Everything About Japan


 
AcasaPortalGalerieCalendarFAQCautareInregistrareMembriGrupuriConectare

Distribuiti | 
 

 Crestinismul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Midori
Admin
Admin


Numarul mesajelor : 3243
Varsta : 24
Localizare : Targoviste>.<
Data de inscriere : 31/12/2007

MesajSubiect: Crestinismul   Vin Feb 01, 2008 10:53 pm

Crestinismul
Crestinismul a fost adus in Japonia de un grup de misionari condusi de Francis Xavier in 1549. Aceasta religie s-a raspandit rapid, datorita politicii bratelor deschise ale lorzilor feudali care au apreciat faptul ca misionari au adus nu numai o religie noua, ci si noi oportunitati de comert. Totusi, acesta perioada de rapida raspandire a crestinismului s-a dovedit a fi foarte scurta, caci in 1587, Toyotomi Hideyoshi a interzis brusc aceasta religie. Dupa un recensamant facut la cativa ani dupa acest eveniment se spune ca erau apoximativ 200.000 de japonezi crestini, dar se suspecteaza ca aceasta suma era numai jumatate din cea reala. Supresia crestinismului a devenit mai stricta sub regimul Tokugawa (perioada Edo), ajungand la un eveniment tragic in 1637, cand o revolta crestina la Shimabara a fost inabusita fara mila. Interzicerea crestinismului a continuat pana in 1873, cand libertatea religiei a fost reinstalata de catre guvernul Meiji, dar cu toate acestea flacara crestinismului in Japonia aproape se stinsese, fiind sustinuta doar de cateva grupulete apropiate.

Incluzand catolicii (448.000) si protestanti (527.000), japonezii crestini la ora actuala sunt in numar de aproximativ 975.000. Exista de asemenea cateva religii noi care flutura stindardul crestinismului si care sustin ca au in jur de 550.000 adepti. Totusi, ca procent de populatie, sunt mai putin decat erau in secolul XVII.

In general, cu nunti Shintoiste si mormantari budiste, japonezii pot fi numiti toleranti sau chiar indiferenti la religie, si nu sunt prea receptivi la conversia crestina. Acest fenomen este posibil sa se datoreze radacinilor politeistice shintou, dar totusi, Japonia reprezinta un contrast puternic fata de situatia statelor asiatice alaturate, unde crestinismul si budismul se lupta umar la umar.
Un astfel de exemplu, in care crestinismul a avut un impact puternic este educatia, in special pentru scolile de fete sau gimnaziu. Exista astfel 800 de scoli de crestinism la nivel de gimnaziu, mult mai multe decat alte tipuri de religii. Multi dintre ganditorii moderni ai Japoniei au fost crestini, incluzand pe Niijima Jou, Uchimura Kanzou si Uemura Masahisa, majoritatea remarcandu-se prin filozofia sociala. Prin intermediul acestora unanisti s-a format si dezvoltat o puternica miscare socialista.

Dintre personalitatile crestine din ultimii ani din japonia se remarca nuvelistii Endou Shuusaku si Sono Ayako, comentatorul social Inukai Michiko si fostul prim-ministru Oohira Masayoshi.

_________________
SENBA-ZURU

僕の前に道はない、僕の後ろに道はできる
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://japan-fans.forumotion.com
Teruki
Gaijin
Gaijin


Numarul mesajelor : 17
Varsta : 30
Localizare : Shanghai (momentan acasa in constanta-e vacanta si am venit in romania)
Data de inscriere : 25/08/2010

MesajSubiect: Re: Crestinismul   Mier Aug 25, 2010 9:33 am

da
am vazut o diserica de la japonezi
seamana izbitor cu cea a noastra
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
petrupeter
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 38
Varsta : 25
Data de inscriere : 09/10/2011

MesajSubiect: Re: Crestinismul   Mar Feb 07, 2012 10:14 pm

In legătura cu Creștinii japonezi am găsit și eu un articol bine redactat scris de
Dr. Ecaterina Hanganu despre un martiriu:

Reflecție: Moartea unui samurai

Paul Miki și cei 25 de însoțitori sunt primii martiri canonizați ai Extremului Orient.

Ei au fost răstigniți și străpunși cu lancea la Nagasaki, la 5 februarie 1597.

Au murit cântând, pecetluind cu sângele lor vestirea evangheliei.

Dintre ei erau trei iezuiți japonezi, printre care și Paul Miki (născut în Japonia în jurul anului 1565), șase franciscani spanioli, iar toți ceilalți erau laici1.

Paul Miki, la care se referă textul prezent, era samurai, fiul lui Miki Handayu, conducător militar puternic și respectat.

Au înflorit cireșii la Nagasaki.

Flori de culoarea aurorei urcă nestăvilit, dinspre Okinawa spre Nagasaki, fiindcă primăvara vine întâi în sud, la Okinawa. Cu pasul lor mărunt, delicat și efemer, dar neînfrânt, urcă asemeni mareei... și primăverii.

Neabătuți, asemeni mareei și primăverii și florilor de cireș, cei 26 coborau de la Kyoto spre Nagasaki înfruntând zăpada, chinul drumului, torturile, ocara localnicilor asmuțiți de gărzi asupra lor. Un drum de o mie de kilometri, în zdrențe și desculți, prin zăpadă. Erau marcați cu semnul morții - înainte de plecare li se tăiase urechea stângă, așa că, privindu-i, oricine știa că ei, cei 26, erau morți deja. Morți lipsiți de onoare. Și albă, nesfârșită, zăpada purta deja doliu pentru ei2. Se spune că, într-o străfulgerare, în clipa morții, revezi întreaga viață. Aveau mult de mers până la Nagasaki. Își puteau aminti.

El era primul în coloană. Era samurai și, chiar căzut în moarte, așa ca orice condamnat, codul onoarei îi acorda privilegii: să deschidă drum prin zăpadă, să fie ultimul care mănâncă, ultimul căruia i se dă ceai, ultimul căruia i se îngăduie să adoarmă. Gărzile îl priveau pe furiș și frica îi făcea să fie și mai cruzi cu el - parcă s-ar fi așteptat mereu să-i vadă sabia fulgerând... se spune că sabia samuraiului o vezi doar când se ridică... Sabia... sufletul samuraiului... Ei da, avea cinci ani când, îmbrăcat cu toate accesoriile costumului de samurai, primise sabia adevărată în locul aceleia de jucărie și de atunci nu mai ieșise din casa părinților fără însemnele rangului său - chiar dacă la început nu era decât un pumnal din lemn aurit, apoi o sabie de oțel, dar neascuțită, apoi la 15 ani urma să primească cele două săbii de care nu avea să se mai despartă niciodată - daito și shoto. Dar niciodată nu trebuiau să se înalțe în aer fără chibzuință: onoarea mai presus de toate - dar onoarea înseamnă sinceritate, fidelitate, dreptate, curaj, îndrăzneală și rezistență, politețe, bunătate, milă, stăpânire de sine... și răbdare. Chiar și slujitorii știau: "Să suporți ceea ce nu crezi că poți suporta, iată ce înseamnă cu adevărat «a suporta»". Samuraiul trebuie să-și aleagă stăpânul și să-i fie fidel toată viața. Și să știe să suporte orice de la el, orice pentru el. Iar el alesese. Prin doliul înghețat al zăpezii, mergea acum către stăpânul său. În februarie, la Nagasaki avea să fie primăvară - își spuse.

Intrăm în primăvară, așa cum am intra în Ierusalimul cel de Sus.

Da, în primăvara Învierii, spre care ne îndreptăm cu toții.

Surâse gândului3: "Calea de străbătut este calea Cerului și a Pământului; Cerul mă iubește și-i iubește pe toți ceilalți cu aceeași iubire". Așa să faci și tu - i se spusese când primise sabia de samurai: "Cu iubirea cu care te iubești, iubește-i și pe ceilalți. Să nu-ți pui încrederea în om, ci în cer. Nu judeca și nu condamna pe nimeni, dă-i fiecăruia ceea ce i se cuvine de drept". La care el adăugase: iubirea învinge dreptatea. Iar "onoarea pe care o acordă oamenii, nu înseamnă cu adevărat onoare. Sentimentul onoarei se află în lăuntrul fiecăruia, iar Dumnezeu poate înjosi pe cel înnobilat de oameni și să-l înalțe pe cel înjosit", își spuse gândindu-se la cei trei copii -Thomas Kozaki și Anthony Deynan aveau treisprezece ani, Louis Ibaraki, 12 ani... și la tâmplarul care se alăturase șirului de condamnați ca să fie ucis și el pentru Isus. Știau cu toții ceea ce el le spusese de atâtea ori: "Nu există altă cale de mântuire decât a creștinilor". Îl iertase demult pe împărat și pe toți cei care aveau să se facă vinovați de moartea lor. Va muri și-și va închina jertfa dorind să-i vadă botezați pentru propria lor mântuire. O spusese de multe ori, o va spune mâine și întotdeauna. O va spune pe cruce și de la înălțimea crucii.

Mâine.

Mâine aveau să fie la Nagasaki.

"Fie ca Domnul să aibă milă de toți, iar sângele meu să cadă ca o ploaie rodnică și binefăcătoare asupra tuturor oamenilor". Au fost ultimele lui cuvinte, pe cruce - și înainte de a fi ucis, își plecă privirea spre pământ ca apoi s-o înalțe la cer - iar jos, la picioarele crucii, un lăstar firav de cireș înflorise acolo.

Pentru prima oara.

Fiindcă venea primăvara.

Primăvara Învierii.

Trupurile au fost lăsate din porunca lui Toyotomi Hideyoshi până anul viitor, în 1598, pe crucile unde fuseseră martirizați. Abia atunci li s-a permis unor trimiși din Filipine să adune rămășițele lor.

Creștinii au plantat câte un copac în gropile rămase după cruci, iar în centru au înălțat o cruce.

Timp de patru secole, s-a crezut că, urmând porunca lui Toyotomi Hideyoshi și a succesorilor săi, creștinismul dispăruse din Japonia. Cei bănuiți a fi creștini erau uciși, iar simpatizanții, ca să-și dovedească apartenența la religiile tradiționale ale Japoniei, erau puși să calce în picioare o fumi-e4 - fie un crucifix, fie imaginea Sfintei Fecioare sau a unui sfânt creștin. Iar această ceremonie specială de loialitate s-a desfășurat la Nagasaki în fiecare an, între 1629 și 1857. De aceea, în 1860, când misionarilor li s-a permis să intre în Japonia, n-au mai găsit creștini. După ce s-au stabilit acolo, au fost însă contactați de un localnic care i-a întrebat în ascuns dacă ei cred în Isus Cristos că este Fiul lui Dumnezeu, în Fecioara Maria și că în sfânta ostie se află trupul lui Isus. Când răspunsul a fost cel așteptat, mii de creștini s-au alăturat misionarilor. Păstraseră vie credința peste trei sute de ani- fără cărți, fără preoți, fără biserici - făcând din inima lor și carte și preot și biserică, fiindcă acolo sălășluia Isus, iar ei fuseseră botezați în sângele martirilor.

În iunie 1962, comemorând 100 de ani de la canonizarea celor 26, pe dealul Nishizaka s-a înălțat muzeul și monumentul martirilor creștinismului, a cărui temă este "Calea spre Nagasaki", simbolizând drumul și spiritul creștin al celor 26. În anul 1981, papa Ioan Paul al II-lea a vizitat situl și l-a numit "Dealul Învierii".

Acolo, în mijlocul altarului martirilor, este sculptată o floare de cireș.

Fiindcă la Nagasaki cireșul înflorește la 5 februarie, ziua în care au fost răstigniți cei 26.

Și pentru că, delicată și efemeră, acea floare e de neînfrânt. Asemenea vieții.

E floarea primăverii - a primăverii Învierii.

Note
1 Doi samurai: Paul Miki și Paul Ibaraki, doi medici, un farmacist, un preot păgân convertit la creștinism, un făuritor de săbii, un tâmplar etc.
2 În Japonia, doliul este marcat de culoarea albă.
3 Citatele din text sunt din Inazo Nitobe, Le Bushido, L'Âme du Japon ("Bushi-do" = "Calea Samuraiului"), Ed. Payot, Paris, 1927, p. 122 et pass.
4 În traducere: "imagine de călcat în picioare". Ceremonia la care se face referire în text se numea "e-fumi".

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Crestinismul   Astazi la 5:20 am

Sus In jos
 
Crestinismul
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Everything About Japan :: About Japan :: Religie-
Mergi direct la: