Everything About Japan


 
AcasaPortalGalerieCalendarFAQCautareInregistrareMembriGrupuriConectare

Distribuiti | 
 

 Cercuri vicioase

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
彩花
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 43
Varsta : 22
Data de inscriere : 15/01/2011

MesajSubiect: Cercuri vicioase   Sam Ian 15, 2011 6:07 am

N-am văzut reguli, deci asta înseamnă că pot să-mi pun și eu porcăria mea de fic.

Facts:
Personajele principale sunt Ayaka Saka, Siva Mist și Sano Shinya.
Personaje secundare: Aoi, Reita, Uruha.
Personaje episodice: Kai, Ruki, Moe.

O să fie și scene d'alea în fic. ^^”
O să scriu din perspectiva a mai multor personaje.

Dacă cineva vrea poze, cereți și o să pun. ^^

Prima parte:

Perspectiva lui Ayaka.



- De ce nu vă puteți da și voi, măcar odată în viața voastră de nimic, silința în ceea ce faceți? Nu vă mai suport pe capul meu, să stați de parcă mâine vă așteaptă o primă frumușică și că o să deveniți, peste noapte, patronii salonului. Și eu care credeam că nu există oameni mai leneși ca mine! Vă rog, din toată inima, luați-vă de mână și aruncațivă în Groapa Marianelor! Mult noroc pe viitor, tocmai ați fost concediați. Concediați! arătând cu degetul și cu o privire malefică la angajați.
Înainte să ies din încăpere s-a auzit cum o voce de bărbat spunea „hai să mai stăm la o cafea și plecăm la bar”. De ce am crezut că doar în țara de unde vin sunt oameni atât de idioți încât nici să nu-ți pese că tocmai ai fost concediat?
Nu am mai putut zice nimic și am ieșit plină de furie din clădire. Parcă eram un ardei iute în flăcări care căuta pompierii. Din cauza neatenției mele maxime, am reușit să fac primul meu rendez-vous pe cimentul fierbinte din timpul meu petrecut pe această planetă. Nu am văzut pe cine am lovit, cred că era o bătrânică. Sper să nu-și fi rupt alte oase. La cât de domn sunt eu în ultimul timp, ajut persoana să se ridice de pe cimentul cald.
- Gomennasai, spun prea repede ca să înțeleagă ce avioane scot pe gură.
Mă uit mai atentă și observ că e un bărbat în toată regula. Tipul de japonez tipic, pe care îl vezi la fiecare pas în Tokyo.
Se uită atent la mine și mai că îl apucă râsu. Aveam un coș pe vârful nasului sau era prea amuzant cimentul cald?
- Aveai chef de un rendez-vous pe ciment? a râs ca un copil, probabil încerca să mă facă și pe mine să râd.
- Nu, nu. Doar că stresul își face apariția cam des în ultima perioadă.
Îmi arunc privirea în ciment și încep show-ul meu rezervat special pentru psihiatru. El era, foarte ciudat, de calm. În timp ce eu crizam, el era calm? Vreau să spun, tocmai l-am trântit pe jos și el e calm?! Ciudat băiat.
- Cum poți fi așa calm? Tocmai te-am trântit pe jos, spun scuturându-mi hainele.
- De ce aș fi nervos? zâmbi. A fost doar un simplu accident. Sano Shinya, încântat.
Și zâmbi din nou. Își întinde mâna spre mine, iar eu stau ca proasta și mă uit la mâna lui. Ce mod ciudat (și prea direct) de a face cunoștință. Dacă ăsta ar fi un film, următoarea scenă ar fi fost sexul în baia publică. Dar bineînțeles că nu e (trist) și nici eu nu sunt tipa aceea outgoing de pe ecran, ci, dimpotrivă, disperata din vecini, care nu știe să reacționeze la acest banal gest - să-i strâng, nu brutal, cum obișnuiesc, mâna. Nici măcar nu mă mai pot ține pe picioare. După ce mă uit atentă în ochii lui negrii, îi răspund cu jumătate de gură, de parcă aș mânca prune uscate.
- Saka Ayaka, la fel. Uhm, sper că nu te-ai supărat ope mine.
- Nu mă supăr de la un fleac. Căutai pompierii când ai ieșit din clădire?
- Nu, căutam parcu să mă dau cu capul de copaci.
S-a uitat la mine preț de câteva secunde și imediat urma să bufnească într-un râs isteric. Așa, în mijlocul orașului.
- Dar tu? m-am hotărât să sparg tăcerea dintre noi.
- La fel, mai puțin partea cu copacii.
Zâmbetul lui mă făcea să mă simt ca o idioată. Mi-am lăsat capul în pământ, din nou, uitând de el câteva secunde.
Mi-am găsit puțin curaj și l-am chemat la o plimbare, poate găsim doi copaci numai buni pentru dat cu capul. A aprobat și am luat-o în direcția parcului. În timp ce mergeam ca la o cursă de melci turbați spre parc, am vorbit despre toate nimicurile din lumea asta, de care nimeni altcineva nu ar mai povesti vreodată - pentru simplu fapt că sunt prea plictisitoare pentru a fi menționate. După ce am ajuns în parc, ne-am așezat pe o bancă și am continuat să vorbim. Tot despre nimicuri.
- Și, unde lucrezi? întreabă Shinya timid.
- Lucrez... adică, lucram ca designer. Acum nu mai lucrez că nu am cu cine. Idioții cu care lucram erau o adunătură de proști pe care nici la servit înghețată nu i-ar pune nimeni. Nici ață nu știu să bage în ac! am exclamat furioasă.
A început să râdă isteric. Coșul ăla de pe nas a crescut așa de repede în 10 minute? Am ignorat faptul că râdea de sarcasmul meu zilnic și mi-am lăsat capul pe spate. Am încercat să meditez la ponei roz-bombon cu picățele verzi, dar nu am reușit. Nu mai suportam așa imbecili! Deodată, Shinya îmi luă mâna de pe picior și o pune pe a lui, începând să se joace cu degetele mele. Încerca să mă liniștească spunând că va fi totul bine - da de unde - și că se va rezolva.
- Ar fi bine să fie cum spui, dar tocmai mi-am dat afară toți angajații. Acum nu știu cum să mai plătesc chiria, pentru că colega mea de apartament nu are bani mai deloc, iar eu trebuie să-i plătesc și partea ei, am început să mă plâng ca un copil de doi ani.
- Uhm, îmi pare rău să aud asta.
Încă un moment de liniște între noi. El încă se juca cu degetele mele. Nu credeam că după nici jumătate de oră după ce ne-am cunoscut să se poarte în ... felul ăsta cu mine. Un zâmbet îmi apare pe față, uitându-mă la el preț de câteva minute. Deodată, Shinya sparge tăcerea.
- Ce ai zice de o colaborare?
Colaborare? Un tip cu așa un comportament mai mult ca perfect să fie așa direct? Mă așteptam la orice, numai la o colaborare nu. Sau poate se referă la alt fel de ... colaborare. M-a băgat rău de tot în ceață. Când m-am gândit că iar o să fie un personal la fel de leneș ca al meu, m-a luat brusc o durere de cap care nu-mi dădea pace.
- Ce fel de colaborare? încercam să-mi scot din minte cuvântul „angajați” și să par cât mai serioasă - vezi să nu.
- În design. Cunosc câteva trupe celebre care vor să le fac costume pentru scenă și nu pot de unul singur.
Nu am zis nimic, doar am aprobat din cap și am zâmbit.
Sună un telefon - numai al meu nu era. Shinya își scoate telefonul și zâmbetul lui începe să se piardă de pe fața lui. Eram un pic îngrijorată, deși îl cunoșteam de câteva minute. Termină de vorbit la telefon și îmi întinde telefonul lui. Ce vrea să însemne asta?
- Poți să-ți treci numărul de telefon, te rog? Trebuie să plec și vreau să mai vorbim despre colaborare.
- Desigur, spun sec.
Îmi trec numărul de telefon în agenda lui și îi dau telefonul înapoi. Se aproprie de mine încet, de parcă era pe slow motion, și mă sărută ușor pe obraz. Simțeam cum obrajii începeau să-mi ardă. Ne-am luat la revedere și ne-am îndreptat fiecare în direcții opuse.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
Cercuri vicioase
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Everything About Japan :: Stuff :: Fiction-
Mergi direct la: