea foarte bine sa descuie usa ce ii desparte si sa isi prinda copila in brate?Ori sa am un camin doar de complezenta Sarbatorilor?(Aceelea fiind singurele zile din an cand reusea sa stea mai mult de 5 zile pe acasa ,jumatate din ele oricum la telefon.)
Si imi reveneau in minte toate datile in care "mamica" nu era cu mine,cand ar fi trebuit.Imi amintesc toate serbarile la care a lipsit.Imi amintesc toate povestile de "noapte buna" le-a ratat.Decate ori m-am lovit si nu a fost acolo sa ma dojeneasca.
Ati zice"dar era plecata Pentru Tine!Ca sa iti fie tie bine!"
M-am gandit si la asta.Un timp am luat-o chiar in serios.Dar ceva nu se lega.Simteam asta.Doar camomentan,nu stiam ce anume nu se potrivea.
Ma gandeam si la Dadu.La chipul lui senin si bun,si la dragostea cu care ma invaluise timp de atata amar de ani.Ani in care ii lipsise dragostea unuei femei si implinirea carierei.Imi dedicase mie,atatia ani,o viata de om.Dar lui nu ii pasase decat de mine,sacrificand totul de dragul meu.Percep acum cat am putut sa il ranesc,cu orgoliul meu de adolescenta rebela,insa el cu forte inimaginabile,mergea mereu inainte,cu capul sus fara sa se planga.Acum realizam ca imi fusese model.Ca datorita lui,si eu am mers inainte atunci cand multi ar ficazut.Ca era modelul meu.
Detinea mereu o rana vie in inima si in viata,dar dragostea curata fara de fiica lui i-a faurit calea catre inima si respectul meu.Il iubesc enorm,si ma rog mereu la Dumnezeu sa fi mostenit o parte din dragostea si calmul care il invaluiau mereu.
Acum,dupa atatea luni de exil din vietile alor mei(nu ca as fi trait prea mult in a Ceciliei),reuseam sa inlatur cotina groasa ce mi se asternuse peste ochi atata timp,sau macar un strat al ei.Oricat de subtire,era important.
Cecilia plecase,in grecia ,unde, nu stiu cum se facea ,ca reusea sa ramana mereu ne mai fiind obligata sa calatoareasca la fel de mult cum se intampla cand eram "o familie".Ba se si maritase tam nisam,cu un tip Kostos.Om de afaceri,sau ceva asemanator.Oricum,esentialul fiind portofelul pe care il detinea,sau mai bine zis contul in banca.
Si eu care o vedeam ca pe o zeita.Ceva incredibil.Nu intenionase niciodata,cu adevarat,sa ma ia sub vreo aripa protectoare.De aceea nu venise in tara mai des.Pentru ca nu a vrut.Nici nu ar fiavut timp sa se ataseze de mine,pentru ca nu ma cunostea.Nu-mi stia nici macar gusturile.Mereu imi trimitea cine stie ce prostii,din strainatate.Si daca aveam noroc,poate imi venea si mie ceva.
Iar daca ea isi cunostea "asa de bine" fiica,atunci asa o cunosteam si eu pe ea,deci nu sufeream.Trecusem de starea de nostalgie,sau incercam sa calc mereu pe ea,si meregeam inainte.
Si Dadu?Eram fericita ca plecase.Imi lipsea enorm,dar de ce sa il mai tin pe loc?Acum cand puteam sa zbor singura,trebuia sa il las sa isi desfaca si el aripile pentru alte indatoriri.Asteptam cu nerabdare,scrisorile lui,ca si mailurile de afltfel.Incepuse,in fine un roman si se parea ca fata dragostei incepea sa isi faca aparitia din nou.
Tata isi dorise mereu sa scrie.Dar cu mine nu prea a avut timp de ceea ce si-a dorit cu adevarat.
Nu stiam insa de ce graba cu plecarea in California.Dar eh,fiecare om are dorintele lui,nu?Nu m-am strofocat prea tare din pricina asta.Daca omul avrut sa plece,a plecat si basta.
Nu m-am gandit o sencundaca m-ar parasi sau ceva de genul.Chiar a insistat mult sa merg cu el,dar am vrut sa convietuiesc cu marea.Eram majora,si trebuia sa fiu si eu singuralaun momentdat,asaca m-a lasat libera.
Il iubeam pe Dadu.Aveam si de ce.Macar pe el il cunosteam.Pe cand Cecilia..a ramas un mister pe care nu am reusit sa il dezleg.Dar totusi...ii spuneam "mama",dau incercam.Desi nu imi iesea mereu.
Ma gandeam unoeri ca parintii mei sunt ca doua stele de pe cer.Atat de importante pentru mine,cat sunt diamantele pentru un piept frumos,cat sunt stelele pentru cerul noptii.Doar ca doua stele departe una de alta.Foarte departe.Asa de departe ca,atunci cand priveam la una,stralucirea celeilalte se pierdea in bezna groasa.Dar cand intorceam privirea la ea,o regaseam.Pe cand cealalta se afunda din nou in mlastina noptii.

Intr-o seara m-am decis sa merg la teatru.Din pricina faptului ca orasul era mic,nu prea se dadeau des piese de teatru asa ca atunci cand prindeam una,eram prezenta mereu.
In acea seara,un afis mov tipator anuntaca se joaca "Drac cu apripi albe" o comedie spumoasa.Teatru de la bucuresti. Si pretul biletului pe masura.Dar nu ma deranja sa mai chesltuiesc din cand in cand o suma maricica pentru un spectacol.
Aveam banii mei,pusi deoparte intr-un cont.Eram inca ultimul an de liceu.Chiar daca era aproape de vacanta,maiaveam BAC-ul de dat,apoi facultatea.Unde?Nici eu nu stiam.Apoi aveam sa am banii mei,stransi de mine.Desi acceptam cu greu ajutorul lui Dadu,nuaveam ceface.In oraselul asta,nuimi gaseam un loc de munca pe timpul scolii.
Vara,da.Vara veneau turistii,statiunile se deschideau.Apa marii imbia lumea.Galagie,rasete,cumparaturi,suveniruri,bani.
Pe cand iarna,magazine inchise.Statiunile ferecate.Strazi goale,in lumina galbena a felinarelor.
Si desi incercam sa cheltui cat mai putin,cand prindeam teatru nu se putea sa nu ma duc.Asa ca zis si facut,la ora sase eram prezenta in sala.Dupa o ora de asteptare, piesa s-a pornit.
Lumea a ras de situatia mai mult decat reala.El o inseala pe ea,ea il inseala pe el,intr-un final descopera ca amantii lor se cupleaza,ei ii surprind si se si surprind reciproc,totodata.Actiunea se petrece in casa cuplului amantilor,in camere diferite,si in final in aceeasi camera.Si de acolo tambalaul.

Am iesit din sala zambind.Au fost niste actori buni.Dar mi-a atras atentia o anumita actrita blonda.Avea atata talent,as fi vrut sa ii pot multumi cumva pentru ora de buna stare pe care mi-a adus-o.
O taraba cu flori mi se asternea inaintea ochilor.Mi-anazarit o idee.Am cuparat in fuga un buchet de garoafe si am alergat spre teatru.
Inauntru gol.Artistii plecasera.Mi-am lasat capul in pamant si m-am indreptat catre iesire.
Imi parea rau ca nu putea sa ii dau ofranda tinereicare ma impresionase asa.Si florile parca se intristasera,plecandu-si capetele firave.
Eram inca socata,de valul de exaltare care ma cuprinsese si ma facuse sa cumpar florile si saalrg cu ele spre teatru.De cand nu mai simtisem asa ceva?
Parca actrita asta scosese ceva din "cutia pandorei" a mea,pe care incercasem atata tim sa o ingrop cat mai adanc.Iar ea,reusise atat de repede sa scoata la iveala..ceva.
Am ajuns in fine,la destinatie.As fi vrut sa simt nisipul rece sub talpi,insa aveam adidasi.
-Am venit la tine!!!
I-am urlat,cand am simtit ca doua margaritare fierbinti imi spinteca brajii.
-Ti-am adus ceva!!
intr-un ultim zbucium,ama runcat garoafele in valurile ei spumoase.Privirea mi-a ramas atintita pe culorile albe si roz ale florilor,asupra apei albastre inchis a marii.Asupra efectului lor,dar mai ales a petalelor garoafeirosii.Singura deculoare rosie.
-Pe tine tegasesc mereu aici..cand am nevoie...
Am stat pe nisipul umed de primavara cam jumatate deora,privind cum marea ducea bietele flori in larg,si m-am jucat cu nisipul.
Ma gandeam daca marea nu are si ea treaba.Daca ea nu vrea sa plece din cand in cand.Daca nu vrea asa,sa se ridice,cuprinzandu-si faldurile rochiei in brate si fugind,ca cenusareasa. Sau poate ea chiar pleca.Uite-asa,cu valurie.Cum treceau ele,unul dupa altul.Veneau frumusel la mal,priveau putin,apoi se indreptau ia rspre larg.
Oare ce or fi facand varuile in larg?Ce or face si pe mal.Adica ce?Ce soarta ciudata mai au si valurile.Sa fie sortite plimbarii vesnice,din larg la mal si de la mal inapoi in larg.Oare ele nu obosesc?Poate se plictisesc.Pai uneori sunt si ele suparate, maraie si se izbesc unele de altele,atatate de vant.
Dar nisipul?El statea zi de zi acolo,purtat de talpile orisicui.Imi placea nisipul.Imi placea sa simt cum ma inghite moliciunea lui.Cum ma arde placut fierbinteala lui.
Desenam cu el.Desenam fara sa bag deseama,cat imitreceau prin cap asemenea ganduri.Se plimbau asa,in voie,fara sa ma intrebe si ma sileau sa le primesc.
Cand florile au disparut de tot din raza mea, m-am ridicat.Pe cer nu erau stele asta seara.Era doar luceafarul.La datorie,ca de obicei.Isi lustruise lumina,iar acum avea grja sa straluceasca frumos prin albastrul serii.
Cand am plecat de pe plaja goala,in urma mea,au ramas cercuri in nisip.


Am intrat in cofetaria mea favorita si mi-am luat un suc.
Imi placea sa observ lumea.Iar in acea seara era multa lume acolo.Locul era atat de animat.Se auzeau voci fericite,rasete si chicoteli. Era atat de ..cald.Nu mai simtisem de mult asta,desi afara nu era tocmai racoare.Am aruncat o privire pe geamul mare,afara.Luminile luceau puternic iar lumea se plimba prin oraselul plin de umezeala aerului de vara.
Fel de fel de idei mi se perindau iar prin minte,iar eu ma lasam prada lor.
-Scuza-ma te rog,ai un foc?
Galsul m-a izbit iar in relitate.O silueta zambitoare se asezase in fata mea.Era chiar blonda caruia ii daruisem flori..in gand.
Am ramas inmarmurita,buzele nu vroiau sa ma asculte,iar gandurile mi se invarteau in cap.Ma luase prin surprindere.
Zi ceva!
-Uhm..scuze,nu am vrut sa te deranjez.O seara buna!
Se pare ca am reusit sa o sperii pana si pe ea.Dar buzele si corpul nu auvrut sa ma asculte.Ce naiba mi se intamplase?
-Stai..
Prea tarziu.Plecase deja.

Toata seara m-am rasucit in pat.De ce nu putusem sa imi deschid gura?

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
azami
Moderator
Moderator


Numarul mesajelor : 1006
Varsta : 28
Localizare : Pitesti
Data de inscriere : 13/01/2011

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Sam Mar 26, 2011 1:24 pm

Foarte frumos bravo
imi plac mult descrierile tale,kumiko-chan! haihai
*astept continuarea m-pu

_________________
Love is like playing the piano. First you must learn to play by the rules, then you must forget the rules and play from your heart.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://mihaelamotreanu.blogspot.com
~Kumiko~
Samurai
Samurai


Numarul mesajelor : 335
Varsta : 21
Localizare : mangalia,constanta
Data de inscriere : 14/10/2008

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Sam Mar 26, 2011 10:34 pm

arigato gozaimasu,azami chan!
cu scuzele de rigoare,am multe greseli.De obicei scriu noaptea si de asta. blobtongue gomen.
vine si continuarea,promit!
multumesc!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
~Kumiko~
Samurai
Samurai


Numarul mesajelor : 335
Varsta : 21
Localizare : mangalia,constanta
Data de inscriere : 14/10/2008

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Dum Mar 27, 2011 8:06 am

revin cu al patrulea capitol blobtongue
Sper sa fie savurat!


Capitolul 4
Puterea deciziei



Mi-am petrecut restul lunilor invatand pe branci pentru BAC,pe care l-am luat cu note surprinzator de bune.Am dat la facultatea de drept si am intrat.
Urma sa incep in toamna,la constanta.Nu vroiam sunb nici o forma sa ma intorc la bucuresti.Si in fond,constanta era aproape de mangalia si puteam ajunge usor acolo.
Cand tata a auzit ca am intrat la facultate sitoate cele,s-a bucurat.Peste doua saptamani,m-am trezit cu o masina.De unde?
De la dadu.De ce?
Pentru ca sunt mandru de fetita mea!
Nu te supara pe mine,este ceva uzual.Iti va fi de folos!
Acestea erau cuvintele asternute pe coala alba.O parte din ele.Imimai zicea si cat de dor ii e de mine.Cat de fericit e acolo,si ca simte ca iubeste.Mi-a pomenit ceva despre o tipa,Cindy parca.
Mi-am petrecut mare parte din vara zacand pe plaja fierbinte,bronzandu-ma,iubindu-ma cu soarele,inselandu-l u nisipul si impacandu-ma cu marea.
Nu aveam pe nimeni care sa ma insoteasca,in toate orele mele de ralxare.Dar nu ma gandeam la asta.Veneam apoi acasa,faceam un dus rece care imi potolea pielea calda si imi faceam apoi o salata.
Intr-o marti am mers pana la supermarket sa fac cumparaturi.Am luat cereale,rosii,castraveti si cand eram la standul de fructe:
-Va rog sa ma scuzati.
Am simtit cum o privire ma arde.Un tip ma atintintise.Era inalt, roscat,si alb.Nu sunt rasista,dar tipul chiar era alb.Adica fara pic de bronz.Stiti,genul ala de om alb pur si simplu.Era cam slabut,un lungan cu parul zbarlit.
M-am uitat speriata la el.Avea o voce surprinzator de groasa,pentru un corp ce se arata atat de firav.
-Domnisoara,va simtiti bine?S-a intamplat ceva?
Parea stanjenit,intr-un mod de prost gust.Parea prea increzator
-Nu..nu,nimic.Nu s-a intamplat..
-Si deci,imi ziceti?
-Ce anume..?am intrebat inca buimacita.
Trecuse ceva timp de cand nu mai interactionasem asa cu un barbat.Si nu mai vroiam sao fac.Vroiam sa imi zica o data ce naiba vrea si sa ma lase in pace.
-Ce faceti de aratati asa bine..
Se dadea la mine.Simturile mi-au luat-o razna,genunchii mi s-au inmuiat,ma durea capul undeva in spate,mi s-a facut brusc rau si simteam ca mainie imi sunt de cauciuc.
Am simtit cum mi se scurge sangele din obraji.O fi vazut si el asta,pentru ca fata lui adevenit o grimasa si a inceput sa se balbaie.
M-am intors si am plecat,sprijinindu-ma de carucior.M-am dus langa frigiderele de carne,si am stat acolo ceva timp,sperand ca racoarea sa alunge starea rea.
Fara reusita insa.Starea mea nu se datora caldurii verii.
Mi-am terminat cumparaturile si am plecat.Am stat ceva timp in masina.La un moment dat gardianul imi batea in geam.
-Sunteti bine domnisoara?
-Da,da sunt bine.Plec chiar acum.
-Am crezut ca s-a intamplat ceva,si va pot fi de folos.Dar daca ziceti ca sunteti bine..
-Da,sunt bine,multumesc.
Am iesit cu masina pe strada,gandindu-ma ca trebuie sa ma controlez.
Am nevoie de o schimbare.
Ma intrebam daca voi mai fiin stare sa imi pastrez calmul in fata unui barbat.Poate ca nutoti sunt asa,poate.Speram,undeva in adancul meu.Desi nu credeam ca voimaifi in stare mult timp sa privesc un barbat in ochi,altul decat Dadu.
Experienta de acum un an ma marcase pentru toata viata.De aceea pana atunci statusem singura.Nu am aceeptat pe nimeni in jurul meu.Imi era frica.
Frica de faptul ca as putea intalni iar oameni care sa ma dezamageasca.Acum nu mai eram Acea fata.Eram o noua Adela,si aveam nevoie de altceva.Dar nu eram gata sa accept,sa primesc.
Imi era...frica.
Dar asteptam.Cand avea sa fie,va fi.

***

A fost o chestie de moment,clipa in care am decis sa plec in Caifornia.Am deschis o pagina de internet,mi-am luat bilet pentru zborul de a doua zi si mi-am facut bagajele.
Aveam nevoie de o schimbare,si aveam de gand sa o fac.Asteptasem destul sa hotarasca viata pentru mine.De acum aveam sa o fac chiar eu.Daca vroiam o schimbare aveam de gand sa o fac cu mainile mele.Si daca imi era dor de Dadu,aveam de gand sa iau avionul si sa il vad.Nu trebuia nimeni sa ma impinga de la spate.
Pur si simplu m-am trezit de dimineata si bandu-mi cafeaua,am decis ca mi-a ajuns singuratatea.Trebuia sa ma refac,si cum altfel daca nu sa dau piept in piept cu lumeaCu lumea adevarata,nu cea din carti.SI ce mod mai bun de a le impaca pe toate?Aveam sa il vad pe Dadu,si sa intru intr-o lumea cu totul nou.
Nu l-am sunat pe tata,nu am zis nimic,ma gandeam ca v-a fi placut sa ii fac o surpriza.
Era o chestie draguta.Vedeam si eu alta lume,alte strazi decat cele gaurite din tara mea,alte chipuri decat cele posomorate si apasate de griji ale oamenilor intrati in rutina periculoasa,alte plaje,un nou ocean.Ma uitam uneori la diferitele filme oferite prin cablu si in pauzele de publicitate cat asteptam sa reinceapa filmul,imi lasam imaginatia sa zboare si ma vedeam ba lipsita de griji,flecarind cu un barbat frumos(ca unul din acei actori atat de perfecti),plimbandu-ne pe plaja la apusul soarelui;ba imbracata in colati de piele neagra pe un motor,zburand prin circulatia aglomerata a New York-ului;ba iesind cu prietenele in oras si distrandu-ne...
Dar eu nu puteam face mai nimic dintre toate astea.In primul rand nu aveam prietene,apoi nu aveam acel curaj necesar,peste toate astea imi era teama.Daca se intampla ceva?
Dar destul cu teama.Schimbarea asta imi dovedea ca incepeam sa am incredere in mine,din nou.
Imi placea asta.
Dar mai sti?Speram undeva,inauntrul meu ca se v-a schimba ceva.Aveam douazeci de ani si mi petreceam invatand,cititnd,ascultand muzica,plimbandu-ma,facand cam tot ce face un om normal.Numai ca eu le faceam pe toate lipsita de companie.


M-am trezit dimineata si mi-am adunat lucrurile marunte de care mai aveam nevoie;pasta si periuta de dinti,peria de par,crema de maini,balsamul de buze cu aroma de visine,crema si gelul de fata,doua sticlute de parfum,trei carti,doua pe care nu le citisem si una pe care o iubeam,imi amintea de casa,o cutiuta cu bijuterii in caz de nevoie si le-am indesat pe toate intr-o gentuta mica de voiaj.M-am gandit in ultima clipa ca ar fi dragut sa le duc (tatei si iubitei lui) ceva din romania.Mai era timp,mi-am amintit de un magazin dragut din Constanta si am zis ca le iau de acolo.Am trantit bagajele in masina micuta si am plecat.


Cand am intrat in capitala,in drum spre aeroport am revazut niste stradute pe care obisnuiam sa ma plimb cu cativa ani inainte.Sa fi fost dor,ce simteam atunci?Da,poate ca era dor.Dor de companie.Dar vroiam cu totul altceva,nu mai vroiam sa iau decizii pe care nu mi le doream doar ca sa fiu acceptata in grupuri,sa simt cum ceilalti stau cu mine doar pentru situatia mea materiala si totusi sa ma mint ca imi sunt prieteni.Nu.Prieteni iti sunt cei care te iubesc cu adevarat,stiti voi,pentru cea ce esti,pentru ce insemni,pentru toate lucrurile astea reale si sincere.Iar eu nu avusesem niciodata prieteni.Poate doar amici,poate nici atat.Dar stiam ca imi doream ceva diferit.Veti replica probabil ca nu ma descurcam prea bine,fiindca nu aveam pe nimeni langa mine.Da poate,dar cel putin acum luam propriile mele decizii si nu imi mai era teama sa spun "nu".Poate ca nu intalnisem inca pe cine trebuia.
Viata e un amalgam de lucruri,senzatii,intamplari,amintiri...
M-am lasat purtata de ganduri,de imaginatie,de trecut,pana cand am inceput sa simt o durere acuta in zona inimii.Ultimele amintiri legate de lucrile astea nu erau placute.Ma durea sufletul sa imi amintesc.De asta ma si inchisesem atata timp in mine,ca sa uit,sa astup cu ceva gaura din mine,desi eram perfect constienta ca la prima rafala puteam pierde tot. Stiam si totusi incercam sa astup cat mai bine golul ciopartit dinauntrul meu.Era greu dar acum,dupa atata timp nu se mai simtea asa.Ma amageam cu lucruri transparente.Stiam,dar incercam sa nu bag de seama.Era tot ce imi mai ramasese.

Ajunsesem in avion,nici eu nu stiam cum.Uneori ma concentram atat de bine pe anumite lucruri,incat desi imi urmam viata intr-un mod normal,ma pierdeam pur si simplu intr-o furtuna placuta de vise si cugetari,pierzand notiunea timpului sau a spatiului.Mi-am pus castile telefonului mobil in urechi si am dat play primei melodii .
C.C.Catch canta o melodie lenta,incredibil de frumoasa care m-a introdus intr-o stare de visare.Intotdeauna avea incredere in play list-ul meu ca imi dadea melodia potrvita pentru momentul potrivit.Nimic nu se combina mai bine cu norii pufosi pe care ii zaream privindu-ma languros,de dupa geamul patratos al avionului.Am suras.Asa am mers tot drumul,plutind la propriu si la figurat,cu un zambet multumit pe chip.
In momentul in care m-am trezit din motaiala si am aruncat o privire asupra pamantulu,de la inaltime,m-a cuprins un val de adrenalina.Ma excitat atat de mult,incat mi-am dat seama ca imi fusese dor.Dor sa traiesc!Am inchis ochii si m-am lasat prada senzatiilor redescoprite si a muzicii bune.Am simtit cum un zambet mi se modela pe chip.
Ciudat cum cateva decizii iti pot schimba atat viata.Mi-am dat seama de lucrul acesta privind in trecut,dar si privind prezentul,traindu-l.
Cand in sfarsit m-am trezit din starea amentintor de placuta in care alunecasem voit,mi-am dat seama ca aterizasem si ca aproape toti pasagerii coborasera,eu fiind ultima.O stwardesa draguta mi-a zambit cand ultimul pasager a coborat,invitandu-ma sa procedez la fel.I-am zambit inapoi,incercand sa fiu draguta, prima data dupa mult timp.

***


Am iesit din aeroport cand noaptea calda isi lasa faldurile peste lume.Si aceasta in loc sa adorma,parca se trezea mai mult.
Eram entuziasmata de aerul noi,de luminile noi care ma inconjurau,se asfaltul pe care il simteam sub picioare,de tot!
Mi-am luat bagajele si am inchiriat o masina. Cand m-am vazut asigurata,am inspirat cu nesat aerul cald al tarii.Soarele era spre apus,aratand imbietor,romantic.Am iesit pe strazile forfota.Era ca si cum toata lumea se stransese intr-un singur loc si misunau zumzaind,susotind bucurosi.Se miscau grabiti dintr-o parte in alta.Era un sunet placut,era placut si gandul ca fiecare avea ceva de facut,ceva ce il preocupa in mod special,ceva ce mie imi lipsise mult timp,cu toate astea am decis ca e timpul meu sa zambesc si sa merg inainte,aveam deci zambetul pe buze.Cumva,intr-un fel misterios care era luat de-a gata,lumea aceasta ma facea sa simt ca vreau sa traiesc,ca vreau sa fiu buna,imi dadea curajul pe care il abandonasem cu mult timp in urma.
Am oprit in parcarea unui restaurant,mi-am adunat emotiile si am intrat sa mananc ceva.Eram emotionata,ma primea o tara noua,in care nimeni nu ma cunostea,care nu imi pastrase numele si in care puteam sa incerc lucruri noi fara sa ma prinda sentimentul de teama si sa ma tarasca in trecut.Asta chiar era nou si aveam de gand sa nu irosesc timpul.Aici ma simteam,cumva,descatusata! Libera! Sigur ca eram libera si inainte dar,poate nu in sensul mental sau in cel sufletesc.Dar acum,ma simteam dezlegata de orice franghie! Si de ce sa fiu impotriva timpului?
Am comandat mancarea si m-am dus la baie.Privindu-ma in oglina necrutatoare am decis ca ar fi in regula sa ma schimb,sa nu arat ca dupa un zbor de doispe` ore cand voi aparea in fata Dadei,doar era ceva de cand nu ne vazusem,macar atat puteam face si eu.Am dat deci o fuga pana la masina si mi-am ales niste blugi,o bluzita neagra,balerinii,si mi-am strecurat in geanta mica trusa de machiaj.Trecuse ceva timp de cand nu o mai folosisem.Ma bucuram ca o aveam cu mine.
M-am aranjat,dar nu puteam sa mananc.Desi simteam ca imi era foame,stomacul imi era plin de altceva.Ceva ce se zbenguia dintr-o parte in alta,si imi dadea un sentiment ca un virus.Se intindea in tot corpul,puteam sa il simt pana i varful degetelor.Dar nu vroiam sa dispara.

Luasem un plic de acasa,un plic din corespondenta mea cu Dadu pe care era scrisa adresa lui.Asa am reusit sa ajung la el.Am balbait ceva timp adresa.Cand am ajuns,o casa cu un etaj mi se impunea in fata ochilor.Am pasit pe cararea pietruita si am ajuns la usa.Era tipic tata.Cred ca asta isi dorise toata viata.Aveam cam aceleasi gusturi iar casa asta era parca un vis implinit.
In living lumina puternica razbatea printre draperiile albastre. Am vrut sa sun la usa dar m-am oprit exact inainte sa ating soneria rosie din plastic.Aici toata lumea suna la usa nu?Eh eu voi bate in lemnul dur si impunator.Poate voi reusi sa ma diferentiez cumva de restul lumii,asta am sperat toata viata.
Am auzit doua voci razand si tachinandu-se,potrivit pentru doi indragostiti a caror viata e perfecta.
Cand usa s-a deshis am afisat un zambet mai natural si mai sincer decat o facusem in ultimii ani.
-Adela?!
-Dadu!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
azami
Moderator
Moderator


Numarul mesajelor : 1006
Varsta : 28
Localizare : Pitesti
Data de inscriere : 13/01/2011

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Dum Mar 27, 2011 8:35 am

L-am savurat intr-adevar hontoka
*astept continuarea si sper sa vina si de data asta la fel de repede kiss

_________________
Love is like playing the piano. First you must learn to play by the rules, then you must forget the rules and play from your heart.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://mihaelamotreanu.blogspot.com
~Kumiko~
Samurai
Samurai


Numarul mesajelor : 335
Varsta : 21
Localizare : mangalia,constanta
Data de inscriere : 14/10/2008

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Dum Mar 27, 2011 9:59 am

arigato gozaimasu!
voi incerca sa fiu consecventa! blobtongue
sper din suflet ca ti-a placut!
arigato azami chan!
si gomen,din nou pentru eventualele greseli
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
~Kumiko~
Samurai
Samurai


Numarul mesajelor : 335
Varsta : 21
Localizare : mangalia,constanta
Data de inscriere : 14/10/2008

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Mier Mar 30, 2011 4:22 am

vin cu al cincelea capitol blobtongue
desi nu am decat un cititor,asta nu ma va opri sa postez ,daca acest cititor exista,consider ca e un motiv sa public in continuare!Asa ca azami chan,sper sa iti placa!
Multumesc! :blush1:

Capitolul 5
Un tablou si pacificul






Cand m-am desprins din bratele lui,i-am vazut chipul zambitor.Parca intinerise.Ce manca aici de arata asa de bine?
Apoi am vazut un potentiav motiv.
-Adela,ea este Cindy!
M-a anuntat glasul lui mai mult decat admirativ,se observa in tonalitate ceva ce nu se descria,se simtea.Iar eu nu aveam decat sa caut o explicatie,pe care nu aveam sa o gasesc.
Aveam sa o cunosc si eu,candva.
O femeie inalta, cu un par blond,ondulat placut mi-a suras si mi-a intins mana.Avea maini mici si fine.Un chip cu linii bine definite,cu maxilare proeminente,dar intr-un mod feminin.Puteam sa imi dau seama ca este o doamna aranjata,care isi acorda mai mult de o ora,dimineata,facandu-si toaleta.Avea si o imbracaminte,rafinata.Ciudat,pentru ca statea in casa,dar era cumva,eleganta.Parea de portelan.Gata sa se sparga in orice moment,daca ai fi pus mana pe ea si ai fi strans-o.
Buzele rosii au schitat un zambet placut,iar ochii m-au primit.
-Deci dumneaei este cea de care mi-ai povestit atatea,tata!am exclamat pe un ton ce sugera un fel de complot,insa era admirativ.
Si aveam si de ce.Cindy chiar era o doamna,in adevaratul sens al cuvantului.
Aceasta s-a fastacit putin la auzul cuvintelor mele,dupa care mi-a zis cu un zambet dojenitor:
-Exagerea,sunt sigura!a ras usor.Dar te rog,nu imi spune "dumneata",spune-mi Cindy.Imi place sa cred ca nu sunt chiar atat de..inaintata in varsta.As vrea sa fiu vesnic tanara!
-Sau ii poti spune Cycy!Asta nu suna a femeie "in varsta",nu?a carcotit Dadu.
Blonda l-a privit usor mustrator,dar mai degraba in privire i se citea ingrijorarea.Ce simteam,intr-un mod ciudat,era ca nu ar fi fost suparata din cauza glumitei lui..ci din altceva.
-Sau asa.Asa imi zice toata lumea.
Ceva imi zicea ca porecla asta de "cycy" nu ar fi vrut sa mi-o spuna.Poate tipa chiar nu ma va placea.Ce prostie facusem sa intru asa,in viata lui Mircea,tam nisam,fara sa anunt.Cindy avea toata dreptatea sa nu ma sufere.Macar daca nu as fi venit,l-as fi lipsit peel de toata nefericirea asta.Dar acum ce era sa fac?Sa dau inapoi?Asta nu mai era unul din visele mele,in care atunci cand actiunea imi scapa din maini,dadeam pur si simplu timpul inapoi si retusam greselile.Acum era viata reala,pe care mi-o luasem in maini.O puteam sfarama fara mila,din neatenti,sau puteam sa incerc sa oprotejez.Cat pot.chiar de o voi mai scapa din cand in cand,macar o voi pastra intreaga.
Nu aveam de gand sa stric nimanui placerea,asaca vroiam sa incerc sa fiu cat mai draguta.Iar de multe ori asta presupunea sa imi tin gura.Nu avea sa imi fie prea greu.Doar asta facusem de mult timp incoace.
-Cindy imi place,am zambit si i-am urmat in bucatarie.
Tocmai serveau masa,si am patruns si eu intre ei.Nu mancasem nimic.Nici acum nu aveam chef de mancare,adica imi erafoame.Dar nu puteam sa inghit nimic,senzatia din stomac inca nu disparuse.Totusi,de dragul aparentelor m-am straduit sa bag pe gat ceva.Nu mai stiu ce s-aservit in acea seara,pentru ca nu m-am uitat nici in farfurie,dar nici nu am simtit gustul vreunei mancari.
-Adela,de cand nu te-am vazut! Of,ce fel de tata sunt eu?
Parea ca se intristeaza.Nu asta era ceea ce vroiam sa vad acum!
-Cel mai bun!Mi-e bine in romania,serios!Am intrat si la facultate!Si acum ca e vara,stau mereu cu burta la soare si lenevesc ca un trantor!am zis eu pe un ton jucaus,mandra parca de o boacana pe care tocmai o facusem.
Exact ca un copil mic.
-Aveti plaja acolo?m-a intrebat Cindy.
-Da,eu stau intr-un orasel cu iesire la mare.Lucru care ma intacanta grozav!
-Iti place marea,deci!Uite ca am aflat ceva mai mult despre tine decat ce mi-a zis Mir-cea.
S-a fastacit iar.
-Imi pare rau,te rog sa ma scuzi,nu pot sa ii pronunt numele cum trebuie.
A rosit imediat ce a rostit toate astea.Am privit-o uimita si am bufnit in ras,iar Dadu m-a imitat.Mai apoi ni s-a alaturat si ea.
-De fapt,concluziona el,nici eu nu stiam cat de mult iubeste domnisoara marea.
M-a privit banuitor peste furculita pe care o tinea in aer.A "uitat" sa mentioneze asta in scrisorile ei,ba chiar si in mail-urile ei!Ca sa vezi..
-Ce uituca sunt,nu-i asa?
Conversatia devenise spontana si placuta.IAr temerile mele,cum ca avea sa fie o seara tensionata,au disparut ca prin farmec.De fapt nici nu ma mai gandeam la ele.Doar traiam clipa.Pentru prima data dupa mult timp,traiam.

Mai tarziu in acea seara,stateam in picioare in mislocul camerei oaspetilor.Da,aveau si asa ceva.Casa aceea era incredibila!
Ramasa singura in camera in care urma sa dorm o perioada,mi-am scos hainele si lucrurile.Camera avea o culoare roz pala,o nuanta foarte placuta care ma incarca cu energie si ma relaxa teribil,simultan.
Uitasem sa le dau cadoul;un tablou pictat de mana,reprezentand tot ce aveam eu mai drag in romania:marea. Marea si faleza din Constanta. Era ceva unic si frumos.Aveam sa li-l dau a doua zi.Am suras cu gandul la reactia lor ca il vor vedea
Am stins veioza de pe noptiera.Totul s-a intunecat in jur si bajbaiam prin intunericul subtire.M-am optrit in loc si curand,ochii mei au inceput sa descoasa necunoscutul.Camera se reprofila,cu peretii ei tacuti acum,cu patul mare si alb care ma astepta,cu atmosfera de liniste profunda,placuta.
M-am apropiat de fereastra mare.Lemnul maroniu inchis,contrasta frumos in intunericul fraged.In fata casei de alaturi,s-a oprit o masina.Din ea a coborat un cuplu,si au intrat impreuna in casa.
Or fi fost casatoriti?
Puteau fi amanti.Sau doar prieteni.Ori puteau trai o adevarata poveste de dragoste..ori..Am tras draperiile albe si m-am indreptat catre pat.Cand am simtit perna moale sub capul meu,pleoapele mi-au coborat incet,lasand in urma lumea materiala si facandu-mi loc in lumea a caror vise mi se intindeau la picioare.

Cand m-am trezit,soarele era de mult pe cer si isi intrase in drepturi fara gluma,insotit de un cer senin lipsit de nori.
Mi-am intins usor bratele si am privit in jurul meu.Simteam cum un zambet mi se nastea pefata.Un alt fel de zambet.Unul nou,pe care abea acum il descopeream.Deci asa.Vacanta asta se prezenta deja ca ceva mai mult decat placut.Aveam sa redescopar lucruri,sentimente,priviri,zambete,placeri,scopuri uitate,ingropate,nestiute.Aveam sa ma descopar pe mine.

Casa era draguta,se vedea ca Cindy isi intrase bine in drepturi si ma bucuram.Locul avea atingere masculina dar,peste toate o dominatie feminina si un simt delicat,plin de bun gust.Sufrageria lor era patrata,in mislocul ei dominand o canapea plusata.Mobila si decoratiunile interioare se potriveau ca un puzzle.Am vazut cam tot,in drum spre bucataria care se afla la perter,iar camera mea la etaj.
In bucataria spatioasa,Cindy spala niste vase,iar Dadu statea cu mana pe o tigaie.Le-am auzit rasetele crisaline inca de pe scari.
-Neata`!am zumzait eu vesela.
-Buna frumusico!mi-a zambit tata fericit.Cum ai dormit?
-Ce mananci,A-dela?Cindy a rosit usor,din cauza faptului ca nu imi putea pronunta nici mie numele bine.
Am inceput sa rad de fastaceala ei.Cindy era o femeie incantatoare,o companie placuta si o fire foarte simtitoare.Ma facea sa ma simt atat de bine,cu atentia pe care mi-o acorda,fara sa fie stresanta,sau sa para ca se straduiesteprea mult,.Numai privind-o stiam ca e indragostita nebuneste de Dadu.Se completau reciproc.Ei reprezentau dragostea pe care,un om nu o gaseste decat o data in viata.
Era asa amuzant sa ii privesc chicotind,dadndu-si ghionturi pe sub masa,atacandu-se vis-a-vis de mancarea gatita,de un ou ars,sau mai stiu eu ce balarie le trecea lor prin cap atunci.Se legau de orice,si faceau haz pana si de pantofii din picioare.
Era in permanenta o stare naturala de fericire,de iubire.
-Mananc orice!Ramane la atitudinea voastra cu ce ma hraniti.
-Ne-am luat animal de casa,Cy? a ras dadu.
-Ei,hai!Nu fi rau!i-a zambit Cindy pe sub mustati.
-Da,bruta mica!am intrat si eu in jocul lor.
-Hopa..am concurenta!Nu e corect!
-Cum asa,dragule?
-Pai voi sunteti doua,si eu singur!Nu-i corect!
-Atunci,capituleaza!
Am facut haz asa,toata dimineata.Cand ne-am asezat in sfarsit la masa,am inceput iar sa discutam mai concret.
-A-dela,ziceai ca iti place marea,nu?
-Da...Ah!Stati ca am uitat ceva!am izbucnit dintr-o data.
Am sarit de pe scaun si m-am aruncat pe scari.M-am intors gafaind fiindca fugisem ca o zapacita pe coridor si pe scari.Cand m-am intors la masa,tineam ceva dreptunghiular in brate.Era acoperit cu o panza alba,dar nu se vedea nimic.
-Am uitat,si daca nu o faceam acum imi e teama ca plecam cu el acasa asa cum am venit.
-Cu ce sa pleci acasa?
-Cu ce am venit!
-Si cu ce ai venit?
-Cu avionul?a prelungit tata momentul.
-Nu,nu cu avionul!Adica da,cu avionul dar nu la asta ma refer,ci la un cadou.
-Eu chiar credeam ca te refereai la un avion,s-a prostitel mai departe facandu-ma sa inteleg ca prinsese ideea din prima.Nu era rau sa il avem in gradina...
-Ei,ia taci din gura,nu mai rade de mine!m-am incruntat eu a suparare.Eu v-am adus ceva frumos si tu razi de mine.
-Ei,ei...pai pe cine crezi ca ai mostenit tu,asa carcotas?Daca nu eu..
-Ia gata,vorba lunga!Na de te uita,ca mi s-au dus prezentarile pe apa sambetei.
I-am trantit in joaca "cadoul" in brate si m-am asezat pe scaun,la panda.Ca un copil care sta in noaptea ajunului chircit intr-u fotoliu,pandindu-l pe Mos.
I-am urmarit privirea voit neimpresionata cum s-a transformat in surprindere si placere,pe masura ce a dezgolit "cadoul".
-Adela,e minunat!Asta e faleza de la Constanta!
-Asta e marea din romania,pictata?
-Da,asta e.Marea neagra.
Dadu era mandru.
-M-am gandit ca o sa iti placa sa vezi si tu de cesunt indragostita.
-E minunat!
-Inainte sa fugi pe scari,vroiam sa iti zic ca s-au deschis plajele la noi.Iar pacificul e doar al tau.


***
Mai tarziu in acea zi am dat buzna pe plaja inundata de razele soarelui.Cum putusem sa trec cu vederea oceanul?Dar nici nu m-am gandit laasta.M-am gandit doar ca merg sa il vad pe Mircea si atat.M-am lasat purtata de val si senzatii,fara ma mai gandesc asa mult.Desi nu imi displacea.Momentul in care am simtit nisipul fierbinte sub talpile mele goale,m-a patruns un fior.Mi-am ridicat ochii pe cerul lipsit de urme albe.Nu purtam ochleari,niciodata nu puratm ochelari la plaja.Nu vroiam sa pierd din greseala o parte din rai.As fi vrut sa pot inghite totul cu privirea.Ochii mei deveneau lacomi,doar cand caldura soarelui se abatea spre ei.
Plaja era mare,si mult mai placuta decat ce aveam eu acasa.Acolo plaja era micuta,dar plina pana la refuz.
Pe cand,acolo,nisipul isi facea legea.Cateva persoane jucau volei,altele se plimbau,unii se bronzau,insa plaja era atat de mare in cat bejul nisipului se pierdea in zare.
In boxe am auzit o melodie vioaie.Te indemna la dans chiar acolo,asa de placuta era!
Cand inchid ochii pot savad si acum luciul apei in lumina razelor de soare,pot sa simt si acum fierbinteala dulce a nisipului invandandu-mi coprul.Pentru ca,orice facea,oricat de bine ma puneam pe prosop,nisipul tot ajungea la mine.Sau poate ajungeam eu la el.
M-am intins si am lasat soarele sa ma dojeneasca.Melodia canta in ritmul ei vioi.Am stat ore in sir privind oceanul,care se unduia languros dinaintea mea.Parca era un soi de femeie ce vroia sa atate un barbat.Iar eu eram acela.Nu stiu cum am putut sa rezist o buna bucata de timp sa nu ii cad prada farmecelor.Am stat doar,si am privit-o,fara sa ma gandesc la nimic.
Rasul tatei imi rasuna frumos in minte,de cand nu il mai auzisem eu razand asa?Parca nu era rasul lui.Ei sigur,al lui era.Ii puteam citi asta in priviri.Nu era schimbat,era doar,el.Asa cum nu a avut niciodata ocazia sa fie.
Mi-a venit in minte chipul lui la vederea tabloului.Ochii lui scanteiand.
"Asta e faleza de la Constanta!"
Marea de la constanta..Ce frumoasa era si marea mea...Dar cum recunoscuse tata faleza?Doar nu fusese niciodata in constanta?Sau nu imi zisese mie..Ajunge,iar incepeam sa gandesc prea mult..detalii.
Doar o priveam si ascultam muzica.Era asa de placut.
Secundele care au trecut pana ca apa pacificului sa imi aline talpile au parut o vesnicie.
Cand m-am cufundat cu adevarat in matasea fluida,am uitat de tot.Lumea se stersese din viata mea,amintireile,prezentul sau ce va urma,am uitat de faptul ca aveam nevoie de aer ca sa traiesc,am uitat ca apartin unei lumi materiale.Ma facusem una cu oceanul,si totul mi se stersese din minte.Auzeam doar freamatul bland al valurilor si zumzetul melodiei care se repeta.
Am iesit ametita din apa si m-am intins pe mal.Am simtit cum nisipul se contopeste cu pielea mea umeda,de pe care curgeau picuri dulci.

Cand m-am trezit eram toiul unui amurg.
Luna se oglindea in apa safirata.Parea mult mai impunatoare acum,insa simteam cum ceva ma tragea in apa.Oceanul se contopea cu linia roz-movalie a orizontului si soarele se cufunda usor in el.Era o priveliste la care nici nu visasem.La care nu avusesem destule vise sa ma gandesc,inimaginabil de frumoasa,splendid de romantica,atingandu-ti o coarda sensibila.Am ramas pironita,cu gandurile aiurea,simtind cum ceva se naste in locul unde ar fi trebuit sa fie sufletul meu,si il renaste.Cum bate tot mai tare.Nu recunosteam bataile,din piptul meu.Dar imi placeau.sunau altfel,antrenate de ceva invizibil.Dar ceva pe care il simteam.
In acel moment am stiut ca vreau sa fac dragoste cu oceanul.Fara sa imi mai pese de nimic mi-am lepadat hainele si am intrat usor in apa Pacificului.M-am scufundat in apa limpede si gata de dans.Parca era din totdeauna aici,facuta sa ma astepte pe mine,sau alta fiinta in cautarea dragostea,a vietii ,sau bucurandu-se de tot ceea ce alta cauta.Eram iremediabil indragostita de el.M-am scufundat iar inauntrul lui si mi-am deschis bratele ca si cand as fi zburat si am dansat in ritmul asta ore,secole intregi,mi s-a parut mie.Mi-am abandonat gandurile si temerile si m-am lasat purtata de safirul sclipitor.Eram fermecata.
As fi vrut sa nu il parasesc niciodata.Dar am fost nevoita.Se inoptase bine si deja liniile de catifea ale orizontului se confundau cu cele rebele ale oceanului,iar Dadu si Cindy ma asteptau probabil.Am plecat pe furis ca sa nu ii dau timp sa imi observe lipsa si sa ma cheme inapoi,fiindca stiam ca ma voi intoarce fara sa ma mai gandesc si am plecat ca o hoata,promitandu-mi sa ma intorc cat de curand pentru inca o noapte plina de dragoste si dans ca aceasta.Mi-am tras hainele pe trupul ud,acestea imbibandu-se cu apa dulce.M-am trantit in masina si am gonit spre casa cu cararea pietruita.Era deja opt si jumatate.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
azami
Moderator
Moderator


Numarul mesajelor : 1006
Varsta : 28
Localizare : Pitesti
Data de inscriere : 13/01/2011

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Mier Mar 30, 2011 6:53 am

mi-a placut happy
un singur defect,dar si cel mai usor de inlaturat:greselile de scriere.
stiu ca e imposibil sa nu faci greseli cand scrii la calculator,dar n-ar fi rau dupa ce termini de scris fiecare capitol sa-l si corectezi pt ca in timp,dupa ce o sa se adune foarte multe capitole,o sa-ti fie mult mai greu sa stai cu ochii in calculator si sa corectezi o cantitate mult mai abundenta de informatii si chiar daca o sa faci asa oboseala n-o sa-ti permita sa le vezi pe toate si e pacat ca descrierile tale asa frumoase sa fie umbrite de astfel de mici imperfectiuni.
*astept continuarea haihai

_________________
Love is like playing the piano. First you must learn to play by the rules, then you must forget the rules and play from your heart.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://mihaelamotreanu.blogspot.com
~Kumiko~
Samurai
Samurai


Numarul mesajelor : 335
Varsta : 21
Localizare : mangalia,constanta
Data de inscriere : 14/10/2008

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Mier Mar 30, 2011 7:44 am

asa e azami chan blobtongue
dar vezi tu,dupa ce il scriu nu ma pot concentra sa il corectez.crede-ma pe cuvant,am incercat.dar nu pot si basta.adica,sunt distrata si imi fuge mintea la altele si tot asa.
poate o sa incerc sa vorbesc cu cineva sa se uite pe ele inainte sa le postez buuh sa ma ajute
in rest ti-a placut?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
azami
Moderator
Moderator


Numarul mesajelor : 1006
Varsta : 28
Localizare : Pitesti
Data de inscriere : 13/01/2011

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Mier Mar 30, 2011 8:26 am

daca vrei ti le corectez eu lol
sper ca nu te-ai suparat :D
sunt de acord cu tine cand zici ca dupa ce termini de scris nu-ti arde sa le corectezi pt ca si eu patesc la fel,dar ziua urmatoare le iau la puricat:))
sunt putin obsedata cand vine vorba de treaba asta si cu toate ca sunt atenta cand fac corectarile si le fac aproape imediat tot imi mai scapa mici chestii :x


*evident ca mi-a placut :D
povestea m-a prins si descrierile mi se par superbe clap kiss

_________________
Love is like playing the piano. First you must learn to play by the rules, then you must forget the rules and play from your heart.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://mihaelamotreanu.blogspot.com
~Kumiko~
Samurai
Samurai


Numarul mesajelor : 335
Varsta : 21
Localizare : mangalia,constanta
Data de inscriere : 14/10/2008

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Dum Apr 03, 2011 6:39 am

Inca un capitol,putin mai scurtut imi pare mie,anyway,enjoy!

Capitolul 6
Un apus si Onix




Cand am intrat pe usa bucatariei,Cindy a ramas nemiscata.
-S-a intamplat ceva?!m-ar fi speriat teribil privirea ei daca nu l-as fiauzit pe Dadu,cum incearca sa se abtina sa nu rada.
Nu ii prea iesea,il auzeam bine.
-Ce?Ce e?
-Ai facut...baie in ocean,nu?
S-a intors spre mine si un zambet pisicher si satisfacut isi facea loc pe chipul lui.
-Eu..da.Dar v-ati ingrijorat,sau ce?Imi pare rau eu..
Inca nu ma prinsesem.
-Cand tatal tau a presupus ca ai putea sa fi chiar pe plaja,am zis ca nu cred ca e posibil.Acum realizez cat de bine isi cunoaste fiica.Esti uda toata.
-Am castigat!a strigat el victorios.
Cand m-am privit mai atent,mi-am dat seama ca hainele absorbisera apa de pe corpul meu umed,si ca din suvitele de par imi picura apa.
-Nu am putut sa ma abtin si am ..stat mai mult decat as fi planificat,pe plaja.Am suras eu.
-Asta ai facut toata ziua?Ai stat pe plaja?a izbucnit iar dadu.
-Da..m-am relaxat.E asa de cald aici,si de frumos.
-Nu ai vrea sa vizitezi locurile?m-a intrebat rugatoare Cy.
-O voi face,in curand.
-Adela,maine este organizata o serata, in oras,pentru artisti.Vor fi si ceva oameni consacrati.Noi,ne gandeam ca poate ai vrea sa vi cu noi.Sa te distrezi,sa vezi lume,ei ce zici?
Nu aveam chef sa vad pe nimeni,si cu atat mai putin sa imi facatata lipeala cu cine stie ce "mascul",daca se gandea laasta.Dar cum nu il vedeam in fiecare zi,m-am decis.
-Da,doar sa imi spuneti ora,ca sa stiu la cat sa fiu gata,


A doua zi am colindat orasul,am intrat in librarii si mi-am luat carti,am mers prin parcuri si am stat la umbra copacilor.Am facut si ceva cumparaturi.Ceva haine.
Si am sfarsit iar in ocean.Tipsia rosie a soarelui se ingropa incet, cu valurile de matase ale oceanului.Priveam fermecata cum lumina lui,ardea suprafata apei,dandu-i aceeasi nuanta aurie.Daca inchideam ochii,puteam auzi cum soarele si oceanul se iubesc.Iar in urma lor fiind cerul.La ureche,norii roz imi sopteau aventurile pasarilor,imi impartaseau soaptele adierilor,in timp ce picioarele mele se pierdeau in spuma alba a valurilor ajunse la mal.
Am urmarit tipsia de foc,pana a devenit un disc subtire pe suprafata apei,care se unduia placut cu nuantele movalii ale universului,distilat intr-un albastru din ce in ce mai inchis.
Am intrat usor in apa racoroasa,inaintand, cu miscari de felina.Traiam un vis,si aveam de gand sa ma bucur de el in fiecare clipa.Valurile treceau peste coapsele mele,mangaiandu-le placut.Simteam cum usor,usor,dragsotea mea fluida pune stapanire pe mine.M-am cufundat in apa limpedem,pana amatind nisipul cu mainile.Le-am privit pe sub apa.Nu imi apartineau mie.Nu imi mai apartineau.M-am abandonat voit,placerii.

Cand am ajuns la casa lui dadu,am facut dus,mi-am prins claia blonda,de par cret,cu o clama,m-am imbracat si am coborat.Asta era seara la care ma rugasera dadu si Cinndy sa particip.As mai fistat ore bune,dansand cu oceanul,dar macar atat puteam face si eu pentru tata.
-Ce frumoasa esti!
-Iti place?
-Iti sta asa de bine,interveni Cy.
M-am hotarat sa port rchita verde incorsetata,si sandalutele negre cu toc,pecare le cumparasem chiar azi.
Am decis sa arat si pe dinafara,ceea ce simeatm in interiorul sufletului meu.Ma simteam puternica,increzatoare.Vroiam sa simt ca traiesc cu adevarat.Ceva pulsa puternic in mine.Ii simeatam bataile ritmate.Uneori erau atat de alerte incat credeam ca o sa iasa din mine bubuind,intocmai ca o bomba cu ceas.Alteori nu i mai auzeam ticaiturile si ma speriam.Disparuse?Nu.Eu stiam ca e acolo.Apoi mi-am dat seama ca nu trebuia sa o aud ca sa stiuca e acolo.Pur si simplu o simteam.
Si acel ceva,ma indemna la viata.
Tot drumul spre petrecere,numi-am putut lua gandul de la framantarile oceanului,care ma inebuneau si acum.Visam cu ochii deschisi,lasandu-mi sufletul sa se topeasca in amintire.
Cand am ajuns,nu s-a schimbat mare lucru.ERa multa lume,multi invitati,toata lumea la papion si pantofi cu toc.Dadu si Cindy s-au amestecat prin multume,lasandu-ma sa ma descurc.Doar eram fata mare.
M-am dus spre bufetul suedez sa imi iau o bautura.
Ma uitam la bautura din paharul meu si la cuburile inghetate care se balaceau in ea.Poate ca ocanul era ca paharul,iar eu un cub de gheata,in mislocul lui.
Orchestra a inceput sa cante.Melodiile saxofonistului au inceput sa umple aerul tot mai plin.Simteam cum undele ma fermecau.
-Dansati?m-a intrabat un glas puternic.
Cand mi-am ridicat privirea,un barbat de culoare, in jur de douazeci si cinci de ani imi zambea incurajator.Era inalt si bine proportionat.Purta un costum negru si o camasa alb imaculat,care contrasta incredibil cu tenul lui inchis.
M-am intors cu spatele si am facut cativa pasi ca sa ma indepartez.Nu puteam sa fac asta.Nu eram inca gata sa interactionez cu un alt barbat decat dadu.Stiam asta pentru ca bataile inimii mele ma tulburau,imi faceau genunchii moi,nu imi mai simteam pasii,ceva mi se agita puternic in stomac si simteam ca sunt pe cale sa cad in orice clipa.Eram atat de naucita.
-Eu..imi cer mii de scuze.Nu am vrut sa va deranjez domnisoara.
Avea o voce atat de catifelata,de irezistibila.Era bland si totodata nu se sfia sa arate o nuanta de indrazneala.
Ba puteam sa o fac.Era doar un dans.Trebuia sa invat sa traiesc iar.M-am intors cu fata la tip si nici eu nu am stiut cand mi-au iesit din gura cuvintele.
-Mi-ar face placere.
M-am trezit in bratele lui,leganandu-ne pe melodia lenta a saxofonului.
-Dansezi foarte bine..
Nu stia cum ma numesc.Nici macar nu ma prezentasem,la cat de ametita eram.
-Adela,m-am prezentat intr-un sfarsit.
-Adela,hm...Ce nume neobisnuit.E frumos.Mi-a zis toate astea zambind.Nu esti de aici,nu?
-Nu,nu tocmai.
Vocea mea se auzea infundata,in comparatie cu acordurile orchestrei, care tulburau noaptea.
-Imi permiti sa te intreb..?
Am anticipat intrebarea.
-Romania.Sunt romanca.
Acum vroia sa stie si de unde sunt.
-Europa..frumos.
Am tresarit.[/i] Nu trebuie sa fi un genui ca sa iti dai seama ca romnia se afla in europa. Inceteaza,devii paranoica.[i]
-Dar tu?
-Poveste complicata,a ras el usor,cu o tenta de nevinovatie falsa in glas.
-Majoritatea sunt asa,i-am intors-o eu.Descurc-o.
Devenisem intentionat insistenta.
M-a privit jucaus,iar in ochi i se citea mirarea.Nu se asteptase?Dar nici macar nu ma cunostea.Ma citise atat de repede,in cat sa isi dea seama ca in mod obisnuit nu as fi intrebat?
-Sunt de pe undeva..din africa din cate se vede.Am crescut in franta,si m-am stabilit aici.
Era ceva in tonul lui,care vroia sa rada de mine.Sa ma pinda,cumva.Tipul asta imi dadea de furca,si inca purtam o discutie inofensiva.Ori nu mai vorbisem de prea mult timp cu un barbat,ori el avea ceva special.
-Bine..Domnule "de pe undeva din africa".Dar cum de te-ai stabilit aici?
Brusc,vroiam sa stiu mai multe despre el.
-Mama a venit aici.E scriitoare,iar eu sunt avocat.Avocatul ei.Asa ca impac casa si munca.O vad si pe ea,am grija ca ea sa duca o viata linistita,iar eu imi practic meseria.
Deci el se ocupa de finantele memei lui,ca in caz ca intervenea o problema,el sa o rezolve,inainte ca stirile sa ajunga la ea si sa o supere.Avea grija de ea.Ma intrebam ce fel de doiamna in varsta si plina de eleganta o fi mama lui.Si cum de nu imi pomenise nimic de un tata?
-Iti place oceanul?
-Poftim?a intrebat el ca scos din transa.
-Te-am intrebat daca iti place oceanul.S-a auzit soapta mea.
Il luasem prin surprindere deci.Am privit,fara sa ma pot controla,cum pe chipul lui frumos se nastea un zambet complice.Cand,am simtit ca si pe fata mea se instalase unul,am simtit cum imi ard obrajii si mi-am plecat capul.
Mi-a cuprins barbia cu palma lui fina,fortandu-ma sa imi ridic ochii spre o intalnire cu ai lui.In acea clipa am fost inghitita de irisii lui din onix,care ma rapisera in lumea lor.Glasul lui,care capatase o nuanta soptita,sincera, m-a tras la realitate.
-Ochii tai imi amintesc de ocean.
In acel moment muzica s-a oprit.El s-a intors si a plecat fara nici un avertisment.M-am dus naucita la bar,si am servit un fresh de portocale.
-Adela,scumpo!
Dadu ma cuprinsese de talie.
-Ce faci?Cum te simti?
-E placut aici,iar atmosfera e frumoasa.Dar Cindy unde e?
-Pe aici.Ca tot veni vorba de ea,ar vrea sa iti prezinte pe cineva.Hai!
In timp ce o cautam pe Cindy,multi oameni se opreau sa discute cu Dadu.Moment in care el se opreasi facea prezentarile:"Ea este scumpa mea fiica,Adela!".Oamenii imi sarutau mana,schimbatm douareplicisi un zambet cordial,si plecam mai departe.
Ne-am refugiat tot la bar.De unde tata si-a luat un martini si eu tot un fresh.Peste un sfert de ora ne-a gasit Cindy pe noi.
-Ah,in sfarsit v-am gasit!a ras ea.Adela,vreau sa iti prezint pe cineva,si uitandu-se in spate constata ca nu e nimeni langa ea.
-Iar s-a evaporat! azis ea cu ciuda.
O fi fost vre`un duh,ceva?Am ras carcotasa in sinea mea.Dar rasul mi s-a intors inapoi,cand in spatele Cindyei s-a profilat o silueta masiva.
-Scuza-ma,am fost..retinut.
-Adela ,el este fiul meu,Nicolas! m-a anuntat entuziasmata Cindy.
Era tipul cu irisii de onix,in care ma pierdusem mai devreme.Am inceput sa tremur,cand am vazut zambetul pe care mi-l oferea.
-Buna,Adela!



Scuze pt greseli hontoka


Ultima editare efectuata de catre ~Kumiko~ in Dum Apr 03, 2011 10:50 pm, editata de 2 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
azami
Moderator
Moderator


Numarul mesajelor : 1006
Varsta : 28
Localizare : Pitesti
Data de inscriere : 13/01/2011

MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Dum Apr 03, 2011 8:08 am

Frumos... :D
ma intreb ce urmeaza sa se intample intre adela si nicolas:-??
astept continuarea.

_________________
Love is like playing the piano. First you must learn to play by the rules, then you must forget the rules and play from your heart.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://mihaelamotreanu.blogspot.com
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Cate ceva..de mine.   Astazi la 3:49 pm

Sus In jos
 
Cate ceva..de mine.
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Everything About Japan :: Stuff :: Fiction-
Mergi direct la: