Everything About Japan


 
AcasaPortalGalerieCalendarFAQCautareInregistrareMembriGrupuriConectare

Distribuiti | 
 

 InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : 1, 2  Urmatorul
AutorMesaj
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Vin Aug 26, 2011 12:27 am

0 ~ Un Rezumat Mai Ciudat

Ah, Doamne! Ma aflam iar in fata lui Mario, povestindu-i viata mea. De cand am cazut din greseala in acea fantana, lumea s-a intors cu susul in jos. M-am despartit de Mario. Am ales sa traiesc in acea lume. Imi pasa mai mult de niste necunoscuti decat de propria mea familie. Acum este arogant si ingamfat si peste un minut se schimba radical. M-am indragostit de el. De InuYasha. De aceea l-am parasit pe Mario. M-am indragostit de acei ochi aurii, de acel par argintiu. M-am indragostit de tot ce inseamna el. M-a ranit de multe ori. Prea multe ori. Dar nu am avut curajul sa ii spun. Este de-a dreptul patetic. M-am luptat atata timp cu o multime de demoni, dar nu am curajul sa ii spun ca il iubesc? Poate pentru ca nu sunt sigura de ce simt pentru el. Nu mai stiu nici ce simt pentru Mario. O parte din mine il respinge, dar cealalta... Exact la fel se intampla si cu InuYasha. Nu trece o zi fara sa se gandeasca la Kikyo. Nu trece o zi fara sa ne certam. Viata cu el este ca existenta de pe o zi pe alta. Niciodata nu ai de unde sa stii cum va reactiona. Niciodata nu ai de unde sa stii ce gandeste, pentru ca nu iti da voie. Nu stiu nimic despre el si cu toate astea stiu totul. A avut sansa sa o aleaga pe Kikyo. Sa mearga cu ea. Dar s-a intors la mine. Apoi a revenit la aroganta si ingamfarea lui obisnuita. Nu mai stiam ce sa cred. Dar eu de ce il iubesc pe InuYasha? Este oare din cauza ca si Kikyo a fost indragostita de el? Sau il plac pentru ca pur si simplu il plac? Multe alte intrebari fara raspuns se invarteau in mintea mea si vedeam cu ochiul mintii raspunsurile. Erau undeva departe. Prea departe ca sa le descifrez. Prea departe ca sa disting ceva. Dar trebuia sa aflu adevarul. Nu vroiam sa fac o alegere gresita. Daca ramaneam cu Mario, viata mea avea sa fie asa cum am visat inainte sa il intalnesc pe InuYasha. Dar daca ramaneam cu el, viata mea avea sa fie exact cum nu mi-am dorit niciodata.... Sau cum mi-a placut mereu, dar mi-a fost prea frica sa traiesc asa cum vreau?


Ultima editare efectuata de catre Yukiღ in Vin Aug 26, 2011 11:39 pm, editata de 3 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Vin Aug 26, 2011 12:44 am

Capitolul 1 ~ Cealalta Lume

Ma aflam iar in padure. De fiecare data era aceeasi padure. Ceva se misca. Undeva in intuneric. Era noapte dar ochii mei erau obisnuiti. Mi-am dus mana in spate si am scos o sageata din tolba. Am fixat-o in arc si am privit cum varful ei capata o stralucire roz-violet. Am intins arcul cat am putut si am tintit spre creatura din intuneric. Sageata a luminat puternic si s-a infipt in umarul cuiva, tintuindu-l de copac. Avea parul lung si alb si era imbracat in rosu. Simteam ca il cunosc. Dar nu stiam de unde. Nu imi parea rau ca trasesem sageata. Inca tintuit de copac, sopti ceva... un nume...
-Kikyo...
Ceasul de pe noptiera a sunat si m-am trezit cu lacrimi in ochi. Era prima noapte in care spusese ceva. De obicei doar ma privea. Ma privea... Acea privire... Am mai vazut-o undeva. Dar unde? De ce am acest vis? Sau mai bine zis numai acest vis?
Mi-am luat uniforma din dulap si m-am dus la bucatarie.
-Buna dimineata, lume! mi-am facut simtita prezenta, ca de obicei.
-Neata, Kagome. imi raspunse bunicul.
-Da, cum ziceti voi. mormai somnoros Sota.
Am mancat in liniste. Parintii plecasera deja la lucru. Eu am strans masa si l-am lasat pe Sota sa spele vasele, altfel intarziam la scoala.
-Buna, printeso! i-am raspuns la salut cu un sarut scurt si dulce. Sa inteleg ca esti bine-dispusa?
-Da. De ce n-as fi? Ce faci in seara asta? Avand in vedere ca e ziua mea ma gandeam sa mergem undeva...
-Sigur ca mergem. Ce zici de un film?
-Romantic, sper.
-Tot ce vrei tu. Doar e ziua ta. ma saruta usor...
Mario este cel mai grozav iubit din lume. Nu stiu cum de am ajuns sa fim impreuna dar toata lumea imi zice ca ne sta bine. Si sincer, chiar ma simt bine cu el.
La scoala toate colegele mi-au urat "La Multi Ani" si m-au imbratisat si m-au pupat si alte dulcegarii. Nu imi placea ca am implinit 15 ani. Timpul trece. Prea repede pentru a ma intelege bine cu el. Daca as putea as opri timpul si as ramane asa pentru totdeauna. Ar fi frumos dar este doar un vis...
-Kagome! Hei! Ma auzi? Mai esti aici? doar am aprobat din cap. Atunci hai sa mergem.
Se pare ca azi orele au fost mai scurte. Stiu ca doar in mintea mea dar nu puteam sa nu ma bucur. Mario m-a sarutat iar, promitandu-mi ca la ora 7 fix avea sa fie in fata usii. Deja ma gandisem cu ce sa ma imbrac. Cu o rochie galbena cu bretele. Imi venea pana deasupra genunchilor si era larga de la mijloc in jos. Imi placea mult.
Mi-am petrecut dupa-amiaza facandu-mi temele.
-Kagome! Surioara! Unde esti? Sota ma striga disperat... Kagome! Biuky a cazut in fantana. avea obrajii uzi.
-Atunci sa mergem sa il salvam.
L-am luat de mana si am iesit din casa. Inca plangea si suspina. Dar nu imi faceam griji. Fantana nu era adanca si avea o scara pana la fund. Tot ce trebuia sa fac era sa cobor, sa iau pisoiul si sa urc inapoi. Mai simplu de atat nici ca se putea.
L-am lasat pe Sota pe marginea fantanii si am coborat pe scara. Dupa vreo doua minute puteam zari fundul. Am sarit peste ultimele trei trepte si m-am lasat usor pe vine pentru a amortiza impactul cu solul. Biuky mieuna si incerca sa se catere pe pereti. Am vrut sa il iau in brate si sa il linistesc dar nu am putut. Corpul meu nu ma mai asculta. Am simtit o caldura puternica in piept, apoi am vazut o lumina orbitoare... Avea aceeasi culoare ca varful sagetii din visul de azi-noapte. Doar ca radia din mine. Simteam cum cad. De parca nu ar mai fi existat nimic sub mine. Nu... Simteam cum alunec prin pamant de parca nu as mai fi fost materiala. De parca as fi fost facuta din umbre si fum. Eram inconjurata de intuneric. Atat de intuneric... Nimic in jur... Parca eram in vid. Si cand incepusem sa ma panichez am simtit iar cum trec prin pamant. Am simtit iar ca sunt ceva imaterial. Am inchis ochii, panicandu-ma. Apoi, la fel de brusc cum a inceput, totul s-a oprit. Stateam intinsa pe spate pe fundul fantanii. Puteam vedea un petec de cer senin. Doar ca era de un rosu sangeriu, nu albastru pur, cum eram obisnuita. Am urcat pe scara. M-am uitat derutata in jur, asteptand sa il vad pe Sota. Dar nu vedeam decat un camp infinit. M-am uitat mai atenta. In spatele meu erau niste casute. M-am indreptat precauta spre ele. Tot timpul capul mi se intorcea peste umar. Aveam acea senzatie infricosatoare ca sunt urmarita. Simteam niste ochi atintiti pe mine. Am ajuns in cele din urma. Ma aflam intr-un satuc. Dar unde eram? Cum am ajuns aici? Nu am facut decat sa intru in fantana, dupa Biuky.
-Hei! E cineva aici?
Nimic. Doar ecoul vocii mele. Am mai incercat odata. Ecoul nu a apucat sa se stinga. O chestie mare si paroasa... Semana cu un paianjen. Si-a facut aparitia distrugand casele oamenilor. Toti fugeau care incotro, nebagandu-ma in seama. Am privit neputincioasa cum cativa sateni erau inghititi de acea bestie. "Devorati" imi spuse o voce din capul meu... Indiferent cum am ajuns aici, nu puteam privi acea bestie cum devoreaza oameni nevinovati.
-Hei, tu! Parosule!
Se pare ca i-am captat atentia. Dar ce ar trebui sa fac acum? Incepeam iar sa ma panichez. Era de rau! Ii atrasesem atentia, dar nu ma gandisem cum sa si scap de el. Sunt o proasta!
-Kikyo! Prinde!
Nu stiu de ce am reactionat la acel nume, sau cum mi-am dat seama ca ma striga pe mine, dar o femeie in varsta aruncase deja un arc si o sageata spre mine. Le-am prins un ultimul moment. Am indreptat sageata spre pieptul paianjenului, rugandu-ma sa ma fi lovit la cap si asta sa fie un vis. Mi-am adus aminte de baiatul acela tintuit de copac. Numele pe care m-a strigat batrana mi-a adus aminte de el. Si sageata s-a aprins cu o lumina mai puternica decat in vis. Am intins arcul cat am putut si am eliberat sageata. S-a infipt in pieptul lui. Paianjenul a luminat puternic, roz-violet, apoi s-a dizolvat intr-un praf stralucitor odata cu sageata. Inca ma minunam. Cu siguranta este un vis! Cred ca am adormit in timp ce imi faceam temele.
-Kikyo... femeia batrana m-a strigat iar.
-Um... Nu sunt Kikyo. am spus putin jenata. Ma numesc Kagome. Kagome Higurashi.
-Vino, copila. In noaptea asta vei dormi aici. Avem multe de povestit.
-Dar eu vreau sa ma intorc acasa... Sota, bunicul... nu am apucat sa termin.
-O sa vedem daca te poti intoarce. Acum trebuie sa te odihnesti. Maine dimineata o sa vedem daca ramai sau pleci. Si... Uitasem complet. Eu sunt Kaede.
Am aprobat din cap. Nu stiam ce sa zic. "Incantata"? Nici pe departe. "Imi pare bine"? Neeee... Nu imi parea bine... Totusi ma simteam destul de bine in preajma ei. Aproape ca acasa.
Am ajuns intr-o casuta de la marginea satului. Era simpla si micuta. Kaede a adus ceva de mancare din alta camera si a pus niste farfurii ciudate pe masa. S-a asezat turceste pe podea, in fata mesei.
-Haide, Kagome.
M-am asezat si eu si am inceput sa mananc. Era chiar bun si stomacul meu nu isi permitea sa faca nazuri in acest moment.
-Se pare ca demonul acela ti-a consumat ceva energie.
Ce?! Demon? M-am inecat cu mancarea din gura dar am reusit sa imi revin repede.
-Ala era un demon? Credeam ca nu exista. Stii cum am facut sageata sa straluceasca? Si cum am ajuns aici? Nu am facut decat sa cobor in fantana dupa un pisoi...
-Mai usor cu intrebarile. Maine dimineata o sa cautam raspunsuri.
Restul mesei am luat-o in liniste. Vedeam cum de fiecare data cand se uita la mine ochii i se pierd undeva departe... De parca eu ii provoc amintiri dureroase... Odata chiar mi s-a parut ca vad cum ochii i se umplu de lacrimi dar m-am convins ca a fost doar in imaginatia mea.
Dupa cina m-a condus intr-o camera micuta cu o saltea intinsa pe podea. M-a lasat singura in camera. M-am asezat pe saltea si m-am invelit cu materialul subtire. Nu era nici pe departe la fel de confortabil ca patul meu, dar era mai bine decat pe camp sau in padure.
Am avut iar acel vis. Oare nu mai inceta sa apara? Il tintuiam iar de copac pe acel baiat. Mi-a rostit iar numele... Dar parea mult mai real. Stiam ca demonul-paianjen si cazatura fusesera un vis. Trebuia sa fie un vis. Aveam sa ma trezesc si sa realizez ca adormisem in timp ce imi faceam temele. Apoi aveam sa ma grabesc la intalnirea cu Mario... Mario... De ce imi parea amintirea lui atat de departe? Am hotarat ca e timpul sa ma trezesc. Mi-am deschis incet ochii, rugandu-ma sa fiu acasa. Dar... Neah... Nu am eu norocul asta! Priveam tavanul inclinat, facut din lemn. M-am ridicat de pe saltea si m-am dus la usa. Eram cu mana pe ea cand am decis ca ar trebui sa ascult mai intai.
-Nu mai incerca, InuYasha. Nu poti rupe razarul si nici nu il poti da jos.
-Hei, batran-o! Te-ai ticnit, sau ce? Acum vrei sa imi pui zgarda si mai tarziu o sa ma legi cu un lant si o sa ma pui sa iti pazesc casa? Vocea lui era aroganta si eram sigura ca are un aer de superioritate cu care nu eram obisnuita. Hei! Tu! Nu mai asculta la usa! Am hotarat ca era timpul sa imi fac intrarea. Dar de unde stia el ca eu ascult? Am deschis usa. Kaede statea pe podea, rezemata de perete... Si mai era cineva... Statea pe un dulap cum stau cainii... Se uita o clipa la mine, apoi sari in aer.
-Spune-i sa stea! am auzit vag vocea lui Kaede dar cuvintele au iesit de pe buze inainte sa ma gandesc.
-Sezi! am tipat pana nu era prea tarziu.
Si spre surprinderea mea, a fost atras de pamant acum atrage un magnet foarte puternic o bucatica de fier. A aterizat cu fata in jos pe podea cu o bubuitora asurzitoare. Cred ca a durut...
-Ce naiba crezi ca faci?! se rasti la mine plin de aroganta cand isi ridica capul de pe podea.
Am ramas uimita... Era... Era chiar el...
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Vin Aug 26, 2011 11:35 pm

Capitolul 2 ~ Nu Sunt Si Nu Vreau Sa Fiu Kikyo!

-Tu... Eu... Te visez in fiecare noapte...
Vedeam ura pe fata lui. Din ce in ce mai puternica. M-am uitat la Kaede. Mi se facuse pielea de gaina de la privirea lui. Ea avea pe fata un zambet micut, iar ochii ei parca vazusera lumina dupa mult timp petrecut in intuneric.
-Atunci nu ma mai visa! Nu am nevoie... De nimic. Imi este foarte bine asa cum sunt. of, Doamne, cat de arogant poate fi.
-De parca as putea! Chiar crezi ca imi face placere sa te tintuiesc in fiecare noapte de acel copac? incepusem sa tip la el. Tot ce vreau e sa ma intorc acasa...
-Da-mi Giuvaerul si te duc eu. parea dornic sa incheiem acest targ doar ca nu stiam despre ce Giuvaer vorbeste.
-InuYasha! intreveni Kaede.
-Ce-i, batrano? Daca vrea sa ajunga acasa ar trebui sa primesc ceva in schimb.
-Umm... Despre ce Giuvaer vorbiti?
Hai ca asta se cearca cu toata lumea. Ma mir cum de il suporta Kaede. Pare atat de blanda... Iar el pare atat de arogant si ingamfat...
-Luati loc. O sa fie o poveste lunga.
Ne-am asezat cu totii jos. El s-a asezat cat mai departe de noi. S-a sprijinit de perete si a inchis ochii. Dar ceva imi spunea ca nu vrea sa doarma.
-Totul a inceput acum 50 de ani. InuYasha s-a indragostit de Kikyo. Kikyo a fost sora mea si gardiana Giuvaerului Sacru. Acest Giuvaer avea putere nelimitata. Putea fi folosit de catre persoana care il detinea in orice scop, bun sau rau. InuYasha si Kikyo au cazut de acord sa foloseasca puterea Giuvaerului pentru a-l transforma pe InuYasha in om. Pentru a fi impreuna. Dar InuYasha a furat Giuvaerul pentru a deveni demon complet. Kikyo l-a tintuit de copac cu o sageta fermecata. Ieri s-au implinit exact 15 ani de cand a reusit sa scape din vraja sagetii.
-Dar Kikyo l-a tintuit pe InuYasha de copac. De ce visez mereu ca eu trag acea sageata daca de fapt ea a facut asta?
-Pentru ca Giuvaerul e in tine, prostuto! se trezi si InuYasha. Kikyo si Giuvaerul erau conectati. Iar faptul ca Giuvaerul a fost ars odata cu trupul ei nu a facut decat sa sporeasca legatura dintre ei. Lui Kikyo probabil ca ii pare rau ca a tras in mine. Deaia ai visul ala. Oricum, e bine sa ii para rau. Am fost nevinovat.
Inca avea ochii inchisi, dar capul era intors spre mine. De parca ar putea sa ma vada oricum.
-Parca a fost ars. Oricum, eu nu am vazut niciodata acest Giuvaer. Si nu imi pasa ce a fost intre tine si Kikyo. Eu vreau sa merg acasa.
-Ti-am zis. Te duc acasa si tu imi dai Giuvaerul.
-Dar nu stiu unde e! am strigat exasperata.
-Giuvaerul este in tine. interveni Kaede. Trebuie sa te lasi purtata de val si sa il simti. Trebuie sa fii constienta de prezenta lui si el ti se v-a arata.
Am incercat sa ma concentrez. Am incercat sa privesc inauntrul meu si sa fiu constienta de tot ce e acolo. Dar nu erau decat amintirile mele. Atat.
-Nu e nimic. Doar amintirile mele. am spotit inca sperand sa gasesc ceva ce nu era acolo.
-Poate ca e prea devreme. Poate ca ar trebui sa asteptam sa te obisnuiesti cu lumea asta. spuse Kaede bland.
-Cum sa nu fie? pufni InuYasha. Simt valul de putere care vine din tine. Si demonul-paianjem l-a simtit. Daca nu scapi de acel Giuvaer toti demonii vor vrea sa te devoreze.
M-am cutremurat la gandul ca as muri mancata de un demon. Stiam ca o sa mor dar nu mi-am imaginat niciodata ceva atat de patetic. Mancata pentru a alimenta ceva. Suna chiar dezgustator... Am mai incercat. Dar degeaba. Pana la urma am cazut de acord sa mai incerc si maine. Nu stiam exact ce anume trebuie sa gasesc in interiorul meu. Kaede a spus ca voi sti ce caut atunci cand voi gasi acel ceva. Asta ajuta foarte mult, nu?
Kaede mi-a aratat imprejurimile. Imi placea de ea. Parca ar fi bunica. Mereu grijulie si atenta la sentimentele persoanelor din jur.
Din fericire am dat peste un lac. Doamne chiar aveam nevoie de o baie. Kaede a plecat in sat. A spus ca gasesc singura drumul daca urmez Soarele. M-am dezbracat si am intrat in apa. Era rece dar placut. Mi-am tras si hainele. Dupa ce le-am spalat le-am intins pe crengile unui copac si am intrat iar. M-am balacit asa... Simteam iar acei ochi. Cineva ma privea de undeva din umbre. Nu era o banuiala. Eram sigura. Am inchis ochii, incercand sa scap de sentiment. Imaginea lui InuYasha tintuit de copac si soptind acel nume... Mi-a umplut ochii de lacrimi. Nu trasesem eu sageata. Nu eu ii inselasem increderea. Nu eu fusesem iubita lui. Dar ma simteam vinovata. Lacrimile au inceput sa imi curga pe obraji. Din multe motive. Imi era dor de casa. Probabil ca toata familia si prietenii si Mario erau ingrijorati. Mario. Din nou, amintirea lui parea atat de departe... De parca ar fi fost din alta viata. Familia... Imi era dor de ei. Nu vroiam sa sufere. Vroiam sa le spun ca sunt bine. Sa nu isi faca griji. Si InuYasha. Avea cel mai nesuferit comportanment. Vocea lui era mereu sarcastica si era mereu arogant. Avea acea privire de "eu stiu si tu nu". Ma enerva. Dar... Ma simteam bine in preajma lui. Cu toate ca m-a jignit si... a vrut sa ma atace... Simteam ca ii pasa. Si asta ma racaia pe mine pe creieri. Daca ii pasa de ce nu se poarta cum trebuie? Mai multe lacrimi au incept sa mi se scurga. Ma simteam bine sa plang. Sa ma descarc. Nu am facut niciun gest sa le sterg. Nici nu m-am gandit sa ma opresc. Acea caldura placuta si-a facut iar aparitia si lacrimile au inceput sa straluceasca. Si apa stralucea. Si eu. Parca erau presarate in jur praf de diamante peste lumina roz-violeta. Am simtit cum ceva pulseaza in mine. Apoi totul se opri cu o rafala de vant inghetat ce alunga toata caldura. M-am aplecat peste oglinda putin tulbure a apei. Aveam la gat o biluta roz, stralucitoare, legata de un lant din colti. Asta cautam in interiorul meu. Cand eram cu InuYasha si Kaede nu ma gandisem decat la mine. Ca trebuie sa supravietuiesc. Dar aici, in apa, ma gandisem la ceilalti. La familie. La prieteni. La toti care au nevoie de mine. Niciun gand nu fusese indreptat spre binele meu. Giuvaerul stralucea cu o lumina puternica, pura. Era facut pentru binele tuturor. Dar daca ar cadea pe maini gresite... M-am imbracat repede. Hainele se uscasera deja. Am inceput sa alerg spre sat. Da Doamne sa nu ma ratacesc!
-Unde pleci asa de repede? intreba acea voce aroganta...
-InuYasha? ce intrebare prosteasca.
-Da-mi giuvaerul, prostuto. Nu stii sa il folosesti. Nu stii ce poate sa faca.
-Dar Kaede a spus sa nu il dau la nimeni. Nici macar ei.
-Nu poti sa il protejezi. NU esti Kikyo indiferent cat ai incerca.
Asta a durut. Din nou, mai mult decat avea sa recunosc vreodata. De cand am intrat in lumea asta am avut numai de suferit. Dar am aflat mai multe decat am indraznit vreodata sa sper. Oare cunoasterea aduce odata cu ea si durere si suferinta? Daca pana acum ma indoiam, acum sunt sigura.
-Nu o poti inlocui, chiar daca esti reincarnarea ei. asta a fost replica care a umplut paharul.
-Tu chiar nu pricepi? Nu vreau sa fiu Kikyo! Nu vreau sa ii iau locul de Gardiana si nu vreau nici sa ocup locul ei din inima ta! Dar Kikyo a murit! Si va trebui sa accepti asta. Nu eu am cerut sa ma bag in tot rahatul asta! Ti-am zis sa ma duci acasa. Acum va trebui sa ma suporti!
Tot ce auzeam era ecoul propriei mele voci si chicotitul plin de rautate al lui InuYasha. Nu imi parea rau ca tipasem la el. Spusesem...
-Atunci va trebui sa il iau singur. pufni dezamagit. Speram sa ma scutesti de neplacerea de a te devora. Dar tu ai ales. Lame Insangerate!
Am vazut rosu in fata ochilor. Doar rosu. M-am simtit trantita la pamant de ceva ce a venit cu vineza dintr-o parte. Apoi am auzit un geamat de durere. Nu era InuYasha. Mi-am dat seama ca tremur doar cand am deschis ochii. Nu puteam sa vad clar din cauza lacrimilor. Un baiat se lupta cu el. Avea parul lung si negru si hainele facute din blana cafenie. Nu era pe masura lui InuYasha. Dar rezista.
-InuYasha! niciunul nu m-a bagat in seama. Sezi!
La fel ca prima data, parca a fost atras de Pamant cum magnetul atrage fierul. Baiatul brunet m-a luat in brate si a inceput sa fuga spre sat cu o viteza uimitoare. Mi-am ingropat fata in umarul lui. De ce nu era totul un vis?!
-Esti bine? inca fugea si se uita inainte, dar nu cred ca avea nevoie a ma priveasca ca sa-si dea seama ca eram speriata.
-Cred ca da. Cine esti?
-Sunt Koga. Presupun ca tu esti vestita Kikyo. Ar trebui sa iti iei sagetile peste tot. Mai ales cand apune Soarele.
-Umm... Nu sunt Kikyo. Sunt Kagome. Toata lumea ma confunda cu Kikyo. Chiar a fost asa de cunoscuta?
-Avand in vedere ca exista un singur Giuvaer, exista si un singur Gardian. Te las pe tine sa tragi concluziile.
Cu siguranta este mult mai dragut decat InuYasha. Dar... Doamne daca ar sti Mario ce gandesc acum... Sau mai bine unde sunt acum...
-Kagome! Ce s-a intamplat? a intrebat ingrijorata Kaede.
I-am povestit cum am facut Giuvaerul sa apara. Apoi cum a vrut sa ma atace InuYasha... Si spectaculoasa mea salvare.
-Si acum ce ar trebui sa fac cu Giuvaerul? am spus tinandu-l in palma.
Radia o briza usoara si calduta. Mi-am vazut fata acolo. In Giuvaer. Doar ca arata diferit. O fi fost Kikyo?
-Cred ca acum InuYasha vrea mai mult ca niciodata sa devina demon complet. De altfel si ceilalti demoni vor vrea sa ia Giuvaerul pentru a avea putere nelimitata. Pana si unii oameni se vor lasa purtati de dorinta de putere. Trebuie sa ai grija, Kagome.
-Dar InuYasha avea dreptate. Nu sunt Kikyo. Nu pot sa protejez Giuvaerul. Faptul ca am tras atunci acea sageata... A fost noroc pur. Pana sa pic in lumea asta nu am pus macar mana pe un arc si o sageata.
-Atunci va trebui sa inveti. Talentul tau o sa iti fie de mare ajutor, dar totusi va trebui sa te straduiesti.
-Totusi... Nu ai putea tu sa il protejezi? Pana la urma nu eu am vrut sa intru in toata chestia asta. Acum cateva zile imi faceam temele si acum am devenit o Gardiana?
-Sunt de acord cu ea. pufni InuYasha. De ce nu poate sa plece? Poate sa ia si Giuvaerul cu ea. Nu ma deranjeaza. Dar nu vreau sa o mai vad pe aici.

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
rRosemary
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 30
Varsta : 20
Localizare : Dambovita
Data de inscriere : 21/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Sam Aug 27, 2011 1:34 am

frumooos:> ca intotdeauna:>
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://byrosemary.blogspot.com
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Sam Aug 27, 2011 4:46 am

tu ce faci mah, citesti din nou? /:)
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
rRosemary
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 30
Varsta : 20
Localizare : Dambovita
Data de inscriere : 21/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Sam Aug 27, 2011 5:11 am

hai:))ma rog...am citit ce ai postat pana acum:)) dar nu cred ca am rabdare sa citesc din nou:))
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://byrosemary.blogspot.com
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Sam Aug 27, 2011 7:02 am

Capitolul 3 ~ O Greseala Stupida Poate Schimba Viata Multora

-De ce te porti asa cu mine? m-am rastit la el. Vreau sa stiu ce am facut sa merit comportamentul asta! Intotdeauna esti arogant si ingamfat, de parca tu ai fi un zeu iar eu un nimic! M-am saturat de comportamentul tau si...
-Bine, atunci. pufni la fel de arogant si se intoarse sa iasa inapoi pe usa.
Am mancat ceva cu Kaede, apoi am inceput antrenamentul. Abia daca nimeream tinta si dupa o ora ma durea bratul ingrozitor. Am luat pauze, destul de dese. Am vorbit mult despre InuYasha. Kikyo a fost prima si singura lui iubita. De cand a murit ea... Adica de cand s-a eliberat din vraja, era foarte deprimat. Abia daca manca, dormea cand apuca si alerga. Toata ziua alerga si se lupta cu demonii. Isi varsa amarul pe ei. Mi-a spus ca in noaptea in care am venit eu, a simtit in aer mirosul lui Naraku. Un demon foarte puternic. Poate cel mai puternic.
Eram pregatita sa mai trag o sageata in tinta, cand cerul s-a intunecat. Toti ochii din sat s-au ridicat spre cer. Un stol imens de pasari negre intunecau cerul.
-Sunt demoni-cioara. spuse Koga.
-Sunt periculosi? am intrebat fascinata de creaturile negre si lucioase.
-In momentul asta, da. Daca ar fi fost doar cativa nu ar fi fost nicio problema.
-De ce crezi ca au venit?
-Sunt sigura ca au simtit prezenta Giuvaerului. spuse Kaede.
Stolul imens a plonjat pana la sol, atacand satul. Simteam cum ghearele si ciocul lor imi zgarie pielea. Am inchis ochii si m-am lasat la pamant. Am vrut sa strang Giuvaerul in pumn, ca sa fiu sigura ca e in siguranta. Degetele mele cautau frenetic ceva ce nu era la gatul meu. Mi-am ridicat privirea. Ceva parca ma chema de sus. Si l-am vazut. Era in ciocul unei ciori. Am tintit spre ea. Dar tot ce am facut a fost sa ii retez gheara, care a cazut zvarcolindu-se pe pamant. Am mai tintit de cateva ori, dar nu am mai avut noroc. Cioara inghitise Giuvaerul. Acum va trebui sa o omor. Daca voi reusi. Am observat uimita cum gheara se misca pe pamant, probabil cautandu-si restul corpului. Si mi-a venit o idee geniala, care daca va merge... Am luat gheara si am legat-o strans de sageata. Apoi am tintit si am tras in directia Giuvaerului. Si am avut dreptate! Gheara vroia sa se intoarca la cioara. Am asteptat putin si in cele din urma sageata se infipse in cioara. O lumina puternica, roz-violeta, umplu aerul. Am privit cum cioara s-a dizolvat intr-un praf stralucitor, odata cu sageata, ca si demonul-paianjen. Apoi am ramas socata. Toata lumea a ramas. Micuta bila roz s-a crapat cu un sunet asurzitor, apoi a inceput o rafala de vant care a imparstiat cioburile.
-Iti dai seama ce ai facut?! tipa cineva extrem de arogan.
M-am intors ca sa il vad pe InuYasha. Ma privea de parca facusem o crima. De parca omorasem ce avea el mai de pret. De parca...
-Ai spart Giuvaerul! Trebuia sa il protejezi, nu sa il arunci in mainile a toti demonii! Esti o iresponsabila! Si Kaede la fel! De ce l-a lasat in grija ta? de cand ai venit mi-ai adus numai necazuri! Pana si Naraku vroia Giuvaerul! De parca nu are destula putere! Si acum poate aduna cioburile! Sa te vad cum o sa reintregesti Giuvaerul acum! Ar trebui...
-Taci! am tipat la el. A fost o greseala! Nu m-am gandit nici o clipa ca l-as putea nimeri! Ca l-as putea sparge...
Nu am mai continuat... Priveam socata cum ii apar dungi mov sub ochi... Cum i se lungesc ungiile... Iar ochii lui... Erau rosii... Ca sangele... Vedeam numai foame in acel abis insetat. Sete de sange.
-S-a transformat in demon! spuse panicata Kaede.
Satenii au inceput sa plece. Koga s-a asezat in pozitie defensiva. Iar eu am realizat ca pentru prima data de cand am venit aici am vazut-o pe Kaede cu adevarat panicata.
InuYasha facu cativa pasi spre mine, dar Koga sari in fata mea. Daca la prima lupta am zis ca nu era pe masura lui InuYasha, acum spun ca nu e nici macar un sfert din InuYasha. Koga nu facea altceva decat sa se fereasca de atacurile lui InuYasha. Dar le incasa din ce in ce mai des. Incerca sa reziste, dar... Dar pana la urma cazu... Parca astepta lovitura finala...
-InuYasha!
Nu m-am mai putut abtine. Nu suportam sa il vad pe Koga ranit din cauza mea. InuYasha s-a apropiat de mine, acea sete din ochi fiind din ce in ce mai intensa. Abia acum observasem ca avea colti ca de vampir. Nici nu vroiam sa ma gandesc... Ar putea sa ma omoare intr-o secunda...
-InuYasha... isi puse mainile pe umerii mei si isi infipse unghiile lungi in carnea mea. Imi pare rau... Stiu ca trebuia sa fiu mai atenta...
Lacrimile au inceput iar sa imi curga pe obraji. Plangeam cu suspine intre-taiate si adesea ma inecam in propriile lacrimi. Plangeam foarte des in ultimul timp. Devenisem slaba. Foarte slaba. Nu meritam sa ma numesc Gardiana. Cand cioara mi-a luat Giuvaerul, chiar am simtit ca e de datoria mea sa il recuperez. Sa il protejez. Si am incercat... Si am dat-o in bara rau de tot... Acum asteptam sa fiu omorata... Si nimeni nu putea face nimic sa ma salveze... Nimeni...
-Credeam ca suntem... Aproape prieteni... am soptit privind in gol.
Nu puteam sa ma uit. Am simtit doar cum mi-a eliberat un umar. Au inceput sa doara ca naiba.
-Incercam sa fim prieteni! Si tu vrei sa ma momori pentru ca am facut o greseala? incepusem sa tip, dar imi pierdusem vocea inainte sa se stinga ecoul vocii mele. Tradatorule... am soptit lasand-mi capul in jos si am inchis ochii, asteptand o lovitura care nu avea sa mai vina.
Am simtit cum sunt stransa... O imbratisare... Puternica, aproape imi rupea oasele, dar ma simteam bine... Durerea din umeri se intensifica. Puteam sa ii mai rezist. Gestul lui m-a surprins. Si-a lasat capul pe umarul meu. Am ramas asa un minut. Nu stiam ce sa cred. Acum cateva secunde vroia sa ma omoare si acum ma imbratisa? Ce a provocat schimbarea asta?
Mi-a dat drumu in cele din urma. Coltii ii disparusera, iar pe fundalul rosu al ochilor aparuse o culoare galbena, ca aurul. Culoarea ochilor lui. Vedeam ca setea era acolo, doar ca era constient. Nu stiu cat de constient, dar era.
-Esti bine? sopti imbratisandu-ma iar.
-Da... Nu am nimic...
Abia am terminat de rostit ultima litera ca m-a si aruncat cat colo. Am cazut la o jumatate de metru de el. Direct in fund. Umerii mi s-au zdrunginat si am simtit un fulger de durere prin brate.
-Ce te-a apucat?! am tipat la el.
-Eu? Eu?! Nu eu sunt idioata care a spart Giuvaerul! tipa si el la mine... si avea dreptate...
Am fugit in casuta. La fiecare pas simteam strafulgerari de durere, acum in tot corpul de la imbratisarea lui. Dar ma simtisem bine, acolo. In bratele lui. Ma simtisem acasa... Brusc, mi-a aparut in minte imaginea lui Mario. Nu ma privea acuzator, sau ca pe o tradatoare... Dar se vedea ca ii ranisem sentimentele... O alta imagine, cu noi doi, sarutandu-ne... Ii simteam buzele peste ale mele... Dar nu isi aveau locul... Le simteam ciudat...
-Nu mai plange, copila. nu realizasem ca plang pana nu mi-a spus ea. Vino, trebuie sa iti ingrijesc ranile.
Mi-am dus o mana la umar. S-a umplut de un lichid cald si lipicios. Mi-am analizat palma patata de sange. Nu stiu ce speram sa gasesc sau sa obtin. Poate ca o analizam atat de mult pentru ca era prima rana, sufleteasca si trupeasca, facuta de un prieten. Pentru ca InuYasha este prietenul meu. Indiferent de cate ori m-ar ataca. Indiferent de cate ori m-ar jigni. Cand m-a imbratisat afara, am simtit ca ii pasa cu adevarat. Si intrebarea... A fost pusa cu atata sinceritate incat mi s-a facut pielea de gaina. Apoi cand m-a aruncat... Simteam cum mi se rupe inima in doua...
M-am rupt din gandurile care imi aduceau lacrimi pe obraji. Din nou. De fapt Kaede m-a scos din acele ganduri. Inca aveam palma in fata ochilor cand a acoperit-o cu o carpa umeda si mi-a sters-o. InuYasha intra in camera. Koga era sprijinit de el. Abia mai putea sa mearga. Era plin de zgarieturi. Unele superficiale, altele foarte adanci. Vedeam vinovatia in ochii lui InuYasha. Si ma simteam si eu vinovata. Pentru o clipa am vazut o stralucire ciudata in ochii lui. Dar s-a intors aproape instantaneu si nu mi-am putut da seama ce era.
-Nu te mai simti vinovata. spuse pe acel ton arogant pe care il uram dar incepusem sa ma obisnuiesc cu el.
-Nu ii lua in seama toate toanele. incerca Kaede sa ma imbarbateze. Totusi are dreptate. Faptul ca ai spart Giuvaerul... A fost din greseala. Nu ai de ce sa te simti vinovata.
-Poate ca ai dreptate, dar eu am tras sageata...
-Ma duc sa vad cum se simte Koga. A fost ranit mult mai rau. Poate il conving pe InuYasha sa mergeti undeva la plimbare. Ti-ar face bine in momentul asta.
Nu am apucat sa comentez. Deja plecase in camera in care InuYasha il dusese pe Koga. Am stat rezemata de perete, cu ochii inchisi. De cate ori ma gandeam la Mario, imainea lui InuYasha imi alunga gandurile. Oare ce fac Sota si bunicul acum? Dar parintii? Si prietenele mele... Oare isi fac griji pentru mine? O parte din mine vroia sa isi faca griji, pentru ca asta insemna ca le pasa. Dar cealalta parte vroia ca ei sa stea linistiti. Sa nu isi faca griji. Sa nu sufere din cauza mea. Vroiam sa ma intorc acasa. Vroiam asta...
-Hei, trezirea! Soarele e inca pe cer, asa ca nu e timp de dormit. acea voce aroganta pe care o detestam...
-Ce vrei? am intrebat cu ochii inchisi.
-Vreau sa iti arat cum sa ajungi iar acasa. pufni ca de obicei. Dar daca nu mai...
-Atunci sa mergem! Ce mai asteptam? deja eram in picioare si facusem cativa pasi spre usa.
I-am auzit pasii in urma mea asa ca nu m-am oprit. Dar cand am ajuns afara mi-am dat seama ca nu stiam unde sa merg. El a trecut pe langa mine, fara ca macar sa imi arunce o privire. L-am urmat tacuta. Daca as fi fost cu Koga sau Kaede as fi indraznit sa fac conversatie. Dar ma simteam prea bine in tacerea aceea ca sa stric tot farmecul. Si daca aveam sa imi deschid gura, cu siguranta aveam sa ne certam. Mai bine asa...
Am ajuns la fantana. Era aceeasi de acum cateva zile. Ma uitam confuza la ea.
-Tot ce trebuie sa faci e sa cobori in fantana. Si vei ajunge acasa. In lumea ta. Pentru ca fantana actioneaza ca o poarta intre cele doua lumi.
-Multumesc. am spus sincer, uitand toate cate mi-a facut in cateva zile.
M-am cocotat pe margine si m-am asezat in fund, cautand cu piciorul scara ca sa cobor. Vroiam sa imi dau drumu dar mana lui m-a oprit. Mi-am intors capul uimita. Credeam ca abia asteapta sa scape de mine.
-Promite-mi ca o sa ai grija de el si ca o sa il porti mereu cu tine. spuse deschizandu-mi palma si punandu-mi in ea un ciob de un roz stralucitor.
Doar am aprobat din cap si am inceput sa cobor. Cu o mana ma tineam de scara si cu cealalta tineam ciobul. Simteam si acum atingerea lui cand mi-a desfacut palma.



Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Dum Aug 28, 2011 10:37 am

Capitolul 4 ~ Schimbata

Am sarit peste ultimele trei trepte si am aterizat pe fundul fantanii. Simteam iar acea senzatie, ca as fi facuta din ceva imaterial. Am plutit iar in acel vid plin de nimic si in cele din urma am simtit iar pamantul sub mine. Mi-am ridicat privirea si am putut zari cerul, de un albastru senin. M-am urcat pe scara si am iesit din fantana. Toate erau la fel cum le-am lasat. Oare la ce ma asteptasem? Am lipsit doar cateva zile. Am intrat in casa. Sota aparu in in pragul usii din bucatarie. Se uita plictisit sa vada cine a venit...
-Kagome! tipa fericit si se arunca in bratele mele. Mi-a fost dor de tine...
L-am imbratisat si eu. Nu lipsisem foarte mult, dar imi era dor de el. De toti.
-Nu o sa crezi cine te asteapta. spuse entuziasmat. De cand ai disparut sta toata ziua pe aici. sopti in asa fel incat sa aud doar eu. Totusi, unde ai fost? intreba curios. Si ce s-a intamplat...
-Kagome!
Mario aparu si el din bucatarie. Se citea usurarea in ochii lui. Ma imbratisa... Si.. Doamne cat ma doare! L-am impins de langa mine si m-am eliberat din imbratisarea lui. Nu ma stransese prea tare, dar oasele mele cred ca deja erau fracturate...
-Umm... Imi pare rau... Dar... Ma doare. am spus cu capul in pamant.
Era prima data cand il respingeam pe Mario. Si nu era doar din cauza durerii. Cand m-a imbratisat InuYasha, mult mai puternic, ma simtisem bine. Imi fracturase mare parte din oase, dar nu ma duruse. Si Mario... Era langa mine. Ma iubea. Se purtase mereu frumos cu mine. Ma imbratisase. Isi facuse griji pentru mine. Era chiar in fata mea. Dar parea atat de departe...
-Kagome... Ce ai patit? Unde ai fost? stiam ca era doar ingrijorat.
-Umm... Am fost la bunica. Scuze ca nu ti-am zis inainte sa plec. De fapt nu am zis...
-Dar bunica... Sota incepuse sa vorbeasca dar l-am oprit inainte sa ma dea de gol.
-Bunica a fost foarte fericita sa ma vada. am spus uitandu-ma serioasa la el.
Spre fericirea mea s-a prins si nu a mai zis nimic. A plecat inapoi in bucatarie.
-Nu ar trebui sa ma mai sperii asa de tare. spuse sarutandu-ma in timp ce ma stranse intr-o imbratisare in care abia daca ma atingea.
Ca si amintirea buzelor lui, acest sarut parea ca nu isi are locul. Ma simteam de parca as fi fost absenta, desi ar fi trebuit sa fiu cat se poate de constienta. Mario m-a iubit mereu, doar ca eu am fost prea timida ca sa ii arat ca simt acelasi lucru. De fapt simteam. Il priveam... Imi fusese dor de el. Dar nu ca de un iubit. Imi fusese dor de el pentru ca e cel mai bun prieten al meu. Un frate mai mare.
-Kagome, esti bine? intreba ingrijorat.
-Da... De ce n-as fi?
-Privirea ta... La cine te gandesti? intreba serios.
M-a surprins. Nu a intrebat "la ce". A intrebat "la cine". Dar sincer nici eu nu stiam la cine ma gandeam... Ma gandeam la lumea pe care am lasat-o in urma. La Kaede, la Koga, acei demoni... Giuvaerul, antrenamentele... InuYasha...
-Hai sa mancam ceva. Cred ca iti e foame... nu a mai asteptat raspunsul meu.
M-a tras usor spre bucatarie. Sota a pus mancarea pe masa si am inceput toti sa mancam. Nici nu mi-am dat seama cat de infometata eram. Dupa ce am mancat doua portii, am plecat in camera mea, la somn. Si bineinmteles dupa ce i-am promis lui Mario ca diseara iesim impreuna. Mi-am facut un dus fierbinte, binecuvantand apa calda din boiler si m-am bagat in pat. Era placut sa dorm intr-un pat. De fiecare data cand ma intorceam pe alta parte ma dureau toate oasele, dar era suportabil. Am gasit o pozitie perfecta si am ramas asa... Sperand ca nu aveam sa visez nimic.
-Kagome! am auzit ca prin ceata ca cineva ma striga. Nu pot sa cred ca te-ai intors! Scoala-te, copila1
Mi-am deschis ochii doar ca sa vad fata bunicului. Statea pe marginea patului si se uita la mine.
-Unde sunt mami si tati? am intrebat curioasa.
-Au plecat cu niste afaceri...
-As fi vrut sa ii vad... am soptit gandindu-ma la ei...
Chiar si cand stateam acasa ei erau mai mult plecati. De aia am invatat sa ma descurc singura. Si de aia statea bunicul la noi.
-Unde ai fost? intreba bunicul.
-Umm.. As prefera sa nu spun... Vreau sa uit... Daca intreaba cineva, am fost la bunica. Bine?
-Bine, scumpo. Cum vrei tu. Dar nu vreau sa te mai vad asa. spuse aratand spre umerii mei.
Aveam camasa de noapte cu bretele si se vedeau urmele adanci ale unghiilor lui InuYasha. Ce scuza aveam de data asta? Mi-am strans pumnii... Ceva m-a intepat. Mi-am ridicat mana. In palma era un ciob de un roz stralucitor.
-Este foarte frumos. spuse bunicul analizand si el ciobul.
Doar ca el nu stia ce inseamna pentru mine. Ciobul imi aducea aminte de InuYasha. Cand m-a imbratisat si cand mi l-a dat parca era altcineva. Orice urma de aroganta si de ingamfare disparuse. Oare se purta asa pentru ca semanan atat de mult cu Kikyo?
-Cat e ceasul? am intrebat amintindu-mi de Mario.
-Mario deja te asteapta. spuse probabil stiind la ce ma gandeam. Te las sa te schimbi. ma saruta pe frunte si pleca.
M-am imbracat cu rochita cu care vroiam sa ma imbrac de ziua mea si mi-am lasat parul pe spate. Am intrat in bucatarie. Mario statea de vorba cu Sota. Pareau ca se inteleg chiar bine. Mario s-a ridicat de la masa si a venit spre mine, luandu-ma de mana. Nu am spus nimic. Pur si simplu nu avea ce sa ii spun. Era atat de aproape de corpul meu, dar atat de departe de sufletul meu... Eram impreuna de un an. Un an perfect... Nu ne certasem. Ne intelegeam foarte bine. Toata familia mea il placea. Si ai lui nu aveau nimic impotriva noastra. Eram facuti unul pentru altul. Dar acum... Nu stiu in ce fel, dar lucrurile s-au schimbat...
-De unde ai ciobul ala? intreba uitandu-se la gatul meu.
-Umm... De la bunica. Mi l-a dat ca amintire... impletisem ata si legasem ciobul de ea, in asa fel incat sa pot sa il port la gat mereu.
Ne-am asezat pe terasa unei cofetarii. Linistea se lasa peste noi... Alta data nu m-ar fi deranjat. De obicei ma simteam bine in liniste, mai mult ascultand, decat vorbind. Dar acum nu aveam ce sa ascult. Inainte parca eram conectati, si brusc, acea legatura s-a rupt. Ma uitam la el, dar nu mai simteam ca inainte... Il vedeam la fel, dar ceva era diferit.
-Te-ai schimbat cat ai fost plecata.
Nu era o intrebare. Era o concluzie. Oare si el simtea distantarea? Si el se simtea ciudat in prezenta mea? Sau observase ca ma comport altfel? Ca il privesc altfel? Am hotarat ca cel mai bine ar fi sa imi spuna el motivul aceste concluzii.
-Ce te face sa spui asta?
-Privirea ta... Nu mai esti fericita. Inainte zambeai de cate ori ma vedeai. Acum... Chiar daca zambesti, ai o sclipire in ochi... Esti mereu cu gandul in alta parte. Chiar daca esti langa mine, simt ca pur si simplu esti cu sufletul langa altcineva.
-Mario...
-El ti-a facut asta? intreba privindu-mi umerii.
Nu am raspuns. Era prea inteligent pentru a nu recunoaste o minciuna. Si sincer, nici nu vroiam sa il mint. Dar nici adevarul nu vroiam sa il spun.
-Sa inteleg ca da.
Interpreta chiar prea bine tacerea mea. El nu avea nevoie de vorbe ca sa stie ce gandesc. Pentru el cuvintele erau mereu in plus.
-Mai suntem impreuna? intreba... putin trist.
-Nu stiu... As vrea... Dar lucrurile s-au schimbat. Si nu vreau o relatie bazata pe minciuni... El este foarte diferit de tine. Nu stiu de ce ii spuneam tocmai lui toate astea, dar simteam nevoia ca el sa stie. Este arogant, ingamfat, superficial... Este opusul tau... Si totusi... Ceva ma atrage la el...
-Inteleg. Atunci sper sa ramanem prieteni. doar am aprobat din cap.
-Esti cel mai bun prieten al meu. am spus imbratisandu-l. Ne vedem... Umm... Cand ma intorc. m-am ridicat de la masa si am plecat spre casa.
Au trecut cateva zile de la despartirea de Mario. Imi parea rau ca ne despartisem, dar asa era cel mai bine. Cineva a sunat la usa, dar nu m-am ridicat din pat. De cand m-am intors, viata mea mi se parea de-a dreptul banala. La scoala totul revenise la normal. Doar ca pierdusem destul de multe lectii.
-Hei! Nu ai mai iesit deloc de cand te-ai intors. S-a intamplat ceva cat ai fost plecata? Yuuki si Yuri stateau in pragul usii.
-Buna. Intrati. am spus ridicandu-ma in fund. Da, s-au intamplat multe...
-Mario e cam deprimat in ultimul timp. V-ati certat cumva?
Deci Mario inca nu le-a spus prietenilor lui. Sper ca nu se va supara daca o sa le spun eu...
-Ne-am despartit. am spus strangand in pumn micutul ciob.
-Cine... nu a mai continuat, dar am inteles ce vroia sa zica.
-Eu.
-Daca asta ai vrut, de ce esti trista? intreba Yuuki.
-Pentru ca... am strans mai tare ciobul. Nu stiu... M-am schimbat, dar nu stiu cum si de ce...
Am mai stat de vorba. Despre examene, despre scoala, despre tot ce se putea discuta. Au plecat in cele din urma. Iar eu eram fericita ca am niste prieteni atat de buni. Chiar isi facusera griji pentru mine, dar nu m-au pus la interogatoriu. Probabil Yuri a vorbit deja cu Mario despre misterioasa mea plecare. Mi-a facut bine vizita lor. M-a ajutat sa imi limpezesc gandurile. Si am luat o decizie pe care stiu ca o voi regreta. dar mai bine sa regret ceva ce am facut, decat ceva ce nu am facut.
-Bunicule! Sota! i-am strigat prin toata casa.
-Aici sunt. imi raspunse bunicul in cele din urma.
-Eu plec.
Nu era nevoie sa ii spun si unde. Intelesese din tonul vocii mele ca nu plecam in oras cu prietenii. Mi-am golit ghiozdanul si mi-am pus niste haine in el. Am indesat si cateva prosoape si peria de par si am iesit pe usa. Tot drumul spre fantana, de vreo 10 metrii, bunicul a incercat sa ma faca sa ma razgandesc. Dar decizia a fost deja luata si nu vroiam sa ma razgandesc.
-Sa le spui lu' mami si lu' tati ca imi pare rau ca nu i-am vazut. O sa ma intorc cand o sa mai pot.
-Sa ai grija de tine. spuse imbratisandu-ma cu grija.
De data asta nu m-am mai obosit sa mai cobor pe scara. Pur si simplu m-am aruncat in gol. Din fericire nu m-am lovit de fundul fantanii. Am simtit iar ca sunt imateriala, apoi am simtit pamantul sub picioarele mele. M-am catarat pe scara. Si cand am iesit in cele din urma... Nici nu-mi trecuse prin cap ca avea sa fie acolo...

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Mar Aug 30, 2011 5:36 am

5 ~ Noaptea Fara Luna

Statea turceste pe iarba, cu fata la fantana. Capul i se ridica brusc de cum am pus piciorul pe iarba.
-Kagome! spuse imbratisandu-ma strans. Nu credeam ca o sa te mai intorci.
Ma elibera in cele din urma din imbratisare. Ma uitam ciudat la el. Oare chiar statuse langa fantana, asteptand ca eu sa ma intorc? Si daca nu credea ca aveam sa ma mai intorc, atunci de ce mai astepta?
-Tu... De cant timp stai aici? o umbra de tristete ii trecu prin ochi.
-De cand InuYasha nu vrea ajutorul meu. A devenit iar extrem de deprimat. Inainte sa vii tu, era complet lipsit de viata. nu avea niciun scop. Apoi ai aparut tu. Am vazut o schimbare. Nu era foarte mare, dar se vedea ca are din nou pentru ce sa traiasca. Si dupa ce ai plecat... Ei bine nu mai e in stare sa se lupte. Pur si simplu nu mai are de ce.
-Inseamna ca o sa se bucure sa ma revada. am zis zambind fara sa vreau.
-Probabil...
-Dar tu? De ce asteptai aici daca nu mai sperai sa ma intorc?
-Umm... Este liniste aici. Pot sa ma gandesc fara sa aud ironiile lui Inu...
Un raget asurzitor strapunse linistea care plutea pe acel camp. Ne-am uitat amandoi spre padure. Ragetul s-a mai auzit inca odata.
-Hotul De Suflete!
Cuvintele s-au auzit vag, dar stiam ale cui sunt. Koga a vrut sa alerge spre padure, dar i-am pus o mana pe umar. Nu era nevoie sa ma gandesc de doua ori la ceea ce aveam sa fac.
-Ma duc eu. Tu ai grija... simteam o energie puternica venind din el... imi era oarecum cunoscuta, dar nu aveam timp pentru mistere. Ai grija de sateni.
Am inceput sa aleg cat am putut de repede. Ragetele inca se auzeau, dar nu l-am mai auzit pe InuYasha. Am intrat in padure, simtind pentru prima data oboseala fizica. Era foarte neplacuta. Cu cat inaintam mai mult,cu atat vedeam miscarile mai clare. O chestie mare si urata il tinea pe InuYasha in mana. Am folosit cuvantul "mana" in lipsa de altceva. Parea inconstient. Nu pot sa cred ca cel care a maturat pamanul cu Koga statea acum inconstient, asteptand vulnerabil lovitura de gratie. Demonul ma observa. Isi intinse cealalta "mana", probabil vrand sa ma prinda si pe mine. Din pacate pentru el se misca extrem de incet din cauza marimii. Sau cel putin asa mi se parea mie. Demonul ma lasa si isi indrepta atentia spre InuYasha. Priveam cum din pieptul lui ies o multime de tentacule care se infasoara in jurul corpului lui InuYasha. Tentaculele il trageau in interiorul monstrului. Iar el nici macar nu era constient. Si simteam acelasi val de energie care venea dinspre Koga, doar ca putin mai slab. Din nou, nu aveam timp de mistere. Trebuia sa il fac pe InuYasha sa isi revina si sa lupte, pentru ca daca avea motivatie putea invinge orice monstru. Eram sigura.
-InuYasha! am tipat cat m-au tinut plamantii. InuYasha! incepusem sa ma panichez, iar vocea mea era din ce in ce mai disperata. Apoi, ca printr-o minune, am vazut ca incepea sa fie constient. Monstrul imi tranti o laba de ma facu sa cad. Apoi nu stiu ce s-a intamplat. Am auzit vag vcea lui soptindu-mi numele. Lame Insangerate! Au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit. Ultimele cuvinte ale lui InuYasha. Intunericul a coborat peste mine si m-am cufundat fericita intr-o senzatie binecuvantata de pace. Stiam ca isi revenise. Stiam ca lupta. Si stiam ca va invinge si va avea grija de mine. Nu stiu ce ma facea sa cred asta, dar eram convinsa.
Nu stiu cat am stat in acel intuneric. Nu stiu daca eram tot acolo unde am cazut. Dar era a doua oara cand eram ranita. A doua oara... Si nu o sa fie ultima. Daca vroiam sa imi repar greseala trebuia sa ma obisnuiesc mai intai cu viata asta. Ceea ce nu era foarte greu daca aveam langa mine persoana potrivita. Ma simteam pregatita sa ma scol. Poate ca nu fusesem inconstienta chiar atat de mult. Mi-am deschis ochii. InuYasha statea aplecat peste mine, privindu-ma cu ingrijorare.
-Credeam ca va trebui sa dorm aici in noaptea asta. pufni la fel de arogant ca de obicei.
-Unele lucruri nu se schimba niciodata. am spus zambind si m-am ridicat de pe jos.
Ma durea putin capul si aveam o usoara stare de ameteala, dar avea sa imi treaca...
-Unde te duci? intreba arogant...
-Tu unde crezi? In sat.
-Parca nu te mai intorceai! nu ii auzeam pasii, dar stiam ca ma urma.
-Da... Asa am crezut si eu.
-Atunci de ce esti aici?
Ce puteam sa ii zic? Ca imi schimbase viata? Ca mi-o daduse peste cap? Ca imi era dor de tot ce era in lumea asta? Ca simteam ca lipseste o jumatate din mine si numai in aceasta lume ma simteam intraga? Inca nu am inebunit! In schimb am ales sa ii spun doar jumate de adevar.
-Pentru ca trebuie sa imi repar greselile inainte sa plec. Spre deosebire de tine eu imi asum responsabilitatile faptelor mele. nu ii raspuneam cu ura sau aroganta, ii raspuneam pe un ton atat de rece si de normal incat ma treceau fiorii cand imi auzeam propria voce.
-Ce ai degand sa faci acum? Nu poti nici macar sa zgarii vreun demon. Ti-ai incasat-o rau de tot azi.
-Asta pentru ca nu l-am lasat pe Koga sa vina sa te salveze.
-Koga vroia sa ma salveze? doar am aprobat din cap, stiind ca ma vede.
-M-am gandit ca nu ti-ar face prea bine la orgoliu sa fii salvat de el. Sa fii salvat tocmai de cel pe care l-ai batut atat de rau?
Asta a fost replica care i-a inchis gura. Ma asteptasem sa imi multumeasca, sau macar sa imi fie recunoscator. Dar... M-am intors, vrand sa vad de ce nu mai zice nimic. Ma privea atat de intens incat ai zice ca poate vedea tot ce e in interiorul meu.
-De ce te holbezi la mine? privirea aceea de "eu stiu si tu nu" ii reveni aproape instantaneu.
-Nu ma holbam!
-Ba da!
-Ba nu!
-Ba da!
-Vrei sa termini? Te porti ca un copil!
-Tu ai inceput sa te holbezi la mine!
-Asta pentru ca tu imi analizai spatele ca pe un exponat la muzeu!
-Ma bucur sa vad ca lucrurile au revenit la normal. spuse Koga imbratisandu-ma iar. Kaede vrea sa te duci acum sa incepi antrenamentul.
M-am indreptat spre cabana ei. Nu ii cunosteam pe cei din sat, dar toti s-au bucurat sa ma vada. Ma simteam ca intr-o familie imensa, unde fiecaruia ii pasa de ce face celalalt. Si nu din curiozitate. Din iubire.
Am inceput antrenamentul. Ma descurcam din ce in ce mai bine, dar oboseam foarte repede. Chiar daca vroiam din tot sufletul, corpul meu nu era obisnuit cu o asemenea solicitare.
Se facuse seara. Soarele apunea printre nori. Era de un rosu sangeriu.
-Se vor intampla multe in noaptea asta. spuse Kaede, uitandu-se si ea la Soarele ce colora norii in rosu.
-Ce vrei sa spui?
-Soarele si Luna sunt un dar de la sufletele din Lumea De Dincolo. Ele stiu mereu ce se va intampla cu noi. Cand Soarele are culoarea asta inseamna ca se va varsa sange.
Mi s-a facut pielea de gaina. Vroiam sa o intreb si despre Luna, dar l-am zarit pe InuYasha intrand in casa. Arunca o privire plina de ura spre cer, apoi spre mine si in cele din urma intra.
-O sa fie bine? intrebarea mi-a parasit buzele inainte sa ma gandesc.
-Da. Nu s-a obisnuit niciodata cu ideea ca ii curge si sange de om prin vene.
-Tu chiar ai un raspuns pentru toate intrebarile mele?
-Varsta este de vina. spuse cu un zambet imens pe fata.
-Hei, Kagome! Cum merge antrenamentul?
Din nou simteam acel val puternic de energie. L-am analizat pe Koga. Arata ca atunci cand am plecat. Era la fel, dar diferit in acelasi timp.
-Le vad. am soptit uitandu-ma atent la picioarele lui. Sunt acolo.
-La ce te referi? intreba Kaede nedumerita.
-Doua cioburi din Giuvaer. Le vad. Sau mai bine zis le simt.
Koga se fastaci putin, apoi ne povesti cum a pus mana pe cioburi. Luase un ciob de la un demon-pasare, iar pe celalalt il furase de la un om. Omul crezuse ca e doar o bucata colorata de sticla.
-Ar trebui sa ii dai lui Kagome cioburile. Evitam sa se intample lucruri neplacute daca intregim cat mai repede Giuvaerul.
-Dar cioburile sunt uimitoare. Imi dau atata putere... Pot sa aleg mult mai repede si...
-Eu am plecat sa ma plimb. am spus ignorandu-i pe cei doi. O sa am grija de mine. simteam o energie mult mai puternica decat cele doua cioburi.
Am luat arcul si cateva sageti si am plecat. Nu stiu ce cautam sau daca cautam ceva. Doar urmam acea energie. Si simteam iar acei ochi urmarindu-ma. Ca prima data cand am venit, ca atunci, la lac... Stiam ca sunt aceeasi ochi. M-am uitat pe cer. Nu se vedeau decat stelele. Nu ma interesa ce facuse InuYasha. Putea sa isi poarte singur de grija. Daca Koga nu este ingrijorat, de ce as fi eu?
-Haide, Rin. Se pare ca nu e InuYasha. E prea slab ca sa obtina macar un ciob din Giuvaer.
-Cine e acolo? am strigat fixand o sageata in arc.
Am privit atenta spre intunericul padurii, dar nu s-a miscat nimic. Niciun raspuns. Am asteptat putin. Mi se facuse frica. Recunosc. Am inceput sa alerg spre casa. Acea cabana devenise casa mea. Nu mai era nimeni afara. Decat eu. Am intrat si am trantit usa in spatele meu. Ma simteam in siguranta. Apoi am zarit pe cineva intr-un colt al camerei. Avea parul negru si lung si era imbracat in rosu. Semana cu InuYasha, dar...
-Iar te holbezi la mine! cine altcineva poate sa fie mai arogant decat el?
-Oare din cauza ca te-ai schimbat?
-Serios? Ai reusit sa distingi schimbarea?
-Ca sa vezi! Chiar am reusit!
-Pe unde ai umblat?
-De cand trebuie sa iti dau tie explicatii?
-De cand imi pasa de tine!
Raspunsul lui m-a lasat cu gura cascata. Ma uitam la el si nu imi venea sa cred ca auzisem bine. Lui chiar ii pasa de mine? Deci avusesem dreptate...
-La naiba! Iar te holbezi la mine!
-Si o sa ma mai holbez pana aflu ce s-a intamplat. De ce te-ai schimbat?

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Vin Sept 02, 2011 4:35 am

am si eu o intrebare: citeste cineva ficul asta? si daca da, macar ii place cuiva?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
Ciorapyy-kun
Hatamoto
Hatamoto


Numarul mesajelor : 208
Varsta : 23
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 10/07/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Vin Sept 02, 2011 5:49 am

DAAAAAAAAA !!!!!! lol vai si eu credeam ca ai postat urmatoarea parte ... eram curios ce se intampla in continuare lol mega like ! inlove
Eu din pacate nu am putut sa vad inuyasha asa ca citesc aici :D
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Sam Sept 03, 2011 4:48 am

6 ~ Iadul Pe Pamant

-Pentru ca prin venele mele nu curge numai sange de demon. vocea lui era incarcata de ura.
-Dar ce e rau sa ai o parte umana?
-Este rau, pentru ca nu am vrut asta. Si acum vreau mai putin ca niciodata sa am acest sange nenorocit.
-Dar face parte din tine. Esti ceea ce esti datorita...
-NU vreau sa fiu ceea ce sunt acum!
-De ce te urasti atat de mult?
-Legaturile de sange nu pot fi rupte. Sunt cele mai puternice legaturi.
-Si de ce nu vrei sange uman in tine?
-Pentru ca...
A facut o pauza... Mai mare dat e normal. Vedeam pe fata lui ca raspunsul nu avea sa mai vina. Atinsesem un punct sensibil. Prea sensibil.
-Pentru ca... am lasat intrebarea in aer pentru ca el sa o poata completa.
-Nu conteaza. obisnuita lui aroganta...
-Eu mereu sunt sincera cu tine. Nu iti ascund nimic. Macar in noapte asta ai putea sa fii si tu sincer cu mine. Este chiar atat de greu? se uita la mine cu o privire impenetrabila, apoi incepu sa vorbeasca.
-Nu conteaza. isi feri privirea de a mea. Prezentul e cel care conteaza. Dar trecutul il marceaza. Viitorul este doar un vis. Dar e scris de prezent. Toate se leaga. Daca schimbi ceva, schimbi tot. Daca vreau sa ma schimb, trebuie sa schimb trecutul. Dar e imposibil. Daca vreau sa schimb viitorul trebuie sa schimb prezentul. Dar nu am puterea necesara. Am nevoie de tine ca sa fiu puternic. Dar daca sunt cu tine nu imi mai pot scrie viitorul asa cum mi-l doresc. Orice as face, orice as alege, trebuie sa te includa pe tine. Pentru ca altfel nu am putere sa fac nimic.
Am ramas uimita. Deci eu chiar insemn ceva pentru el. Chiar... Stai o clipa! Insemn ceva pentru cine sunt sau pentru ca seman atat de mult cu Kikyo? Am hotarat ca daca tot e sincer, sa gasesc o parte din raspunsuri.
-Dar tu de ce ma placi?
-Cine a zis ca te plac? pufni arogant dupa o pauza putin cam lunga.
-Pai tu... Adica la fantana... Si cand m-am trezit dupa lovitura... Si acum ai spus...
-Ce s-a intamplat atunci si acum? aceeasi ingamfare...
-Nu stiu. Am simtit ca iti pasa.
-A fost doar imaginatia ta. Chiar ma vezi pe mine indragostindu-ma de tine?
-De ce nu?
-Pentru ca... facu o pauza scurta. Pentru ca pur si simplu nu esti genul meu. simteam ca nu asta a vrut sa spuna prima data. Dar tu... Tu chiar l-ai parasit pe acel Mario pentru mine?
Mi-am intors capul. Nu vroiam sa il privesc. Nu acum. Nu eram pregatita sa ii dau acest raspuns. Poate pentru ca nici eu nu eram sigura de ce il parasisem. Of, Doamne! Pe cine incerc eu sa pacalesc?! Privirea a inceput sa mi se incetoseze. M-am frecat automat la ochi. Dar am realizat pre tarziu ca nu ochii mei erau problema. In camera chiar era ceata.
-Nu respira!
Abia termina se spus ultimul cuvant si privirea lui isi pierdu concentrarea. Mi-am tinut respiratia. Daca asa ceva este posibil, auzeam vag o respiratie pe fundal. Am ignorat-o cu usurinta. Avea sa mi se termine aerul. I-am dat lui InuYasha cateva palme peste fata. Imi simteam corpul amortit iar el tot nu se trezise. Respira profund si regulat, alimentandu-si corpul cu acea ceata ciudata.
-InuYasha... Sezi!
Am inspirat aerul plin de ceata dulceaga. Incepuse sa mi se faca greata. Apoi am simtit cum ma sfasie ceva pe dinauntru. Simteam o briza glaciara peste ranile fierbinti din interiorul meu. Se facea tot mai frig. Era neplacut. Apoi m-am cufundat intr-o senzatie de amorteala. Cadeam intr-un intuneric amenintator. Cadeam la nesfarsit. Nu era nicio lumina in jur, nimic dupa care sa ma orientez. Apoi mi-am auzit vag numele...
-Kagome...
Cineva ma chema. Cineva vroia ca eu sa scap din acel intuneric. Mintea imi spunea ca e vocea lui Mario. Eram constienta de asta. Dar inima mea vroia sa fi fost InuYasha cel care ma strigase. Si inainte sa imi dau seama, decorul se schimbase. M-am uitat surprinsa in jur. Ma aflam iar in cabana. InuYasha statea exact acolo unde l-am lasat. Slava Domnului! I-am luat fata in maini si l-am privit in ochi. Incepea sa isi recapete cunostinta.
-InuYasha... Ai patit ceva? Ce s-a intamplat cu ceata?
-Sunt bine. spuse putin ametit. Nu stiu... Ceata aceea a fost extrem de ciudata. Tu esti bine?
Vocea lui era atat de ingrijorata... Ma facea atat de fericita gandul ca lui chiar ii pasa de mine... Imaginea lui Mario imi aparu in fata ochilor. Imi zambea cu blandete, ca de fiecare data...
-Esti bine? intrebarea lui m-a adus cu picioarele pe pamant.
-Da. Cred ca sunt bine.
restul zilei am petrecut-o antrenandu-ma cu Kaede, sau vorbind cu Koga. Ceata a rezolvat problema. Totul era asa cum imi doream. Doar ca imaginea lui Mario imi aparea in fata ochilor de cate ori il vedeam pe InuYasha. Uneori eram constienta de o respirate si de niste batai de inima care nu se sincroonizau. Prin urmare nu apartineau aceleiasi persoane.
-Kagome!
InuYasha si Koga veneau spre mine. M-am ridicat de la umbra copacului privindu-le fetele fericite.
-De ce sunteti asa de fericiti?
InuYasha baga mana intr-un buzunar interior al hainelor cucare era imbracat si scoase o bucata din Giuvaer. Koga scoase si el o bucata stralucitoare din Giuvaer. O uni cu cea din mana lui InuYasha. Am privit socata cum Giuvaerul se completeaza. Cum se sudeaza cu scantei stralucitoare.
-Mai lipseste doar bucata pe care o ai tu la gat. aprivit cu atentie micuta crapatura de forma ciobului de la gatul meu.
-Cum ati reusit sa adunati toate bucatile?
-Eh, stii tu... Le-am luat de la ceilalti demoni.
Am pus si eu ciobul in crapatura. Din nou, acelasi joc de scantei fu vizibil. Apoi Giuvaerul fu din nou intreg. Mi l-am pus de gat.
-Tot nu pot sa cred ca e din nou intreg. Acum pot sa merg acasa?
-Sigur ca poti, prostut-o. Te duc eu.
Koga ma puse in carca lui si incepu sa fuga cu mine spre fantana. Era prea usor. Mult prea usor. De cand venisem avusesem parte numai de ghinioane. Totul era mult mai dificil decat parea. De ce dintr-o data totul devenise atat de usor? M-am asezat pe marginea fantanii.
-De ce te uiti asa la mine? intrba Koga.
-O sa trebuiasca sa ma mai intorc?
-Nu.
-Nu e bine. Totul e mult prea usor...
Eram iar constienta de acea respiratie si de acele batai de inuma. Am ascultat mai atenta. Inaginea lui Mario aparu in fata mea, apoi, dupa cateva clipe, fu inlocuita de cea a lui InuYasha.
-InuYasha... Nu e bine. Totul e mult prea usor...
Am scultat cu atentie ecoul propriei mele voci. Nu stiu de ce am spus asta cu voce tare. Nu stui de ce i-am spus-o tocmai lui. Nu stiu... Nimic nu mai e la fel. Acum ca Giuvaerul e intreg, eu nu mai am ce sa caut in lumea asta. Mi-am reparat greseala. Tot ce trebuia sa fac era sa ma intorc la Mario. Dar de ce nu ma lasa inima sa plec? De ce inima imi zicea ca ceva nu e bine, in timp ce creierul imi zicea sa ma bucur ca visul meu a devenit realitate?
-Nu pot sa plec...
Am inceput sa alerg spre padure. Vroiam sa ma pierd in ea. Vroiam sa stiu de ce a devenit totul atat de usor.
-InuYasha...
Numele lui iesi acompaniat de un geamat de placere. Dar nu asta ma speria. Vocea care ii rostise numele... Era vocea mea. Am urmat sunetul. La poalele unui copat era cineva. Doua persoane. Se sarutau. InuYasha si... Semana cu mine. Dar nu eram eu. Era Kikyo. Eram sigura. Nu numai la aspect semanam. Pana si vocile ne erau identice. Dar murise...
Nu fi proasta, Kagome! Am auzit o voce in capul meu. Probabil ca o vrajitoare a chemat-o pe Kikyo de pe Lumea Cealalta. Ar trenui sa te bucuri ca in sfarsit sunt impreuna.
Voce nenorocita! Normal ca ma bucuram ca sunt impreuna. Oricat de mult l-as iubi, pana la urma nu imi apartine. De asta nu voi vrea niciodata sa fiu cu el.
Am simtit o durere cumplita in piept. Nu eram facuta pentru o astfel de lume. De ce oare a trebuit ca acel pisoi nenorocit sa cada in fantana? Dar realitatea m-a izbit in forta. Pisoiul doar a grabit putin lucrurile. Daca era scris ca eu sa cunosc aceasta lume nenorocita si tot ce inseamna ea, atunci aveam sa o cunosc. Mai devreme sau mai tarziu.
-Kagome...
M-am uitat la ei. InuYasha ma privea. Nu puteam sa ii citesc expresia fetei sau sentimentele din ochi. Stiam ca ar fi trebuit sa pot, dar nu eram in stare. Ma uitam si nu intelegeam. Creierul meu reactiona prea greu. S-a lasat iar ceata. Am clipit deranjata de albul care nu ma lasa sa vad aproape nimic. Am simtit o dara calduta pe obraji, care apoi ingheta. Mi-am dus mana sa ating dara. Era umed. M-am sters automat. Apoi mi-am dat seama ca plang. Inca ma privea. Ii cunosteam expresia. O mai vazusem. Dar nu puteam sa procesez.
-S-a intamplat ceva, iubitule? Kikyo il privea la fel cum ma privea el pe mine.
Asta a fost picatura care a umplut paharul. Daca vroiam ca ei sa fie impreuna, de ce ma durea atat de mult? Am simtit cum ceva ma sfasie pe dinauntru. Imi simteam inima cum ma inteapa. O simteam cum se poticneste la fiecare bataie. De parca nu mai avea puterea necesara sa bata cum trebuie. De parca nu mai avea pentru ce sa bata. Pentru cine...
Imaginea lui a fost ultimul lucru pe care l-am vazut inainte ca intunericul sa ma invaluiasca. Si chiar si dupa ce m-a cuprins, tot imaginea lui o vedeam in fata ochilor. Nu vroiam sa recunosc. Dar de cand il intalnisem am facut lucruri la care nici macar nu a gandisem. M-am schmbat complet. Si totusi sunt aceeasi. Imaginea lui Mario imi aparu in fata ochilor. Privirea lui era plina de regret. M-am cufundat in inconstienta cu imaginea lui Mario in fata ochilor. Am lasat intunericul sa ma inconjoare. Nu mai aveam pentru ce sa lupt. Pentru cine. Intunericul ma inghitea lacom, iar eu nu protestam deloc M-am cufundat in uitarea de care aveam atata nevoie, sperand sa nu mai trebuiasca niciodata sa trec prin acel chin. Sperand ca lumea se va sfarsi aici si acum. Cel putin lumea mea.
Acea imagine e Iadul pe Pamant... Spuse o voce din capul meu.


Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
Ciorapyy-kun
Hatamoto
Hatamoto


Numarul mesajelor : 208
Varsta : 23
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 10/07/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Sam Sept 03, 2011 5:05 am

Sugoiii mi s'a sculat parul pe spate cand am citit capitolul asta ... :-s arigatou inlove astept continuarea , sa sti ca eu chiar citesc TOT ! lol

PS : Ai vreo carte sau ceva de unde scri ? Pentru ca as vrea sa citesc si in aer liber cand ma duc in gradina japoneza din bucuresti ... am obiceiul sa ma duc acolo sa citesc. ...
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Sam Sept 03, 2011 5:26 am

nu, nu copiez dupa o carte, daca la asta te referi, dar am deja toate capitolele in pc... le-as putea arhiva si sa ti le trimit pe mail, daca vrei
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
Ciorapyy-kun
Hatamoto
Hatamoto


Numarul mesajelor : 208
Varsta : 23
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 10/07/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Sam Sept 03, 2011 5:56 am

Pai ar fi perfect ... :D nu ma refeream ca scrii aici o carte intreaga , ma refeream la faptul ca ai undeva scris ... ar fi perfect daca ai putea sa'mi faci o arhiva , mailul meu este george_infernu@yahoo.com sau badsantaizsoundless@yahoo.com , cred ca le pot scoate eu la imprimanta sa le citesc :D arigatou ^^
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Sam Sept 03, 2011 9:44 pm

7 ~ Watashi Wa Kowai

Am devenit iar constienta. Auzeam voci. Dar imi era frica sa deschid ochii. Watashi wa kowai. Mi-e frica... Dar de ce imi e frica mai exact? Ca InuYasha e iar cu Kikyo? Ca Kikyo a fost readusa la viata? Ca el nu va mai putea fi cu mine? Kowai... Imi soptea o voce de fetita. Dar de ce imi era frica? Kowai... Cuvantul mi se repeta in minte la nesfarsit. Watashi... wa kowai... Ecourile se loveau de peretii minti si se intorceau iar la mine. Incepuse sa ma doara capul. Kowai... Deja nu mai suportam. M-am ridicat brusc in fund si mi-am prins capul in maini. Kowai...
-Kagome! Esti bine? Ce ai patit?
Watashi wa... kowai! Tipatul a fost atat de asurzitor incat am icnit de durere. Doua brate puternice s-au strans in jurul meu. Ma faceau sa ma simt mai bine, dar nu suficient de bine. Simteam ceva cald pe obraji. Mi-am ingropat fata in umarul lui.
-Esti bine?
I-am recunoscut vocea. Amintirile cu el si ea isi faceau loc prin minte, sapand pentru a iesi la iveala. De ce nu era cu ea? De ce ma tinea pe mine in brate? De ce ii pasa atat de mult de mine?
-Kagome?
-Sunt bine. De ce nu te intorci la ea?
Vocea mi-a sunat ciudat. De parca plangeam. Mi-am dus mana la dara calda. Era apa. Lacrimi. Chiar plangeam. M-am sters repede.
-La cine sa ma intorc? spuse confuz, privindu-ma in ochi.
-La Kikyo. De ce nu te intorci sa termini ce ai inceput in padure?
Am dus mana la gat, dorind sa strang Giuvaerul in pumn. Am simtit o intepatura puternica atunci cand degetele mi s-au strans in jurul lui. I-am dat drumul aproape instantaneu. Dar prea tarziu. In palma aveam o intepatura adanta din care curgeau cateva picaturi de sange. M-am uitat socata la Giuvaer. Era acelasi ciob pe care mi-l daduse InuYasha.
-Watashi wa kowai...
-De ce? m-am uitat confuza la el. De ce iti e frica? reformula intrebarea.
-De unde stii ca imi e frica? am intrebat surprinsa.
-Tocmai ai spus.
-Am spus cu voce tare? Ce am spus? Cand? devenisem panicata si intrebarile aproape ca nu se mai opreau.
-Tocmai ai spus "Watashi wa kowai". De ce iti e frica?
M-a surprins faptul ca inca nu isi pierduse rabdarea. Inca nu devenise arogant si inganfat. Inca nu ma respinsese ca datile trecute. Inca imi vorbea cu rabdare si blandete.
-Nu stiu... Am plecat acasa. Nu mai vreau sa pierd nicio zi in lumea asta nenorocita.
M-am ridicat de pe saltea si am pornit spre usa. Dar ma prinse de mana cand vroiam sa o deschid.
-Cum ramane cu Giuvaerul? ce conteaza ca se sparsese iar si ca eu nu imi aminteam cand se intamplase?
-Poti sa il pastrezi tu. i-am pus in palma ciobul si am plecat.
Am inceput sa fug spre fantana. Viata nenorocita! De ce trebuie sa fie asa de grea? De ce? Mi-am dat drumul in fantana. De fapt, practic m-am aruncat in ea, nepasandu-mi daca aveam sa imi rup cateva oase. Spre norocul meu totul a decurs conform planului. Dupa cateva secunde am simtit iar pamantul sub picioarele mele. De fapt sub palme si sub genunchi, pentru ca stateam in patru labe. M-am catarat pe scara si am dat fata in fata cu un apus de soare minunat. Nu era niciun nor pe cerul colorat in culorile curcubeului. Am intrat in casa. Nu era nimeni. Parerea mi s-a schimbat cand am intrat in sufragerie. Televizorul mergea, iar bunicul era intins pe canapea, sforaind incet. Am oprit televizorul si am inchis usa in urma mea. Urmatoarea camera in care am intrat a fost baia. Am dat drumul la apa in timp ce imi cautam niste haine curate. Apoi m-am pieptanat. Mi-a luat ceva timp. Si in cele din urma am intrat in cada. Era atat de bine sa fac o baie fierbinte... Imi relaxa muschii incordati de la stres, de la dormitul pe jos, de la atatea lovituri... Apoi realitatea ma izbi in forta. Eram in sfarsit acasa! In cada mea plina cu apa calda. Ceva mai frumos nici ca se putea. Si totusi, la fel ca data trecuta, simteam ca lipseste ceva din mine. Ceva ce lasasem in cealalta lume. Dar oricat mi-ar lipsi acel ceva, nu aveam sa mai cedez. Oricat de mult as incerca, viata aceea nu era a mea. Nu era pentru mine.
Cum am iesit din baie m-am trantit in pat. Nu ma interesa de ceilalti. Aveam sa ii vad de dimineata. Tot ce speram era sa dorm fara vise. Pentru ca daca visam ceva, sigur avea sa fie un cosmar.
Am avut un cosmar... Daca pot sa ii spun asa. Nu mi-l mai aduc aminte. Stiu doar ca eram constienta ca visez, dar tot mi-a fost frica. De ce mi-a fost frica? Nu... Intrebarea cea mai corecta este de cine. Telefonul a sunat de dimineata. Era alarma. Mi-am pus uniforma pe mine si am intrat in bucatarie.
-Kagome!
Bunicul mi-a sarit la propriu in brate. M-a imbratisat strans, apoi mi-a dat drumul.
-Si eu ma bucur sa te vad. am spus cu un zambet imens pe fata.
Nu m-a intrebat unde disparusem. Stia ca eram bine. Avea incredere in mine. Mai multa decat cerusem. Mai multa decat meritasem vreodata.
-Unde sunt ceilalti? deja ma trezisem de 15 minute si nu vazusem pe nimeni in afara de bunicul.
-Parintii tai sunt plecati ca de obicei, iar Sota sta tot restul saptamanii la un coleg.
-Si tu o sa stai singur in casa asta imensa?
-Nu o sa mai fiu singur. am lasat capul in pamant, neavand curajul sa il privesc in ochi. Toata lumea iti simte lipsa, dar daca tu esti fericita si iti e bine asa, noi nu avem nimic impotriva.
-Nu stiu ce sa zic...
-Ar trebui sa imi zici "la revedere" pentru ca altfel o sa intarzii la ore. spuse zambind.
Am plecat spre scoala. Ultimul an de generala... Inca cateva saptamani si aveam sa intru la liceu. Panica puse stapanire pe mine. Cat timp lipsisem? Ce pierduse? Cum puteam sa il mai privesc pe Mario? Ce aveam sa le spun lui Yuuki si Yuri?
-Bine ai revenit! m-am trezit cu un pumn in umar.
Cunosteam acea voce. Chiar prea bine. M-am frecat automat la umar in timp ce ma intorceam.
-Ma bucur sa vad ca nu te-ai schimbat. am spus zambind fara sa vreau. Esti acelasi Yuri din totdeauna. Iar umarul meu va fi invinetit o saptamana de acum in colo. am spus simuland o fata suparata.
-Nu te mai bosumfla atat! si imi mai dadu un pumn in gluma.
-Termina! i-am dat o palma peste spate cat am putut de tare.
-Am inteles ideea, nu e nevoie sa devii agrsiva! a fost randul lui sa se bosumfle.
-Parca ati fi doi copii de gradinita. spuse Yuuki, zambind .
Yuri o trase intr-o imbratisare atat de stransa incat ma mir ca Yuuki mai putea respira. Apoi am privit socata cum se sarutau. Atat de romantic, de pasional, de...
-Buna, Kagome.
Abia rosti prima litera ca cerul cazu peste mine. Cunosteam prea bine acea voce. Simteam cum privirea lui este atintita asupra mea. Ce puteam sa ii raspund? Ce puteam sa ii zic dupa acele confesiuni de la cofetarie? Ca el isi gasise vechea prietena si acum era cu ea? Am hotarat sa imi joc rolul. Vroiam cu orice pret sa uit... Dar viata nu imi oferea aceasta posibilitate... M-am intors cu fata spre el.
-Buna... Mario.
Mario nu mi-a mai adresat niciun cuvant restul diminetii. Doar ma privea ingandurat... Uneori trist... Parea schimbat de ultima data cand il vazusem. Foarte schimbat. Oare eu cauzasem schimbarea asta? Nu imi placea. Parca nu mai avea niciun chef de viata. Parca nu mai avea pentru ce sa traiasca. Intr-o pauza, in drum spre sala de sport, l-am tras deoparte de restul copiilor galagiosi. Departe de urechile mereu ciulite pentru a auzi noi barfe. Cand mi-a intalnit privirea era confuz si surprins.
-Ce s-a intamplat? tonul lui nu reflecta nicio emotie... de parca era pus pe pilot automat.
-Vreau sa te intreb ceva.
-Intreaba. din nou, fara emotii.
-Te-ai schimbat.
-Asta nu e o intrebare. E o afirmatie.
-De ce te-ai schimbat? o sclipire ciudata ii aparu in ochi.
-Din cauza ta.
-Nu stiu de ce, dar nu te cred.
-E treaba ta daca vrei sau nu sa crezi. tonul ii era rece.
-Uite, chiar daca nu mai suntem impreuna, mie imi pasa de tine.
-Stiu ca iti pasa, dar nu vreau sa iti pese atat de mult. Nu vreau sa ai pe cap problemele mele. Nu vreau ca tu sa fii implicata in lumea mea.
-Dar nu poti decide tu ce trebuie si ce nu trebuie sa fac eu. Nu poti decide tu ce vreau si ce nu vreau eu. Nu imi poti da un astfel de raspuns si sa te astepti ca eu sa nu incerc sa te ajut.
-Ai dreptate. Nu pot. Dar te rog.
-Mario...
-Este tot ce iti cer. Nu te mai baga in viata mea.
-Dar... De ce? Ce s-a intamplat cat am lipsit?
-Ceva lipsit de importanta. Inca nu s-a intamplat. Dar trebuie sa se intample cat mai curand. Cu toate astea... Nu vreau sa te pierd, dar am facut-o deja.
Clopotelul a rasunat tare si puternic in toata scoala. M-a facut sa tresar.
-Sunt aici. Si voi fi pana cand inima mea va inceta sa bata. Si daca voi putea, voi fi si dupa ce...
-Termina cu aberatiile! E o promisiune serioasa. O promisiune pe care nu o vei respecta. spuse trist.
-Ba da. Voi fi mereu langa tine si voi incerca sa te ajut. Dar mai inta trebuie sa imi spui ce o sa se intample. De ce esti atat de schimbat.
-Kagome... Nu iti vei respecta promisiunea pentru ca nu te voi lasa. E prea periculos.
-Dar...
-Nu vroiam sa ajung aici... Dar iti spun pentru prima si ultima data: Dispari din viata mea si nu mai incerca sa ma ajuti pentru ca nu ai cu ce! imi intoarse spatele si pleca.
Doamne asta cred ca e un cosmar. Nu are cum sa fie altceva. Mai intai InuYasha, acum Mario... Ce mai urmeaza? Daca nu plecam in acea lume nenorocita, lucrurile ar fi stat altfel?
Am alergat grabita spre ora de sport. Bineinteles ca am fost pusa la exercitii suplimentare pentru ca am intarziat. dar Mario nu era acolo. L-am cautat epuizata prin toata scoala, dar tot nu l-am gasit.
Watashi wa kowai... Kowai... Kowai... Kowai... Watashi wa kowai...

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Dum Sept 04, 2011 7:24 am

8 ~ Minciuni Si Secrete

Restul zilei a trecut foarte incet. Ma simteam aiurea. Acolo il aveam pe InuYasha. Aici il aveam pe Mario. Lucrurile erau cat se poate de simple. Dar nuuu! Nu am eu norocul ca lucrurile sa ramana asa. Normal, cand mi-e viata mai dulce, trebuie sa se intample ceva.
Nu am putut sa dorm. De cate ori atipeam, vedeam o pereche de ochi care ma priveau insistent. Nu puteam sa imi dau seama ce sentimente se citeau in ei. Poate putina tristete. Restul era imposibil de descifrat. M-am trezit cam odata pe ora. Pe la 5 de dimineata nu am mai incercat sa adorm. Nu avea rost. Aveam scoala de dimineata. Ramasesem ceva in urma cu lectiile, iar examenele urmau sa inceapa saptamana viitoare. Asa ca tot ce mai imi ramanea de facut era sa ma apuc serios de invatat. Si asa am si facut. Mi-am scos caietele si cartea de matematica. Cea mai grea limba din Univers este matematica.
Din nou simteam acei ochi care ma urmareau. Simteam o prezenta puternica. Un val de energie aproape la fel de puternic precum cel din Giuvaer. Dar odata cu rasaritul soarelui, prezenta disparu. La fel si privirea pe care o simtisem toata noaptea atintita asupra mea. Mi-am bagat cartile si caietele in geanta, realizand ca toata dimineata nu am facut absolut nimic. Am pierdut timpul degeaba. La inceput nu imi statea gandul la invatat. Iar cand in sfarsit incepuse sa imi intre ceva in cap, m-am concentrat asupra celui care ma privea. Stiu, probabil ca ar fi trebuit sa fiu speriata si panicata, la cata putere emana acel cineva, dar nu puteam. Puteam doar sa sper ca acel cineva se va arata si imi va spune cine este si ce vrea. Pentru ca eu singura nu aveam nicio sansa sa descopar cine este.
Sota a fost foarte fericit sa ma vada. Atat de fericit incat ma facea sa ma simt vinovata ca eram atat de mult plecata in cealalta lume. Dar lucrurile aveau sa se schimbe.
-Mami si tati au incheiat afacerile in Rio. spuse el fericit. Au zis ca or sa ajunga in seara asta.
-Abia astept sa ii vad.
L-am imbratisat si am plecat spre scoala. Mario nu a mai venit sa ma ia, ca de obicei. Dar in curtea scolii m-am intalnit iar cu Yuuki si Yuri. Se sarutau. Din nou. M-am apropiat incet si i-am dat un pumn in umar lui Yuri. Bineinteles ca in gluma... Sau poate ca nu.
-"Orice fel de manifestare de afectiune este strict interzisa pe domeniul scolii!" amandoi s-au uitat la mine ca la o extraterestra.
-Stim deja. a raspuns Yuuki. Doar ca...
-Stiu, nu respectati niciodata regulile. am spus nepasatoare, dar cu zambetul pe buze.
-Ne bucuram sa te vedem in sfarsit fericita. spuse Yuuki.
Am plecat spre clasa. M-am asezat in banca mea. Mi-am plimbat privirea prin clasa, doar ca sa observ ca Mario nu era nicaieri. Vroiam sa imi scot telefonul din geanta si sa il sun, cand pantoful cu toc de 10 cm al profesoarei se ivi in usa, urmat indeaproape de picior si de restul corpului.
-Buna dimineata, copii!
-Buna dimineata! am raspuns toti in cor.
Lectia a inceput. Era extrem de plictisitoare. Doar formule si cifre. Oh, de dimineata am uitat. Fizica este la fel de ciudata ca matematica, doar ca este mult mai folositoare.
Usa clasei se deschise incet, si am putut vedea cu coada ochiului ca toti cei din clasa o priveau. Profesoara fu ultima care isi fixa ochii pe usa, din cauza ca fusese cu fata la tabla, scriind formula pentru a calcula nu stiu ce legat de acceleratia gravitationala. Ochii mi s-au marit cand am realizat cine statea in usa.
-Pot sa va ajut cu ceva, doamna? spuse profesoara mea amabila.
-Da. As vrea sa vorbesc cu Kagome.
-Cine sunteti dumneavoastra?
-Sunt bunica lui Kagome.
Doamne! M-am lasat in jos in banca. Chiar daca Kaede avea foarte mult bun simt si o purtare impecabila, sa vorbesc cu ea in momentul asta era ultimul lucru pe care as fi vrut sa il fac. Au purtat o mica discutie pe care nu am auzit-o si nici nu am vrut sa o aud, iar profesoara mi-a dat voie sa plec de la restul orei. Cand am iesit pe hol toate gandurile mele erau invalmasite. De ce venise pana aici si cum de ma gasise?
-Trebuie sa te intorci. spuse parca citindu-mi gandurile.
-Dar nu vreau. Locul meu nu este acolo.
-Te inseli, copila. Acolo este locul tau.
-Chiar nu intelegi? Nu apartin acelui loc nenorocit. Am incercat. Dar tot ce am reusit a fost sa ma ranesc singura.
-Of, copila. Apartii acelui loc la fel cum zanele apartin cerului si sirenele apartin oceanului. Si chiar daca tu nu crezi asta, sangele nu minte niciodata. la asta chiar am ramas surprinsa.
-Ce legatura are sangele meu cu acea lume nenorocita?
-Timpul are propriile lui cai de a aranja lucrurile. Acum trebuie sa te intorci. imi intinse ciobul pe care i l-am dat lui InuYasha inainte sa plec.
-Nu vreau sa ma intorc. Am de rezolvat niste lucruri aici... gandul imi zbura la Mario.
-InuYasha mi-a povestit despre ceata si vise. Totul a fost doar opera unui demon. Daca cineva chiar ar reusi sa o readuca la viata pe Kikyo, tu ai afla inaintea vrajitoarei daca a reusit sau nu. Sper sa te intorci cu inima usoara dupa ce iti vei termina treaba aici. Noi toti de acolo avem nevoie de tine. imi puse ciobul in jurul gatului si pleca.
Am ramas acolo, privind-o cum se indeparteaza. Dupa ceva timp clopotelul rasuna in toata scoala. Parca niciun muschi nu ma mai asculta. Imi spusese ca sangele nu minte niciodata. Ca acel cosmar a fost doar atat: un cosmar. Dar a spus asta doar ca sa ma intorc sau chiar a fost adevarat? Si de ce as afla eu inaintea vrajitoarei daca Kikyo s-a intors?
-Esti bine? intreba Yuuki ingrijorata.
-Sigur ca e bine! Yuri imi dadu un pumn in umar, in joaca.
Asta m-a facut sa zambesc. Poti conta pe Yuri ca o sa te faca sa razi pana si in cele mai dificile momente. De asemenea poti conta si pe Yuuki ca o sa fie mereu acolo pentru tine. Dar cum as putea sa le spun lor ce ma macina pe mine? Nuuu... Nu pot sa le spun. Un singur cuvant din partea mea si m-ar crede nebuna. Iar daca as incerca sa le explic sau sa le arat, sunt sigura ca as fi internata de urgenta la un spital de nebuni. Va trebui sa invat sa ma descurc singura. Mereu am fost singura. Iar de cand m-a parasit Mario am fost mai singura ca niciodata. Dar oare nu eu l-am parasit prima? El doar a fost amabil cu mine... In restul zilei mi s-a parut ca m-am comportat ca un zombie. Poate din simplul motiv ca nu imi mai aduc aminte ce s-a intamplat dupa aceea.
Am ajuns acasa, inca gandindu-ma la Mario si la conversatia cu Kaede. Venise doar ca sa incerce sa ma convinga sa ma intorc. Chiar vroiam sa ma intorc. Dar oare eram pregatita? Daca aveam sa pasesc in acea lume aveam sa dau nas in nas cu InuYasha si o gramada de alti demoni. Nu... Intrebarea nu era daca eram pregatita. Intrebarea era daca vroiam. Si vroiam? Cand eram mica visam sa ajung om de afaceri. Ca parintii mei. Cunoscuta si respectata in toate colturile lumii. Dar cum puteam sa imi indeplinesc visul daca nu invatam? Oare chiar imi doream atata faima? Chiar vroiam sa ajung asa? Si daca aveam sa ma casatoresc si sa fac si un copil, voi avea ocazia sa il vad crescand? Nu mi-am mai vazut parintii de foarte mult timp. Si Sota la fel. Nu. Nu asta era visul meu. Inainte sa plec trebuia sa vorbesc cu Mario. Nu puteam pleca fara sa ma asigur ca este bine. Chiar daca el zisese ca nu ma mai vrea in viata lui, asta nu insemna ca eu trebuie sa il ascult.
-Ma duc pana la Mario! le-am raspuns privirilor mirate ale lui Sota si ale bunicului cand am trecut in fuga pe langa ei.
Am continuat sa alerg cat am putut de repede. Pe la jumatea drumului deja obosisem asa ca am luat-o la pas, fortandu-ma sa pun un picior in fata celuilalt.
Nu a mai durat mult si am ajuns. Am ciocanit la usa. Am asteptat un minut. Am ciocanit iar, ceva mai tare de data asta Am mai asteptat. Iar nimic. Am ridicat mana pentru a ciocani a treia oara, dar nu a mai fost nevoie. Usa se crapa putin, apoi se deschise complet. In spatele pragului statea Mario. Doar ca arata... Neingrijit.
-Ce vrei? intrebarea lui a fost pusa pe un ton atat de rece incat mi s-a facut pielea de gaina.
-Imi fac griji. am spus cu capul in pamant.
Am ramas asa cam o jumatate de minut, apoi am indraznit sa il privesc in ochi. Dar expresia lui m-a surprins. Putina tristete, si inca ceva. Nu imi puteam da seama ce. Exact aceeasi privire din visul meu. Exact aceeasi privire pe care am simtit-o toata noaptea, pana la rasaritul soarelui. Si acelasi val puternic de energie. El a fost!
-Nu trebuie sa iti faci griji pentru mine. O sa fiu bine. am putut observa ca se uita undeva peste umarul meu.
-Inceteaza sa te mai ascunzi de mine! De cand nu imi mai spui ce te supara? Ce ti se intampla? intrebarea m-a surprins si pe mine si nu credeam ca avea sa imi raspunda.
-De cand nici tu nu mai faci asta. ii simteam tristetea de parca ar fi fost a mea, iar asta durea foarte tare.
-Eu... Eu nu stiu ce...
-Poate ar trebui sa pleci.
-Nu o sa plec pana nu aflu ce ai patit. Am mai avut discutia asta. Stiu ca te pot ajuta daca imi spui ce ti se intampla.
-Eu... Nu stiu daca ar trebui... Nu este cea mai buna...
-Termina cu prostiile!
Am intrat in casa, dandu-l usor din calea mea. M-am asezat pe canapea si i-am aratat locul de langa mine. S-a asezat fara sa comenteze. Acum venea partea cea mai grea. Sa il fac sa vorbeasca.
-Ce s-a intamplat dupa ce am plecat la bunica? imi arunca o privire trista si dezamagita.
-Cum poti sa imi ceri mie sa iti spun adevarul cand tu inca ma mai minti?
-Deci daca eu iti spun adevarul o sa mi-l spui si tu? eram prea plina de speranta.
-Probabil ca nu, dar mi-ai da un motiv in plus ca sa incerc sa nu te mai mint.
Nu stiu de ce, dar nu ma deranja sa vorbesc cu el. Ma simteam in siguranta. Acelasi sentiment de siguranta pe care il am cand sunt langa InuYasha... Stiam ca orice i-as zice, nu avea sa ma lase balta. Si de asemenea stiam ca spusese adevarul. Daca vroiam sa ramanem prieteni trebuia sa renuntam la secrete. Eu eram pregatita. Vroiam asta. Dar el?
Toata noaptea am vorbit numai despre mine. Nu ma deranja. Odata ce mi-am dat drumul la gura, am spus absolut tot. Nu ma mai gandeam la consecinte. Nu ma mai gandeam la sentimentele lui cand i-am vorbit despre InuYasha. Nu m-am gandit decat ca el ma poate ajuta mai mult decat oricine. Dar dimineata aduse cu ea si realitatea. Trebuia sa plec.
Am urmarit razele soarelui intrand pe fereastra si cazand pe fetele noastre. Le-am urmarind dansand. Privirea imi cazut pe fata lui. Pe ochii lui luminati de soare... Iar ceea ce am vazut m-a lasat fara cuvinte. Il priveam si nu puteam sa procesez... Paru sa realizeze ce s-a intamplat pentru ca s-a dus la fereastra si a lasat jaluzelele, in asa fel incat lumina soarelui nu mai patrundea direct in camera. Acum era... "diluata" ca sa zic asa. Se uita la mine cu aceeasi tristete. Nu imi placea. Nu l-am mai vazut de mult timp zambind, dar faza cu ochii...

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Lun Sept 05, 2011 2:49 am

9 ~ Dragostea Dintre Doi Frati... Cum sa nu!

-Ochii tai... Ce s-a intamplat?
-Ti-am zis ca daca imi spui adevarul nu te voi mai minti. doar am incuviintat din cap. Nu iti voi spune. raspunsul lui m-a socat.
-Dar...
-Kagome, intelege odata. E mai bine pentru amandoi.
-Dar nu decizi tu ce e cel mai bine pentru mine. Eu stiu ce e cel mai...
-Ai dreptate. Dar eu stiu ce e mai bine pentru mine. Iar daca o sa iti spun tie, nu o sa fie bine pentru niciunul dintre noi. Probabil tu o sa fugi cat or sa te tina picioarele, iar eu o sa raman mai singur ca niciodata.
-Deci despre asta e vorba? Crezi ca te-as parasi? Poate ca nu mai suntem impreuna, dar suntem prieteni. Si ca prietena, nu o sa te parasesc nici dupa ce o sa mor!
-Ar trebui sa pleci. O sa intarzii la scoala. Oricum, cred ca deja ai intarziat.
-Nu ma duc la scoala. am spus oftand. O sa ma intorc.
-Dar...
-Nu vrei sa ma conduci pana la usa macar? am spus zambind.
Nu a zis nimic. Doar s-a ridicat si s-a indreptat spre usa. A ezitat putin cand a intins mana spre clanta. Am privit surprinsa cum i se ingusteaza ochii, dar a deschis usa. Am ramas iar socata cand am vazut cine se afla in prag, cu mana ridicata, gata sa ciocane. InuYasha!
-Ce cauti in casa unui... InuYasha se opri din marait, ca si cum cineva i-ar fi pus mana la gura.
-Tocmai pleca. spuse Mario.
-Poate ca data viitoare cand ne intalnim o sa imi spui ce ti s-a intamplat. l-am imbratisat repede si am plecat.
InuYasha s-a tinut dupa mine tot drumul pana la fantana. De cateva ori l-am vazut deschizandu-si gura, apoi inchizand-o la loc, parca vrand sa spuna ceva. Dar...
-Nu vreau sa te mai apropii de el! izbucni in cele din urma cand mi-am pus mainile pe marginea fantanii.
-De ce?
-Pentru ca... il priveam iar cum se chinuia sa articuleze niste cuvinte, dar in zadar. Pentru ca e periculos. spuse in cele din urma.
-Cred ca ti se pare. Nu are cum sa fie periculos. Mario...
-Kagome, asculta-ma macar odata. nu il mai vazusem niciodata atat de serios. Nu te mai apropia de el.
-Nu iti promit nimic.
M-am aruncat in fantana fara sa privesc inapoi. Oare e gelos pe Mario? Dar stai... Cine a zis ca el ar simti ceva pentru mine? Nuuu... Trebuie sa fie altceva. Dar totusi... Eu nu simt niciun pericol din partea lui Mario. Doar putere. Poate puterea sa fie periculoasa? Desigur! Doamne cat de proasta pot sa fiu! Nu stiu ce s-a intamplat cu mario, dar daca nu invata sa controleze acea putere... Am simtit cum doua brate ma ridicara cu usurinta si apoi vantul imi batea in fata. Ne indreptam cu viteza spre sat.
-Lasa-ma jos! Pot sa merg si singura!
-La cum aratai acolo jos nu cred ca esti in stare sa mergi. pufni arogant. Si in plus vreau sa iau pranzul. Daca se raceste...
-Am spus sa ma lasi jos!
Am inceput sa ma zbat in bratele lui. Doamne, de ce trebuie sa fie fiinta asta atat de incapatanata?! Se opri in cele din urma si ma puse jos.
-Ce te-a apucat? Mai intai aproape ca incepi sa plangi pe fundul fantanii, iar cand incerc sate ajut, te zbati si tipi de parca as incerca sa te rapesc! Macar esti intreaga la mine?!
-Normal ca sunt! Dar cel putin ar trebui sa...
-Si sunt sigur ca ai simtit si tu valul de energie care venea dinspre el! Poate fi extrem de periculos1 Dar se pare ca tu nu realizezi ce...
-Ai dreptate! Chiar nu realizez ce se intampla! Asta pentru ca nimeni nu vrea sa imi spuna!
I-am intors spatele si am pornit repede spre sat. Il auzeam in urma mea, cum ma ajunge din urma. Apoi isi potrivi pasul cu al meu si nu mai zise nimic. Am simtit o mana pe umarul meu si m-am intors automat. Ma privea de parca vroia sa imi spuna ceva foarte important, dar nu putea. Si nu pentru ca nu vroia, nu putea pentru ca pur si simplu cuvintele nu vroiau sa ii iasa de pe buze.
-Uite ce cred eu. Cred ca esti gelos pe Mario. Pentru felul in care se poarta cu mine si pentru ca eu il plac pe el mai mult. Si pentru ca am fost impreuna.
-Ce?! Chiar crezi ca m-as gandi la asa ceva? Ti-am mai zis: este periculos! Asa ca stai departe de el!
-Nu as fi crezut niciodata asa ceva. se auzi o voce de undeva din spate. Tu, sa umbli dupa o biata fetita? Si mai e si om...
Ne-am intors automat. In fata noastra statea un baiat cam de 20 de ani. Avea parul alb si lung si o semi-luna neagra pe frunte. O fetita micuta statea in spatele lui, privindu-ne plictisita, de parca ar fi stiut ce avea sa urmeze.
-Ce vrei? marai InuYasha.
-Oh! Dar stii ce vreau. spuse prefacandu-se surprins. Vreau sabia. M-am saturat sa astept dupa fundul tau.
-Stii bine ca nu o sa iti apartina niciodata. Daca ar fi fost sa fie a ta, atunci tu ai fi fost gardianul, nu eu.
-Asta e doar un detaliu nesemnificativ. Apuca-te de treaba, Rin.
Am privit amandoi cum fetita ingenuncheaza in iarba de cativa centimetrii. Isi plimba degetul aratator, culcand la pamant iarba si asa mica. Doar ca in urma degetului ei, iarba ramanea arsa. De fapt ramanea o dara neagra de cenusa. Trasa niste linii. La inceput fara niciun sens. Apoi liniile au capatat un inteles. Era un simbol nenorocit din japoneza traditionala. Nu am reusit niciodata sa o invat. Acum imi parea rau ca nu m-am straduit mai mult la lectii.
-Sper ca stii ca iti lipseste ceva. spuseInuYasha arogant. Ceva ce nu vei avea niciodata.
-Din fericire pentru mine, ea a reusit deja sa faca din tine in catelus ascultator. Daca iti spune sa sezi, tu o asculti... Daca iti spune sa latri...
InuYasha s-a repezit spre el. Intr-un salt gratios, de parca dansa, strainul s-a ferit. InuYasha a mai incercat de cateva ori sa il prinda, dar in zadar. Salturile lor parca alcatuiau un dans cu o coregrafie perfecta, in care partenerii nu se ating niciodata. Apoi am simtit cum un pumn imens se strange in jurul meu. M-am zbatut sa scap, dar degeaba. Era ca si cum ai incerca sa ingoi niste bare de fier cu mainile goale. Ca si cum ai incerca sa sfarami piatra in nisip folosindu-te doar de propria-ti putere si nimic mai mult. InuYasha mi-a aruncat o privire, parca asigurandu-se ca sunt bine. La naiba! Nu eram deloc bine. Toate oasele ma dureau. Si nu din cauza stransorii, ci din cauza ca ma zbatusem atata ca sa scap. Ei si-au continuat dansul prin aer, ignorandu-ne pe mine si pe Rin. Apoi ochii mi-au cazut pe ea. Avea mana intinsa si pumnul strans, in asa fel incat in interiorul lui ar fi incaput o mica papusa. Am realizat surprinsa ca eu eram papusa. Vroiam sa il strig pe InuYasha, iar cand am tras adanc aer in piept, am realizat ca daca i-as fi distras atentia, acel strain l-ar fi prins. Apoi totul se petrecu atat de repese incat daca as fi clipit as fi pierdut totul. InuYasha sari inca odata in aer, dar strainul cobori pe pamant, asezandu-se elegant langa fetita. InuYasha o analiza pe micuta, apoi se uita la mine. Avea privirea ciuva care tocmai realizase ca a cazut in capcana.
-Acum da-mi ce vreau, altfel micuta ta dresoare nu va mai trai sa te invete si alte trucuri.
InuYasha nu reactiona. Am simtit cum pumnul invizibil se strange mai tare in jurul meu. Doamne cum de reusesc sa intru in situatii de genul asta? Of... de parca ar fi prima oara. Am privit surprinsa cum InuYasha se straduia sa puna un picior in fata celuilalt. Isi zgarie varful degetului aratator, in asa fel incat sangele sa curga nestingherit. Apoi si-l plimba pe urma darei de cenusa. Sangele lasat in urma stralucea puternic in bataia soarelui.
Hikarini tootta douro youny tokiha shizukani nagarete...
In clipa in care ecoul vocii lui Rin se stinse, o ceata rosie a inceput sa se ridice din liniile acelea. A plutit pana la cativa centimetrii deasupra solului, apoi s-a imprastiat peste tot. Simteam cum ma sufoca. Ca un fum dens si incecacios. Doar ca avea un miros ciudat. Rugina uda. Mi-am dus instinctiv mana la gura si la nas, incercand sa respir cat mai putin cu putinta. Abia atunci am realizat ca sunt libera. Aveam sentimentul ca acest strain il cunoaste foarte bine pe InuYasha.
Am simtit pamantul cum se cutrenura sub picioarele mele si am cazut in genunghi, cu mainile intinse in fata. Am inspirat din plin ceata rosie si am inceput sa tusesc. M-am uitat in jur. InuYasha si strainul se priveau. Aproape ca puteam sa vad cum ies scantei din privirile pe care si le arunca. Dar Rin nu era pe nicaieri. Sau era ascunsa in ceata densa? Pamantul a incetat sa se mai cutremure. Se facuse intuneric. Cateva lumini straluceau rosii in departare. Formau un cerc. Apoi ceata se risipi. Luminile erau de fapt torte. Torte care inconjurau peretii unei pesteri rotunde. Undeva intr-un "colt", o sabie plutea la cativa centimetrii de suprafata plata a piedestalului. Sabia insasi lumina atat de puternic incat tortele nu isi mai aveau locul.
Amandoi s-au repezit spre sabie in acelasi timp. Strainul a fost mult mai rapid. A apucat sabia a indreptat-o spre InuYasha. Apoi totul s-a intamplat intr-o fractiune de secunda. Sabia si-a pierdut stralucirea la contactul cu mana strainului. Apoi un fulger luminos s-a incolacit in jurul ei, obligandu-l pe strain sa ii dea drumul. Sabia a cazut cu un zanganit puternic ce rasuna in toata pestera. M-am uitat atenta la strain. Avea palma arsa. InuYasha facu un salt extraordinar in aer si lua sabia.
Nu voi descrie restul luptei. Si nu pentru ca ar fi prea sangeroasa (asta daca nu pui la socoteala faptul ca InuYasha i-a taiat strainului un brat, in incercarea de a ma proteja pe mine). Doar ca ar fi o insiruire de sarituri, atacuri si retrageri. Oh! Am uitat complet! Cand strainul a vrut sa ma atace, InuYasha m-a aparat cu sabia. Iar acea sabie a stralucit puternic si apoi s-a transformat intr-o adevarata lance cu care i-a taiat bratul drept. In fine. Dupa ce si-a pierdut bratul, strainul a plecat. InuYasha m-a aruncat peste umarul lui, gemand de durere, apoi a sarit prin deschizatura din tavanul pesterii.
-Esti bine? l-am intrebat cand m-a lasat jos pe iarba.
-Nu iti mai face atatea griji. Am avut zile si mai rele.
Din obisnuita lui aroganta reiesea ca ranile pline de sange si vanataile de pe tot corpul nu erau atat de grave pe cat pareau. Am inceput sa mergem spre sat. Apusul era in fata noastra, rosu. Sangeriu. Apoi am auzit o bufnitura usoara in spatele meu. M-am intors speriata. InuYasha cazuse. Sau lesinase? Important e ca era inconstient. L-am ridicat cuu grija, punantu-i bratul pe dupa umarul meu.
Cand am intrat in sat am putut zari ultima raza de soare, iar cand am ajuns acasa deja se intunecase de tot. Kaede l-a ingrijit cum a stiut mai bine. I-a curatat ranile si i-a pus niste ierburi urat mirositoare pe rani apoi l-a bandajat.
-Poate ca ar trebui sa te culci. spuse ingrijorata. Lupta cu Sesshomaru a fost obositoare pentru amandoi.
-Cine e Sesshomaru? in sfarsit aveam ocazia sa aflu cine e acel strain.
-Sesshomaru este fratele lui InuYasha. spuse de parca ar fi evident. Desi nu au aceeasi mama. InuYasha i-a taiat un brat fratelui lui?!
-De ce se poarta asa unul cu altul? curiozitatea asta...
-E o poveste lunga. Dar te-as ruga sa nu il judeci pe InuYasha dupa felul in care se poarta cu fratele lui.
-Crezi ca o sa fie bine? nu mai vroiam sa discut pe acest subiect.
-Nu stiu. Sincer, nu prea mai are sanse de scapare. A pierdut mult sange, iar ghearele otravite ale lui Sesshomaru au patruns destul de adanc incat sa provoace rani pe care nu le pot vindeca. nu cred ca e destul de puternic pentru a supravietui. Totusi, poate ca se intampla o minune. Acum du-te si te culca. Nu poti face nimic daca stai treaza.
Am plecat in cealalta camera si am pus capul pe perna, incrcand sa adorm. Dupa ce am vazut inca odata lupta, in reluare, in mintea mea, am reusit sa ma cufund inuitare...
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Lun Sept 05, 2011 10:42 pm

10 ~ Sarutul Insangerat

Stateam intinsa pe spate si priveam ultimele stele ale acelei nopti. Padurea se intindea undeva in dreapta mea, mare si intunecata. Am auzit un fosnet. Putea sa fie doar vantul, dar puteau fi si niste pasi. M-am ridicat in picioare si am analizat cu atentie masa compacta de copaci si intuneric. Fosnetul s-a mai auzit odata si nu am mai avut nicio indoiala. Erau pasi. Mi-am dus instinctiv mana in spate si am luat o sageata. Am cules arcul de pe jos si m-am pregatit sa trag. Nu imi puteam da seama de unde vine sunetul. Parea ca vine din doua directii. Apoi am privit surprinsa cum o fata, probabil putin mai mare decat mine, isi facu aparitia la marginea padurii.
-Ai putea rani pe cineva cu jucaria aia. spuse cu blandete. Mai bine las-o jos.
Avea o voce atat de blanda si de calda, incat imi dadea impresia nu numai ca ma cunostea de o viata, ci si ca suntem ca doua surori si e datoria ei sa aibe grija de mine. Era frumoasa. Ochii caprui, parul saten inchis avand nuante de negru. Era imbracata in negru. Semana cu o uniforma.
-Imi pare rau daca te-am speriat. spuse afisand un zambet cald. Nu asta era intentia mea.
-Cine esti? am incordat arcul si am fixat sageata mai bine, indreptand-o spre ea.
-Sunt Kim. Am venit sa te ajut. Daca intr-adevar tii la InuYasha.
-De ce te intereseaza pe tine soarta lui? fiinta asta era... ciudata.
-Am motivele mele pentru care trebuie sa ma intereseze. Daca vrei sa il salvezi, da-i sa bea asta. Cate o inghititura, trei zile la rand.
A aruncat spre mine o sticluta cu un lichid incolor. Am prins-o in ultimul moment, mutand arcul si sageata in mana stanga.
-Ce este asta? Si de unde stiu ca pot avea incredere in tine? Daca e otrava?
-Oh! Asta este cel mai interesant. Tot jocul se bazeaza pe instinctul tau. De fapt tot viitorul acestei lumi se bazeaza pe tine. Oricum, el nu mai are nimic de pierdut. Daca nu ii dai asta nu o supravietuiasca. Corpul lui este prea slabit si el nu mai are pentru cine sa lupte. Stii... Cineva a zis odata ca viata merita traita doar daca o traiesti pentru altii... Acum o sa vad daca are sau nu dreptate.
Am analizat-o cu atentie. Nu avea nicio arma. Parul lung ii flutura usor in bataia vantuli, iar cateva raze de soare plapande ii cadeau pe corp. Am observat surprinsa ca in ochii ei tristi puteam vedea numai bunatate si blandete. Si mila. O asemenea persoana nu poate sa fie rea. Nu are cum. Este imposibil.
-Kim-sama! Soarele deja a rasarit. Daca nu ne grabim o sa ti se simta lipsa.
O alta fata, de data asta blonda si cu ochi albastri, a aparut din padure. Emana aceeasi aura misterioasa, desi nu la fel de puternica. Ma privea cu o curiozitate evidenta, nefacand niciun efort de a-si ascunde privirea cercetatoare.
Kim doar incuviinta, aruncandu-mi o ultima privire trista, de parca imi stia deja soarta si nu era una tocmai placuta. Se intoarse cu spatele la mine. Prietena ei inca ma privea, acum cu o dorinta evidenta in ochii de un albastru superb.
-Ce sunteti voi?
Intrebarea mi-a iesit de pe buze inainte sa am timp sa ma gandesc. Kim doar s-a oprit din mers, iar blonda, care inca ma privea, parea atat de ofensata de intrebare de parca as fi insultat-o in cel mai groaznic mod cu putinta. Vedeam cum dorinta creste si mai mult in intensitate. Mi-am incordat instinctiv arcul, tintind-o. Am auzit cum sticluta a aterizat pe iarba inca umeda. Apoi, la fel de repede ca un fulger, blonda alerga spre mine. Am dat drumul sagetii. Varful ii lumina puternic, la fel ca lumina Giuvaerului, apoi se infipse drept in umarul ei. Daca nu se ferea ar fi lovit-o in piept.
-Saya, ti-am spus sa fii cuminte.
Kim se indrepta spre Saya. Ii analiza rana, apoi trase sageata de parca scotea din pamant un betisor infipt de un copil. In tot acest timp nicio urma de ingrijorare nu i se citi in ochi. Doar anticipare. Aerul era plin de gemetele blondei si de razele de soare. Cand au cazut pe ochii ei am observat aceeasi sclipire rosiatica.
-Dar te-a insultat in cel mai groaznic mod si tu vrei sa nu fac nimic? Nerecunoscatoarea asta mica nu are niciun drept sa se poarte asa. Sa nu aibe incredere in tine. Este cea mai nobila fiinta de pe pamant. Cea mai de incredere pe care am...
-A gresit pentru ca nu a stiut. Este noua in lumea asta. O intrerupse Kim, luandu-mi apararea. Este doar un copil cu o povara atat de grea pe umeri incat niciuna dintre noi nu ar reusi sa o poarte.
In timp ce vorbea, vocea ii era blanda si intelegatoare. Parea un inger. Intre timp rana blondei nu mai sangera. Kim rupse o fasie din fusta ei si-i sterse umarul blondei. Nu mai avea nimic acolo. De parca acum doua minute nici nu ar fi avut o sageata infipta in umar. Blonda facu ochii mari si rosi.
-Nu trebuie sa te porti asa cu mine. Ma descurc... Asta m-a surprins. De ce sa nu se poarte frumos cu ea? Doamne, cum pot sa zic asta? Eu nu m-am purtat frumos deloc cu ea. Dar pana la urma a vrut sa ma atace... Totusi nimeni nu a fost ranit... Grav... Adica s-a vindecat in doua minute.
-Suntem vampiri. Spuse Kim ridicandu-se si privindu-ma in ochi. Puteam vedea ca vorbeste serios.
-Credeam ca nu exista vampiri. Atunci de ce ma ajutati? Ce va iese voua din toata povestea asta? eram din ce in ce mai curioasa.
-Intelegi lucrurile exact ca un om: pe dos. Daca nu ne iese nimic, nu inseamna ca nu trebuie sa facem ceva pentru a salva vietile a sute de oameni. Este exact ca in cazul unei persoane care, desi are multe greutati, poate totusi sa zambeasca, ca si cum viata ar fi perfecta. Nu trebuie sa ai un motiv pentru toate actiunile pe care le faci.
-Totusi, nu inteleg.
-Nici nu trebuie. Tu cauti intelegerea acolo unde nu exista, la fel cum cei rataciti cauta apa in desertul arid. Nu poti gasi ceva ce nu exista. Noi nu suntem ca nicio fiinta pe care ai intalnit-o. Noi nu suntem oameni, nu suntem demoni, nu suntem nimic din ce stii tu. Noi suntem vampiri. Si legile noastre sunt la fel de diferite de ale voastre cum Soarele e diferit de Luna.
Mi-am deschis ochii, brusc. Ma aflam in casa. Pe fereastra intrau primele raze de soare ale diminetii. Am analizat confuza tot ce se intamplase. Fusese doar un vis. Un vis scornit de disperarea mea de a-l salva pe InuYasha. Abia cand m-am ridicat am realizat ca am ceva in mana dreapta. M-am uitat confuza la micuta sticluta, apoi am realizat ca e aceeasi ca in visul meu. Deci nu a fost un vis. Si acum urmeaza cea mai dificila decizie: sa ii dau sau nu lui InuYasha sa bea? Cum a scpus si Kim, nu mai are nimic de pierdut.
Am intrat in camera lui. Zacea plin de traspiratie pe salteaua umeda. I-am dat sa bea o inghititura si m-am asezat undeva intr-un colt, privindu-l. Dupa aproximativ cinci minute a inceput sa respire mai greu si sa transpire mai mult. L-am sters cu o carpa umeda si rece. Spre seara se cufunda intr-un somn adanc.
-Se pare ca situatia s-a imbunatatit un pic. spuse Kaede dupa ce i-a schimbat bandajele.
-Inseamna ca o sa supravietuiasca. am spus usurata.
-Inca nu stiu sigur. O sa vedem. Doar timpul si propria putere il mai pot salva acum pe InuYasha.
Noaptea a venit si a trecut la fel de repede ca un bustean purtat de curentul rapid si puternic al unui rau imens. Parca nici nu fusese noapte pentru mine. Doar putin timp in care luna sclipea palida pe cer. Dimineata i-am dat cu greu a doua inghititura. La fel ca prima data, parea ca starea i s-a inrautatit. Dar apoi se cufunda iar intr-un somn adanc. Dar puteai observa o schimbare. Fata lui parea ca are putina culoare, iar pieptul lui se ridica cu ceva mai multa putere atunci cand respira. Totusi nu se trezise. Era inconstient de cateva zile, zbatandu-se in agonie.
De fiecare data, la inceput, parea ca acel lichid incolor ii ingreuneaza si mai mult situatia, apoi situatia se rasturna in mai putin de cinci minute, si devenea la fel de linistit ca un copil care doarme. M-am intrebat de multe ori ce era lichidul ala si ce gust are. L-am mirosit, din curiozitate. Mirosea destul de urat. Poate niste rugina uda. Imi imaginez acum ca nici gustul nu era mai bun.
Pe la pranz, Kaede intra in camera lui InuYasha, urmata de un strain. Era inalt, cu parul negru prins intr-o coada minuscula la spate. Dar nu asta era ceea ce ma facuse sa ma uit cuidat la el. Ci faptul ca in mana stanga tinea un toiag ciudat, iar pe dreapta avea infasurat un lant din margele.
-El este Miroku. spuse Kaede vazandu-mi curiozitatea. A spus ca se pricepe la leacuri. Este dispus sa il ajute pe InuYasha in schimbul a cateva nopti de gazduire.
Miroku ingenunche langa saltea si il analiza pe InuYasha. Dupa aproximatix zece minute de mormaieli si incuviintari, o puse pe biata Kaede sa-i aduca o multime de ierburi ciudate.
-Ce ai de gand sa ii faci? l-am intrebat stiind ca nu conteaza absolut deloc leacurile lui.
-Ii voi inchide ranile, poi voi trata otrava din interiorul corpului. Desi pare sa se vindece, nu cred ca se poate descurca singur.
Cam asta a fost toata discutia. Dupa ce si-a terminat treaba, a plecat sa manance si sa doarma. Nu il invinovateam. Pana la urma InuYasha era un strain pentru el. Nu avea de ce sa isi faca griji daca traieste sau moare. M-am culcat si eu. Din fericire m-am cufundat repede in intuneric si asa am ramas pana dimineata. Nu am visat nimic, nu am auzit nimic.
Dimineata aduse cu ea si ultima inghititura din misteriosul lichid de la Kim.
M-am dus in camera lui InuYasha. I-am picurat lichidul in gura. A inghitit doar cateva picaturi, apoi nu am reusit sa ii dau si restul. Trebuia sa il fac cumva sa deschida gura. Si atunci mi-a venit ideea... Mi-am umplut gura cu acel lichid, apoi l-am sarutat. In mod normal nu as fi facut asta, dar... De data asta a trebuit. Nu numai ca si-a deschis buzele si lichidul a ajuns in gura lui in mai putin de o secunda, dar aproape ca m-am inecat cand mi-a raspuns la sarut.
-Nu stiam ca il iubesti atat de mult. se auzi o voce din fundul camerei.
M-am uitat surprinsa la el. Am fost si mai surprinsa cand am realizat ca in gura aveam gust de sange. De la acel lichid incolor. M-am uitat la sticluta. Avea cateva picaturi rosiatice pe pereti, care straluceau puternic in soarele ce intra pe geam. InuYasha incepu sa se agite, la fel ca in datile trecute, iar Miroku fugi spre el, analizandu-l. O picatura de sange i se scurgea din coltul gurii. Miroku a prins-o inainte sa cada, apoi a sters-o de pe deget cu o fata pe care se citea un dezgust absolut.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Mar Sept 06, 2011 4:40 am

11 ~ Promisiunea Unei Prietene

-Urasc sangele. Mi se face greata cand il vad. raspunse privirii mele confuze. Pe tine nu te deranjeaza?
-Nu atat de mult incat sa nu il pot ignora. am raspuns sincer. Dupa un timp inveti sa ignori orice si nimic nu te mai deranjeaza.
-Interesanta perspectiva. Totusi, ce i-ai dat? intreba curios.
-Ce vrei sa spui? am incercat sa nu ma panichez.
-Nu a fost un simplu sarut. Nu sunt prost. Ce i-ai dat?
-Nu ii face rau. Din contra. Il ajuta. De ce te intereseaza?
-Deci i-ai dat ceva. spuse triumfator, iar eu mi-am dat seama de greseala pe care am facut-o.
-Tot ce conteaza e ca isi va reveni.
-Este sange de vampir. era o afirmatie, nu o intrebare. De unde il ai?
-Chiar trebuie sa iti spun? am raspuns ganditoare.
-Da.
-Pai am omorat un vampir. Nu e evident? speram sa tina minciuna.
-Nu prea pari o ucigasa.
-Stii cum se zice: aparentele sunt insel...
-Buna dimineata, copii! Kaede intra in camera cascand. Cum se mai simte?
Intreba ingrijorata cand il vazu pe InuYasha. Cred si eu ca era ingrijorata! Inca mai gemea si respira greu de la ultima inghititura. Dar parea mai plin de viata.
-Mult mai bine! raspunse Miroku in locul meu. Cu putin noroc isi va reveni pana la apus. Ti-am spus ca sunt cel mai bun doctor din imprejurimi.
Era prea mandru, dupa parerea mea. Nu facuse decat sa manance si sa doarma. Ceva imi spunea ca este un escroc. Dar pe de alta parte nu avea niciun motiv ca sa fie la fel de ingrijorat ca mine sau Kaede. Ei doi raman doar niste necunoscuti, unul pentru celalalt.
Restul diminetii a trecut foarte repede. Eu m-am tot antrenat la trasul cu arcul. Deveneam din ce in ce mai buna, dar intotdeauna e loc de mai bine. Dupa pranz Kaede si Miroku au plecat in sat. Nu ma intrebati de ce. Nu m-a interesat suficient de mult incat sa aflu ce treaba au. Eu am intrat in casa mai pe seara. M-am asezat turceste langa patul lui InuYasha. Dormea ca un bebelus. Parea atat de linistit.
-De ce a trebuit sa iti risti viata pentru o sabie nenorocita?
Nu stiu de ce vorbeam cu el. Nici macar nu ma auzea. Dar am simtit necesar sa il intreb. Apoi nu stiu cat am mai asteptat, dar intr-un final am simtit cum ma cuprinde somnul. Mi-am sprijinit capul de perete si m-am lasat cuprinsa de intuneric. Ma simteam vinovata ca dorm intr-un moment atat de important, dar daca stateam treaza nu avea sa il ajute pe InuYasha sa se faca bine mai repede.
Ceva ma deranja. O lumina puternica imi batea in ochi si nu ma mai lasa sa dorm. Am deschis ochii si am analizat camera. Perdelele erau trase si lasau sa intre in voie razele plapande ale soarelui de dimineata. InuYasha se holba la tavanul jos al camerei si... Stai! InuYasha...
-Te-ai trezit. era un oftat plin de usurare.
-Si tu la fel. Credeam ca o sa dormi pana maine dimineata.
-Nu am crezut ca o sa ma bucur atat de mult ca o sa iti aud tonul atat de arogant. Bine ai revenit!
-Am fost la un pas de moarte. de data asta vocea ii era serioasa. Un timp chiar m-am simtit mort. Pana si respiratia contituia un efort care ma seca de energie. Cum ai reusit sa ma salvezi? ma privea in ochi... Doamne cat de dor mi-a fost de acei ochi...
-Sa zicem ca am facut-o si atat. Ce mai conteaza cum? am incercat sa zambesc, dar nu cred ca mi-a iesit prea bine.
-Kagome... Nu crezi ca am dreptul sa stiu cum mi-ai salvat viata?
-Nu stiu... Poate ca o sa iti spun, dar acum nu cred ca...
-Nu este momentul potrivit? doar am incuviintat din cap. De cand imi ascunzi lucruri atat de importante?
Imaginea lui Mario, cand razele plapande de soare ii straluceau in ochi imi aparu in minte. Apoi imaginea blondei la rasarit... Aproape aceeasi nuanta de rosu sangeriu...
-Cum adica de cand iti ascund lucruri? Asta m-a intrebat si Mario. Ei bine va ascund lucruri de cand ati inceput si voi sa va feriti de mine. Nu ma puteti acuza ca nu am incredere in voi cand nici voi nu aveti incredere in mine. Si faptul ca nu mi-ai spus ca Mario e vampir nu face decat sa dovedeasca ca am dreptate. paru sa se gandeasca, privirea fiindu-i pierduta undeva in departare.
-Imi pare rau ca asta crezi despre mine. Mario nu a vrut ca tu sa afli. Puterile vampirilor sunt uimitoare. Cel mai slab vampir este mai puternic decat cel mai puternic demon. Iar cei cu sange pur sunt adevarate zeitati. Daca mario nu a vrut ca tu sa afli de la cineva, nimeni nu putea sa i se impotriveasca.
Urma o pauza incordata. Mario este vampir... Este atat de greu de crezut... Cand s-a intamplat asta? Cum? De ce? Mario mereu a fost cel mai bun prieten al meu. Si inca este. Iar faptul ca este vampir nu schimba cu nimic lucrurile. cel putin asa sper.
-Plangi? parea... speriat?
-Cine plange, idiotule? Ti se pare tie ca plang? abia acum devenisem constienta ca ochii mi se umpleau de lacrimi.
-Umm... ezita, parca nestiind ce e cel mai bine sa zica.
-Normal ca plang, tampitule! Mai intai ii tai mana lui Sesshomaru pentru o nenorocita de sabie, apoi stai inconstient cateva zile, ca sa nu mai zic ca ai fost la un pas de moarte, poate chiar mai putin! Te salvez ca o proasta, ca apoi sa incepi sa ma interoghezi! Nici macar o nenorocita de multumire! Si ca sa pun capac la toate, Mario e vampir! Cum ti se pare asta?
Am stat ghemuita intr-un colt al camerei, plangand. Nu stiu cat timp. De ce ar conta timpul, mai ales aici? In lumea asta unii au de trait doar cateva zile, altii cateva sute de ani. Deci timpul chiar nu conteaza.
-Nu poti sa mai continui asa.
Cunosteam acea voce mai bine decat oricare alta. Nu exagerez cand spun ca as fi trecut si prin foc daca acea voce mi-ar fi zis. Am simtit cum sunt trasa in sus si sunt tarata spre usa. Am rausit sa imi potrivesc pasii cu ai lui si n putin timp mergeam pe camp. Era la apus. Soarele mai avea cam cateva ore pana sa dispara si sa lase loc lunii. Nu imi puteam da seama unde mergeam. Doar il urmam. Se opri brusc si se intoarse cu fata la mine. Se uita la mine, analizandu-ma din cap pana in picioare, parca vrand sa ma memoreze pentru totdeauna, apoi ma stranse in brate. Era asa de placut acolo... Ma simteam in siguranta. Ma simteam acasa.
-Asa e cel mai bine... pentru tine... Sa fii fericita si sa ai grija de tine.
Ma impinse brusc. Eram obisnuita cu comportamentul lui, dar cuvintele lui ma nelinisteau. Sunau ca un ramas-bun. Apoi am fost constienta de ce se intampla cu mine. Cadeam. Cadeam in gol... Inainte sa am timp sa ma panichez, am simtit iar ca sunt imateriala. Aceeasi senzatie cum ca as trece prin lucruri si ele prin mine. Ma impinsese in fantana... M-a trimis acasa. Acasa... Oare locul ala chiar e acasa? Nu mai exista niciun lucru care sa ma lege de acea lume. In sinea mea am stiut asta de cand am vazut lumea aceea. Am stiut de atunci unde imi este locul... Si fiecare calatorie intre cele doua lumi nu a facut decat sa imi arate ca am dreptate. Nu mai pot trai aici... Nu acum, cand am aflat ca sunt altii care au nevoie de mine. Nu cand trebuie sa imi repar greseala. Nu cand el nu este langa mine.
Am simtit pamantul sub mine. Il simteam cum mi se lipeste de pielea descoperita a spatelui. Dar nu simteam nevoia sa ma ridic. Nu aveam puterea necesara sa o fac. Trebuia sa ma intorc. Mai erau atatea lucruri pe care as fi vrut sa le fac. Atatea lucruri pe care vreau sa le descopar.
M-am catarat afara din fantana si m-am aruncat in gol. Ma simteam atat de libera... Mai libera decat am fost vreodata. Sa zbori fara nicio masinarie este superb... Doar liniste absoluta si vantul care incearca sa invinga gravitatia si sa te ridice pana la nori... Reusisem! Am simtit sub mine pamantul. Apoi a aparut o durere cumplita care imi sageta tot corpul. Ca si cum un milion de fulgere de durere imi sunt imprastiate prin corp. Era cumplit.
Watashi wa kowai... Kowai... Watasi wa kowai!
Au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit. Erau doar in mintea mea, desigur, dar erau rostite de o voce care nu imi apartinea. Aceeasi voce care le rostise de prima data. Cunosteam acea voce. O mai auzisem. Era vocea...
~*~*~*~
Simteam ceva umed pe buze. Ceva umed si cald. Nu... Ceva umed, cald si lipicios. Mi-am ploscait buzele. Vroiam sa scap de senzatie. Mai simtisem odata asta. De mult. Cu ani in urma. Mai fusesem in situatia asta. Mai avusesem odata acel ceva umed cald si lipicios pe buze. Doar ca nu imi puteam aminti cu exactitate. De ce nu imi puteam aminti?! Simteam cum ceva mi se prelinge pe fata. La fel de cald ca acel ceva de pe buze. Ce s-a intamplat cu amintirea aia?!
-Shhht... Gata. Totul o sa fie bine... Nu ai de ce sa iti faci griji.
Cunosteam acea voce. Acea voce plina doar de blandete si de bunatate. Am facut efortul de a-mi deschide ochii. Si am devenit constienta de tot ce se intampla in jurul meu. De tot ce se intampla cu mine. Kim statea jos, pe pamantul rece si imi tinea capul in poala ei. Cu o mana ma mangaia pe par, iar cealalta... Era plina de sange. Sangele meu sau al ei? Poate ca a observat ca ma holbez la mana ei, sau poate ca nu. Nu am de unde sa stiu. Privirea ii era dusa departe. Foarte departe. Parea ca este langa mine doar cu corpul, parca retraind o amintire de mult trecuta. Nu parea constienta nici ca m-am trezit. Isi duse mana la gura si incepu sa isi linga sangele de pe ea. Parea ca face asta din obisnuinta, din reflex. Nu vedeam nicio schimbare in ochii ei. Pentru prima data am vazut-o pe ea cu ochii rosii. Ochii unui vampir. Dar erau goi. Ca o casa goala in mijlocul nopti, fara nicio lumina aprinsa.
Am ramas asa, incercand sa imi imaginez ce vede. Ce simte. Privirea ei goala nu ma ajuta deloc. Nici fata inexpresiva nu imi era de niciun folos.
-Gomennasai...
"Gomennasai"... Oh! "Scuze". Pentru ce? Vorbea cu mine? Isi daduse seama ca m-am trezit? Isi puse mana, acum curata, pe pamant. Nu avea nici macar o urma de rana. Isi inchise ochii si statu asa cateva secunde. Pentru o clipa mi s-a parut ca vad o sclipire in coltul ochiului. Ca o lacrima. Dar lumina era prea slaba pentru a putea fi sigura. Cand si-ii deschise nu mai erau rosii. Era aceeasi culoare pe care o vazusem prima data cand ne intalnisem.
-Din cate se pare nu poti avea grija de tine.E bine ca sunt mereu prin preajma, nu-i asa?
-Si de ce ma tot ajuti si ai grija de mine? Ce imi ascunzi? puteam citi raspunsul in ochii ei: totul.
Se ridica in picioare, asezandu-ma si pe mine in fund pe pamantul umed. Nu mai simteam niciun fulger de durere strabatandu-mi corpul. Doar cateva oase intepenite.
-Ar fi trebuit sa stii pana acum ca nu poti trece prin fantana daca nu ai ceva magic in tine sau la tine. Adica nu poti trece din lumea non-magica in cea magica.
-De ce iti aud mereu vocea in capul meu? Ce ne leaga?
-Asculta-ma cu atentie si nu ma intrerupe. Daca iti spun acum totul, vei vrea ce e al tau de drept. Iar atunci Naraku va veni dupa tine. Nu va renunta pana nu te va avea. Pe tine si puterea ta. Acum prezenta ta este prea neinsemnata pentru el, si vrem ca lucrurile sa ramana asa. Daca pune mana pe tine, ambele lumi vor fi in palma lui. Si crede-ma, cu Naraku stapan peste toti si peste toate, domnind ca un zeu atatputernic, nimeni nu va sfarsi bine.
-Imi promiti ca o sa imi spui totul cat mai repede posibil? imi mangaie obrazul, iar eu mi-am sprijinit fata in palma ei.
-Kitto. Cu siguranta.
Chiar daca niciuna nu a spus asta cu voce tare, amandoua stiam ca am devenit prietene. Nu stiam nimic despre ea, dar ea stia totul despre mine. Imi salvase viata, si pe a lui InuYasha. Nu aveam niciun motiv sa ma indoiesc de prietenia ei sau de promisiunea facuta pe fundul acestei fantani de mult secata.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Mar Sept 06, 2011 4:41 am

12 ~ Acasa... Cred

Acum ca imi spusese despre secretul fantanii, mi-am adus aminte cum InuYasha mi-a dat un ciob din Giuvaer la prima mea plecare. Vroia sa fie sigur ca am sa ma intorc daca vroiam, sau stia ca o sa vreau sa ma intorc? Vroia sa fie sigur ca Giuvaerul nu avea sa fie niciodata reintregit complet, sau spera ca aceea sa fie amintirea care sa nu ma lase sa ii uit existenta? Eram hotarata sa il intreb la urmatoarea noastra intalnire. Dar ce imi garanta ca imi va spune adevarul? De fapt ce imi garanta ca aveam sa ma mai intorc vreodata?
Am iesit din fantana si mi-am indreptat pasii spre casa lui Mario. Poate suna ciudat ca nu vroiam sa imi vad mai intai familia, dar aveam nevoie sa vorbesc cu Mario. Trebuia sa ii spun ca am venit. Ca am aflat ce este si vreau sa ramanem in continuare prieteni. Trebuia sa ii spun tot ce am pe suflet. Nu... Nu trebuia. Vroiam sa o fac.
Drumul pe intuneric pana la casa lui parea extrem de lung. Eram nerabdatoare sa il vad. Sa il imbratisez. Sa ii aud vocea. Inca tineam la el. Dar in ce fel? Ce insemna el pentru mine? Ce putere are el asupra mea? De fapt nici de sentimentele mele pentru InuYasha nu mai eram sigura. Tot ce stiam este ca aveam o noua prietena care ma va ajuta de cate ori voi avea nevoie.
Am ciocanit la usa. Dupa un minut usa se crapa, apoi se deschise complet. Mario statea in prag, imbracat in blugi si un tricou alb. De parca nu remarcase ca este noapte. Si am realizat surprinsa ca ii luase destul de putin timp sa deschida. De parca ma astepta.
-Sper sa te bucuri ca ma vezi. un zambet micut isi facu loc pe fata mea. Trebuie sa vorbim. am intrat in casa, trecand pe langa el.
Inchise usa in urma mea si se intoarse sa ma priveasca. Ii puteam citi toate sentimentele. Erau clare pe fata si in ochii lui: surprindere, uimire, iubire, dorinta... Si eu il vroiam aproape de mine. Stiu ca sunt egoista. Il vreau aproape, dar nu o sa pot niciodata sa ii ofer ceea ce vrea de fapt.
-Sigur ca ma bucur sa te vad. Totusi ai putea sa iti anunti urmatoarea vizita. aproape ca ii puteam vedea zambetul din voce.
-Da... Abia acum am venit acasa si nu puteam sa nu te vad mai intai pe tine.
L-am imbratisat strans. Nu vroiam sa ii mai dau drumul. Niciodata. Isi puse si el mainile in jurul meu. Ma simteam atat de bine... Ma simteam aproape ca acasa. Doamne sper ca nu ma indragostesc de el. Nu, nu, nu... E imposibil. Nu are cum.
-Mi-a fost dor de tine. Nu ar trebui sa lipsesti atat de mult. fata ii era ingropata in parul meu, asa ca soaptele lui sunara putin ciudat.
Ne-am asezat pe canapea. Doar ne priveam. Nu stiam ce sa ii zic. Cuvintele nu isi aveau locul. In acest moment magic, cuvintele pareau ceva atat de lipsit de sens incat nu avea niciun rost sa ma gandesc la ele.
-Ma intorc imediat.
Am ramas surpinsa. S-a ridicat de pe canapea si s-a indreptat spre bucatarie. Probabil sa aduca minunatul lui ceai de trandafiri, facut dupa o reteta atat de secreta incat nu ma lasa nici macar sa intru in bucatarie cand il facea. Stia ca imi place. Chiar foarte mult.
Am avut dreptate. Se intoarse peste doua minute. Tinea in mana o tava micuta cu doua cesti si o farfuriuta cu fursecuri. O aseza pe masa. Eu mi-am luat cescuta, tinand-o cu ambele maini. Era calda.
-Cum mai e pe la scoala? am intrebat sorbind putin din ceai.
-Kagome... Sper ca stii ca este vacanta. am mai luat cateva inghitituri micute.
-Si cand o sa inceapa iar? Cred ca am ramas in urma rau de tot. Stii, nu prea am tinut evidenta zilelor in ultimul timp. Ce e azi?
-Marti. De fapt scoala o sa inceapa pe 15 septembrie.
Am simtit cum se prabuseste cerul peste mine. Se terminase anul... Si examenele... Nu trecusem. Am auzit vag un sunet care rasuna in toata camera. Nu avea importanta. Eram cea mai buna din clasa. Si totusi nu mi-am dat examenele...
-Kagome! Esti bine? simteam cum si-a pus mainile pe umerii mei.
-C-cred ca da. Nu pot sa cred ca am ratat examenele...
Mi-am strans mainile in jurul cestii. Dar nu mai era acolo. Degetele mele cautau frenetic ceva solid, dar era doar aerul. Nimic mai mult. M-am uitat in jos. Ceasca zacea sparta in cateva bucatele. Vreo 10 din cate am vazut la prima privire.
-Imi pare rau... Doar ca nu ma asteptam sa ratez examenele. Te rog, spune-mi ca o sa pot sa le dau pana la urma.
-Normal ca poti. Pe 1 septembrie. Dar oricum, nu cred ca o sa ai timp sa inveti in doua lumi un semestru intreg la 5 materii.
-O sa ma ajuti tu? Sunt sigura ca o sa reusesc daca ma ajuti tu.
-Sigur ca o sa te ajut. Doar am iesit primul pe clasa.
Intinse mana spre cioburile de jos, dar l-am oprit. Eu sparsesem ceasca. Deci eu trebuia sa le strang.
-E vina mea. Nu ma face sa ma simt prost.
M-am asezat in genunchi. Cu o mana le adunam, si le puneam in cealalta. Am terminat repede. Cioburile erau maricele. Cand sa ma ridic, mi-am strans involuntar pumnii. Atat de tare incat am simtit cum cioabele imi patrund prin piele si ajung in carne. Am scapat un scancet, dar nu si cioburile. Le-am pus intr-un colt al tavei. Sangele se imprastia incet pe tava alba. Simteam fulgerele de durere cum mi se imprastiau prin palma. Simteam sangele cum mi se scurge pe piele.
-Ce rusipa... O sa fac eu curat.
Mi-am ridicat capul si l-am privit. Si ceea ce am vazut m-a lasat fara cuvinte. Ochii rosii ai unui vampir infometat ma priveau.
-E in regula. am soptit. Nu ma deranjeaza. si i-am intins mana care inca mai sangera.
Imi lua cu blandete mana si o duse la buze. Simteam cum curata sangele de pe ea. Acelasi lucru facuse si Kim cand imi daduse mie sa beau.
Ochii lui rosii inca ma priveau. Nu imi puteam intoarce privirea nici daca vroiam. Dar nu vroiam. Vedeam numai regret si foame in acel abis rosu. Am zambit. Un zambet micut. Nu ma deranja situatia asta. Chiar deloc. Atata timp cat el se simte bine, ma voi simti si eu. Imi elibera mana, acum curata.
-Imi... Imi pare rau...
-E in regula. Ma duc sa...
-Poate ar fi mai bine sa pleci. asta chiar m-a surprins.
-Ce imi garanteaza ca maine o sa fii aici? Ce imi garanteaza ca nu o sa fugi, crezand ca asa e mai bine? Nu vreau sa te pierd.
-Nu o sa fug. Acum du-te.
-Promiti ca o sa fii aici?
-Da.
Aveam inceredere in el. La fel ca in InuYasha... Imaginea lui imi aparu in minte. Dar era cea din visul meu. Cea in care sageata violet era infipta in umarul lui. Nu mai vroiam sa visez asta. Nu mai suportam...
Am iesit pe usa si am realizat surprinsa ca era dimineata. Dimineata foarte devreme, dar probabil ca bunicul era deja treaz. Nu am inteles niciodata de ce se scoala atat de devreme, dar in momente ca asta eram fericita ca o facea. Drumul a fost mult mai lung decat ma asteptam. Era doar in mintea mea, dar nu ma puteam opri din a ma mira ca mintea umana poate distorsiona atat de mult realitatea.
Cand am ajuns in fata usii m-am oprit o clipa. Vroiam sa imi fac curaj si sa intru. Dar curaj pentru ce? Asta era casa mea. Nu aveam nevoie de curaj sa intru in propria casa. Am apasat pe clanta si asa cum credeam ca va fi, usa s-a deschis usor, lasandu-ma sa intru. Din bucatarie venea un miros placut. Ceai de catina. Bunicul face mereu ceai de catina dimineata si seara ceai de tei. Am intrat in bucatarie. Capul lui s-a intors spre mine in momentul in care am pasit peste prag.
-Buna dimineata, Kagome! Ma bucur ca ai venit. Parintii tai sunt acasa. Au venit acum cateva zile si or sa stea pana la sfarsitul saptamanii. Nu e minunat? puteam vedea cat este de entuziasmat si asta ma molipsea si pe mine.
-Da, ai dreptate. Totul este perfect. am zambit cat de convingator am putut si se pare ca mi-a iesit.
-Deci pe unde ai fost plecata? Sau nu am voie sa stiu?
-Umm... Nu stiu daca e bine sau nu sa iti spun... Nu vrei mai bine sa o lasam asa?
-Bine... ofta invins. Ai vorbit cu Mario? Ar trebui sa te duci pe la el. Parea destul de abatut zilele astea.
-Am fost deja la el. Ma duc sa fac o baie fierbinte si sa ma culc. Mor de somn. l-am pupat usor pe obraz si am plecat spre baie.
Prosoapele erau la locul lor, parca asteptandu-ma. La fel si gelul de dus, sapunul si toate celelalte chestii. Am pus dopul la cada si am dat drumu la apa. Mi s-a parut ca am asteptat o vesnicie pe gresia de langa cada pana s-a umplut. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, azi mi s-a parut ca timpul trece foarte greu. De parca ar fi cea mai lunga zi din viata mea. Si cea mai obositoare.
Am lasat hainele murdare sa cada de pe mine si a intrat. Apa era calduta. Perfecta. M-am intins si mi-am sprijinit capul de marginea cazii. Deja mi se udase o parte din par. L-am desprins pe tot si am stat ore intregi privindu-l cum se misca in apa, dupa ritmul respiratiei mele.
Am stat cateva ore. Nu cred ca exagerez. Apoi m-am culcat. Din fericire nu am visat nimic. Slava Domnului pentru asta! Cand m-am trezit, mirosul de pizza imi umpluse toata camera. Mi-am auzit matele cum protesteaza ca nu primesc mancarea de care au nevoie. Ma trezisem pentru ca imi era foame. Foarte foame. Probabil era 12.
Am intrat in bucatarie. Toata familia era asezata la masa. Pana si motanul era pe sub masa, adunand bucatelele de salam pe care i le dadea Sota fara ca mama sa vada.
-Ce bine ca esti acasa. spuse tata.
-Noi toti ti-am simtit lipsa. spuse si Sota.
-Asa este. adauga si mama.
-Imi pare rau. m-am asezat la masa. Stiu ca probabil ar trebui sa va spun unde tot dispar, dar nu stiu... Nu cred ca voi aveti voie sa stiti.
-E in regula, Kagome. Sota, ce ar fi sa te duci in parc? Sunt sigura ca prietenul tau deja te asteapta.
Sota se ridica de la masa fara sa comenteze si iesi pe usa cu capul plecat. In mod sigur asta era doar o scuza ca sa scape de el. Dar ce era atat de important incat eu sa stiu si Sota nu? Si iata ca vine si raspunsul.
-Kagome, cred ca acum a venit timpul. Asa cum a spus acea fata. Nu mai iti putem ascunde asta.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Mier Sept 07, 2011 5:19 am

13 ~ Scrisoare, Constiinta Falsa Si Promisiune Eterna

La aproximativ un an dupa nunta noastra, s-a intamplat ceva ce ne-a schimbat vietile amandurora. O fata a venit la usa noastra. Nu parea mai mare de 16 ani. Avea un bebelus in brate. Era noapte, foarte frig, iar bebelusul era acoperit de o patura groasa si dormea linistit. In schimb, fata era imbracata foarte subtire si totusi nu parea sa simta frigul. Haruka nu stia de ce intarzii, asa ca a venit si el. A ramas surprins cand a vazut-o pe tanara fata in usa, cu bebelusul in brate. In plus, se pornise vantul. Am invitat-o inauntru. Ne-a spus ca are nevoie de ajutor. Nu poate avea grija de tine, asa ca ne-a rugat pe noi sa o facem. Ne-a mai spus ca numele bebelusului este Kagome. Dar nu a mentionat si celalalt nume. puteam vedea lacrimile care incepusera sa i se formeze in ochi, iar vocea incepuse sa ii tremure putin.
-Am vazut disperarea si frica adevarata in acei ochi. tati incepuse sa povesteasca in locul mamei. Era inspaimantata de ceva. Ne-a spus ca nu ne poate explica. Ne-a rugat sa nu iti spunem nimic pana cand tu nu aveai sa pleci de acasa pentru mult timp. Am rugat-o sa ramana peste noapte, dar nu a vrut. De asemenea nu a vrut nici sa ia niste haine mai groase. A spus ca tot ce are nevoie este ca tu sa fii in siguranta. Din ziua aia nu am mai vazut-o.
-Deci... Sunt adoptata? Doamne nu se mai termina surprizele astea?
-Ce surprize?
-Nimic. Nu conteaza. Ei bine nu conteaza. Voi ramaneti parintii mei... Nu-i asa? pana si eu imi puteam simti tristetea din voce.
-Desigur. mami veni la mine si ma imbratisa. Mereu te poti baza pe noi.
-Dar nu ar trebui sa ii spun si lui Sota? Totusi...
-Noi credem ca este prea mic. spuse tati. Am prefera sa mai treaca ceva timp. Are totusi dooar 10 ani.
-Umm... Ti-a lasat asta... Acea fata.
Imi intinse un plic. Pe o parte era scris numele meu, mare si clar, iar pe cealalta era o frunza de feriga ce sigila plicul. Mi-am amintit in treacat ca feriga inseamna sinceritate. Asta ne spunea mereu profa la ora de arte. Am deschis plicul. Frunza de feriga era atat de frumoasa ca imi era mila sa ii stric aranjamentul. Am scos scrisoarea din plic. Era o foaie mare.
"Kagome, poate ma vei invinovati pentru ca nu ti-am spus chiar eu ceea ce ai auzit la parintii tai, dar te rog sa citesti aceasta scrisoare. Parintii tai au murit la cateva luni dupa ce te-ai nascut tu. Au facut amandoi parte din revolta impotriva lui Naraku. Nu a contat cate creaturi si-au unit fortele sau cata putere s-a adunat. Naraku i-a distrus pe toti cu o fluturare a mainii sale mizerabile. Parintii tai au fost foarte curajosi, asa ca sa nu iti para rau pentru ei. Te-au lasat in grija mea. Mi-au zis sa creez pentru tine o lume pe care sa o poti iubi. Primul pas spre crearea acelei lumi este distrugerea lui Naraku. Dar nu vroiam ca tu sa cresti vazand cum mainile mele si ale prietenilor tai sunt patate de sange nevinovat din ordinul meu. Acum nu este nimic in lumea aia ce ar merita iubit. Absolut nimic. Dar nu voi renunta atat de usor. Planul meu este aproape sa fie pus in aplicare. Este in regula daca nu vei mai avea incredere in mine sau nu vei vrea sa imi mai vorbesti. Am facut, inca fac, si voi face multe alte lucruri oribile. Dar toate sunt parte din planul meu. Daca stingi focul cu foc exista doar doua urmari: ori reusesti sa stingi focul, ori creezi un foc mai mare. Daca se intampla a doua varianta, contez pe tine si pe Shiki sa ma opriti. Gomennasai."
-Kagome... Esti bine?
Nu stiu cine m-a intrebat, dar am incuviintat din cap. Nu ma simteam in stare sa vorbesc. Cateva cuvinte mi se invarteau prin cap si ma ameteau. "nu este nimic in lumea aia ce ar merita iubit" ... "mainile mele si ale prietenilor tai sunt patate de sange nevinovat din ordinul meu" ... "daca stingi focul cu foc exista doar doua urmari: ori reusesti sa stingi focul, ori creezi un foc mai mare"
Doar nu se refera la faptul ca ar putea sa devina un fel de Naraku 2. Si cine e Shiki? Si... Doamne... Mainile ei patate de sage nevinovat? Nu pare o persoana rea. Ai zice ca nu poate rani nici macar o musca.
-Kagome... Stim ca nu este momentul potrivit sa iti spunem... Dar... Ai picat examenele de la sfarsitul anului. Nu te-ai prezentat...
-Da. am zambit involuntar. Am vorbit deja cu Mario. Ma voi duce la el in fiecare zi ca sa recuperez ce am pierdut.
-Stiam eu ca este un baiat bun. Imi pare rau ca nu mai sunteti impreuna. Noi mergem pana in oras. Vrei sa vii si tu?
-Nu. O sa raman acasa.
Am ramas singura acasa. Am intrat in toate camerele, pe rand. Camera lui Sota, a bunicului, camera parintilor, cele doua dormitoare nefolosite, sufrageria, cele doua bai, bucataria, si in cele din urma camera mea. M-am trantit pe pat. Totul parea normal. Dar ce ar putea sa nu fie in regula?
Am scos iar scrisoarea din plic si m-am uitat inauntru. Nu stiu ce speram sa gasesc, dar mai era un biletel. O foicica de hartie cu acelasi scris elegand ca in scrisoare, doar ca mai mic si mai inghesuit.
"Eu te-am salvat. De mai multe ori decat iti poti imagina. Sangele tau imi apartine, asa ca ai grija de tine."
Inca ma holbam la biletel. Poate ca de asta aveam atata incredere in ea. Dar scrisoarea si biletelul ma nelinisteau. M-am imbracat si am iesit din casa. Mergeam oriunde, numai sa nu stau acasa.
M-am oprit chiar inainte sa dau cu capul de usa. Am analizat-o. Era usa de la casa lui Mario. Am ciocanit. Dar de ce venisem? Ce cautam? Da... Il cautam pe Mario. Am mai batut de cateva ori. Promisese ca nu o sa plece. Am incercat usa. Era descuiata. Am pasit putin nesigura peste prag. M-am uitat in bucatarie si in baie. Nu era nimeni. Ramanea dormitorul si baia. Am intrat si in dormitor. Si l-am vazut. Statea pe jos, sprijinit de pat, imbratisandu-si genunchii. Dupa ce am pasit peste prag am auzit un geamat vag.
-Pleaca... vocea ii suna putin ragusita.
-Mario... Esti bine?
-Pleaca. marai la mine.
-Sunt sigura ca pot sa te ajut cu cev...
-Am spus sa pleci!
Isi ridica capul si ma tintui cu o privire plina de dorinta. Ma privea cu ochii rosii ai unui vampir, dar il puteam vedea pe el in spatele acelei priviri. Era ingrozit. Speriat.
-Nu o sa plec. Stiu ca nu ma vei rani. In plus vreau sa te ajut.
M-am apropiat incet de el. Cand am ajuns suficient de aproape am ingenuncheat langa el. Mi-am pus bratele in jurul lui.
-E in regula. Totul o sa fie bine. Ai sa vezi.
-Kagome... Imi pare rau... isi puse si el bratele in jurul meu.
-Vezi? Ti-am zis ca totul o sa fie...
M-am oprit brusc. Simteam ceva cald pe gat. Apoi am simtit cum pielea imi este penetrata de doua ace groase. Coltii lui... In mod surprinzator nu am simtit nevoia sa il opresc. Simteam, intr-o oarecare masura, cum imi inghite cu sete sangele. Il simteam cum se scurge din mine. Eram multumita. In mod ciudat, nu imi parea rau. Avea sa se opreasca. Cred. Dupa doua minute, cred, simteam cum imi e tot mai greu sa imi deschid ochiii dupa ce clipesc. Simteam cum creierul imi functioneaza tot mai incet.
-Prea... mult...
Apoi totul s-a facut negru. Cu toate astea, inca ii mai simteam mainile pe spatele meu.
~*~*~*~
-Inocenta ta este inspaimantatoare. Inchizi ochii in fata adevarului. Faci greseala dupa greseala si ii ranesti pe cei pe care ii iubesti. Ai o inima intunecata, plina de secrete si bunatate. Pacatele se ingramadesc si totusi iti sunt iertate toate. Nu pot sa inteleg.
-C-cine e-esti? nu mai auzisem niciodata aceasta voce.
-Ai putea sa ma consideri constiinta ta de acum inainte.
-Nu te cred... Nu esti constiinta mea. E imposi...
-Si eu am crezut ca exista lucruri imposibile. Daca ar fi asa, atunci tu ai fi unul dintre ele.
-Ce vrei sa spui?
-Vreau sa spun ca nu am mai intalnit pe cineva ca tine. Stii ine ca sangele tau ii apartine lui Kim-sama. Totusi i l-ai dat de buna-voie lui Mario. Si cu toate astea, nu vad unde e pacatul tau. Cum se poate sa incalci o lege straveche fara sa platesti?
-Dar nu stiu ce vrei sa spui.
-Cu siguranta ca ai avut sentimente ce pareau ca nu isi au rostul. Sunt sigur ca ai simtit fiori de nerabdare strabatandu-ti corpul cand ai auzit pentru prima data vocea ei.
-Da... Asa este...
Imi aminteam prea clar cum corpul meu parea ca o recunoaste pe fata de varsta mea. Imi aminteam prea clar un sentiment necunoscut mie.
-Totul este pentru ca ii apartii ei. Coprul tau stie. De asta ai avut incredere in ea de la inceput. Si tot din acest motiv nu te deranjeaza daca o sa te foloseasca si apoi o sa te tradeze. Insa aceleasi sentimente le ai si pentru Mario. Nu inteleg cum poti simti atat de intens, atat de mult, pentru doua persoane diferite.
-Kagome...! Iarta-ma... Nu...
-Asculta sfatul lui Kim-sama si ai grija de tine. Sangele tau ii apartine. Mario este doar un slujitor care nu merita altceva decat sangele condamnatilor la moarte.
-Nu vorbi asa despre el!
Simteam ceva cald pe fata. Mi-am deschis ochii. Totul era incetosat. Am clipit de cateva ori si am simtit cum mi se prelinge ceva pe obraji. Lacrimi. Lacrimile mele. Plangeam.
-Gata. E in regula. Nu mai plange.
Sinteam doua maini asezate pe spatele meu. Una se misca in sus si in jos, incercand sa ma linisteasca.
-Imi pare rau. Gata. Acum totul e bine.
Cunosteam prea bine acea voce. Vocea lui. Tot el era cel care soptise atunci cand vorbeam cu "constiinta".
-Sunt bine. Nu am nimic. am reusit in cele din urma sa vorbesc.
-Ti-am spus sa pleci. De ce nu ai plecat? parea... suparat... pe mine...
-Pentru ca nu puteam sa te las sa suferi. Esti mai bine? doar incuviinta din cap. Ce aveai mai devreme? De ce erai asa...?
-Mi-era... sete... Kagome, data viitoare cand iti spun sa pleci, sa o faci.
-Dar nu pot sa plec daca tu suferi. Deci ai nevoie de sange. Atunci o sa ti-l dau pe al meu.
-E periculos. isi intoarse privirea.
-Atunci o sa risc. i-am luat fata in maini, in asa fel incat sa se uite in ochii mei. Am incredere in tine mai mult decat in mine.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Mier Sept 07, 2011 10:26 pm

14 ~ Timpul Trece Si Blonda Revine

-Atunci ar trebui sa ne apucam de invatat, nu crezi?
Pe fata lui se forma un zambet sincer. Chiar imi place sa il vad fericit. Este atat de frumos cand zambeste... Parca ar fi alta persoana.
-Nu o sa te mai las niciodata singur. O sa fiu aici de cate ori o sa ai nevoie de mine.
~*~*~*~|~^~^~^~|~*~*~*~
A trecut zi dupa zi, saptamana dupa saptamana. Invatam cu Mario in fiecare zi. Odata la doua-trei zile ii dadeam din sangele meu. Nu a mai baut niciodata atat de mult incat sa ma faca sa lesin. Am avut dreptate sa am incredere in el. Cat despre "constiinta", tot nu am aflat cine era. Stiu ca suna ciudat, dar eram sigura ca este o persoana. Un fel de demon cu abilitati de telepatie sau ceva de genul. Dar nu... M-am razgandit. Nu stiu ce m-a facut sa renunt la acea idee. Important este ca imi reprosa in fiecare noapte, cand dormeam, ca nu trebuie sa ma irosesc cu Mario. Iar eu incercam sa inteleg ce vrea sa zica. Dar nu reuseam. Mario este cel mai bun prieten pe care l-as putea avea. Nu a facut niciodata nimic sa ma raneasca sau sa ma supere. Din contra. S-a purtat cu mine mai frumos decat as fi meritat vreodata. In tot acest timp am avut si momente fericite, de buna-dispozitie. Atunci i-am gasit un nume perfect constiintei mele: Damare. Adica "taci odata". I se potriveste, nu credeti? In apararea mea, pot spune ca m-am plictisit sa ii zic "constiinta" cand de fapt nu e constiinta mea. Stiti, constiinta unei fete nu poate avea voce de baiat. Mie una mi se pare iposibil. Asta doar daca e vocea iubitului fetei, atunci pare mai plauzibil, dar in cazul meu... In fine. Sa il lasam pe Damare. Mai sunt doar cateva zile pana la primul examen. Deja am invatat totul. Cel putin asa mi se parea mie. Mario zice ca am invatat doar esentialul. Dar...
-Kagome! Surioara! Pe unde esti?
-In camera mea! am tipat sperand sa ma auzda.
-Aici erai. Sota imi zambi fericit. Ma duci tu la Hideki? Bunicul deja s-a culcat si afara e intuneric.
-Sigur. O sa dormi la el?
-Da. O sa stam in curte sa ne jucam cu mingea si de dimineata mergem sa inotam. O sa vina si Yuri, stai linistita.
-Atunci hai sa mergem.
Am incuiat usa de la intrare, bunicul deja se culcase, si l-am luat de mana. Imi placea sa il stiu in siguranta. In plus, cand parintii plecau, eu eram responsabila cu mancarea si curatenia. Si bine-inteles, tot eu trebuia sa am grija si de Sota. Dar nu imi displacea sarcina asta. Fiind crescut de mine si de bunicul, Sota nu era un baietel rasfatat care primeste tot ce vrea cand vrea.
-Eu o sa trec pe la Mario daca tot am iesit. Ne vedem maine. l-am imbratisat si am plecat.
Trebuia sa ocolesc putin ca sa ajung la Mario, dar era abia 10. Ce poate sa se intample...
-Nu te duce.
-Ah, iar tu! Ce mai vrei acum? Sunt treaza, nu dorm.
-Ti-am spus sa nu te duci. Chiar conteaza motivul?
-Ca sa vezi! Chiar conteaza!
-Ei bine in noaptea asta se vor intampla lucruri rele. Foarte rele. E mai bine sa stai acasa.
-De parca te-as asculta eu vreodata!
Nu vroiam sa recunosc, dar simteam un fior ciudat strabatandu-ma. Simteam nerabdarea si durerea, dar parca nu erau sentimentele mele. Pana la urma de ce as simti durere? Poate eram putin nerabdatoare sa il vad... Dar doar atat. Simteam cum nelinistea pune stapanire pe mine.
Daca stau bine sa ma gandesc, in ultimul timp, cam de cand m-am intors, uneori am niste sentimente ciudate, care nu se potrivvesc deloc cu ssituatia in care sunt. Nu sunt foarte puternice, sa nu le pot stapani, dar nici atat de slabe incat sa le pot ignora. Sunt sentimente ce par ale altei persoane. Ma nelinisteau. Era ciudat. Fericire, tristete, surprindere, anticipare, apoi frica si incredere. Dar nu astea erau cele mai intense sentimente. Nu... Cel mai intens simteam singuratatea. O singuratate care nu isi are rostul. Pentru ca sunt inconjurata de toate persoanele pe care le iubesc si care, la randul lor, ma iubesc.
-Aproape toate.
-Nu te baga, Damare! dar avea dreptate... InuYasha, Kaede, Koga... ei nu erau cu mine.
Am batut la usa. Am asteptat, apoi am batut iar. Imi aminteam prea bine ce se intamplase ultima data cand intrasem fara sa cer voie. Mda, aproape murisem, dar era din vina imprudentei mele. De data asta avea sa fie diferit. Am apasat pe clanta. Exact la fel ca data trecuta, usa se deschise, lasandu-ma sa intru. Am pasit in casa, inchizand usa dupa mine. Mai facusem asta odata si aproape ca se terminase prost. Pentru mine. Ma simteam iar nelinistita.
-Inca mai ai timp sa te intorci.
-Ti-am spus sa taci! am tipat mental la el.
Mi-am indreptat pasii spre sufragerie. Statea intins pe canapea. O mana ii atarna pe jos, iar cealalta ii era asezata sub cap. In intunericul noptii, am crezut ca doarme si de aia nu mi-a raspuns la usa. Dar apropiindu-ma, am vazut ca ochii lui fixau tavanul.
-Daca te rog sa pleci, o sa o faci?
Inca privea fix, in sus, parca putand sa vada stelele prin tavan. Doar buzele i se miscasera, iar acum parea ca sta asa de ore intregi, parca asteptand plictisit sa se intample ceva important.
-Stim amandoi ca nu o sa plec. De ce nu mi-ai raspuns?
-Pentru ca nu vroiam ca tu sa vii. vocea lui era doar un murmur si cu greu puteam distinge cuvintele.
-De ce?
-Nu vreau sa suferi. E mai bine daca pleci acum. din nou, vocea ii era doar un murmur, dar puteam distinge nota de amaraciune si nu imi placea deloc cum suna.
-Ce te supara? De ce esti atat de trist? Si pe cine astepti? era evident ca asteapta pe cineva, si aceea nu sunt eu.
-Viata nu e niciodata cum vrem, nu-i asa? se uita trist la mine.
-Da. Nu e corecta. Cum ai devenit... nu mai puteam sa continui.
-Vampir? doar am incuviintat. S-a intamplat intro seara. Eram in pat, cu caietele intinse in fata mea. Invatam pentru testul ala la matematica. Cel pe care era aproape sa il pic. Apoi am vazut-o. Statea in dreptul ferestrei. Era imbracata in ceva ce parea a fi o uniforma. Avea un zambet micut pe fata si puteam vedea numai bunatate in ochii ei ciocolatii. Imi aduc aminte perfect cuvintele ei: "Nu iti fie teama. Esti o piesa importanta in planul meu. Veti ramane impreuna pana la sfarsit.". S-a apropiat de mine. Era atat de gratioasa incat parca dansa. M-a luat in brate... Apoi m-a muscat. Dupa ce mi-a baut din sange, mi-a vorbit iar. "Nu ai nevoie de sangele meu. Nu are rost sa ti-l dau. Desi esti o piesa foarte importanta, nu o sa rezisti suficient incat sa iti pese numai de sange.". La inceput nu am stiut despre ce vorbea, dar cu timpul imi era tot mai greu sa ma abtin cand miroseam sangele. Parca inebuneam. Iar atunci, cand te-am muscat prima data... Imi era atat de sete incat nu m-am mai putut controla. Imi pare rau...
Soaptele se oprira. Ma durea sa stiu prin ce a trecut. Simteam iar neliniste. Si vinovatie. Tot nu se misca de pe canapea. Ochii lui inca nu ma privisera deloc de cand venisem.
-Dar... Faptul ca mi-ai baut sangele atata timp... Te-a ajutat la ceva?
-Da... Nu cred ca supravietuiam atat de mult fara ajutorul tau. De fapt prezenta ta si faptul ca ai avut atata incredere in mine m-a ajutat mai mult decat tot sangele de pe pamant. m-am aplecat peste canapea si l-am imbratisat.
-Ti-am mai spus ca am incredere in tine.
-Mai aveti multe de spus? Astept deja de doua minute.
Cunosteam prea bine acea voce. M-am ridicat ca arsa de pe canapea. Dar Mario, din nou, nu facu nicio miscare. De parca o astepta pe blonda... Nici cand am venit eu nu parea surprins. De parca stia ca am sa vin, dar nu ma astepta.
-Bine, imi spune cineva ce se petrece aici? blonda imi arunca o privire plina de ura.
-Haide, Mario. Nu am toata noaptea la dispozitie. In plus m-am saturat de povesti.
Mario se ridica lenes de pe canapea, parca vrand sa ii faca blondei in ciuda. Parca o cheama Saya. Si ultima data cand o vazusem era cu Kim. Imi amintesc perfect cum m-a atacat. Daca nu aveam sageata aceea probabil ca as fi patit-o rau de tot.
-Asteapta aici. vocea lui suna... ciudat.
Doar am incuviintat si am privit cum usa de la dormitor se inchide in urma lui. Am asteptat putin, apoi nu am mai rezistat. Mi-am lipit urechea de usa. La inceput am auzit doar un murmur nedeslusit, prea incet pentru a putea distinge cuvintele. Apoi urma o scurta tacere intrerupta de un geamat de durere. Din nou tacere. Am auzit iar un murmur imposibil de descifrat, apoi pasi. M-am dat repede din drum. Blonda iesi din camera. Aproape ca dadu peste mine. Ma privi, parca anlizandu-ma.
-Imi pare rau. Dar ordinele sunt ordine. Mario nu merita asta. Cel putin nu atat de devreme. ma privea... cu tristete?
Trecu pe langa mine si pleca. Nu intelegeam nimic. Am impins usor usa dormitorului. Se deschise fara probleme. Ma asteptam sa fie incuiata?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Vin Sept 09, 2011 11:15 am

15 ~ Oshimai

Ei bine dormitorul lui era exact asa cum mi-l aminteam. Am privit curioasa in jur. Mario statea in mijlocul camerei. Bine, aproape mijlocul camerei, dar imi place sa dramatizez.
-Ai de gand sa imi spui si mie ce se petrece?
-De ce crezi ca se intampla ceva? ma privea... amuzat?
-Pentru ca nu imi imaginez de ce ti-ar face Saya o vizita fara motiv. ochii ii sclipira ciudat.
-Deci o cunosti pe Saya?
-A venit si Kim? mi-am rotit inca odata ochii prin camera, parca asteptandu-ma sa o vad pe pat sau pe scaunul de la birou, zambindu-mi ca de fiecare data.
-Nu. Kim nu a venit. Cineva atat de important nu vine niciodata in persoana in locuri care ar puta fi... periculoase. ultimul cuvant il rosti cu amuzament, parca facand o gluma pe care numai el o intelege...
-Baiatul asta nu isi cunoaste nici acum locul!
Doar l-am ignorat. Nu aveam chef de el acum.
-Totusi, ce vroia Saya?
-Nimic important. murmura uitandu-se pe geam.
-Bine... Cum spui tu. Totusi, cred ca ti-e sete. Nu ai baut nimic nici ieri nici azi.
M-am apropiat de el. Ma privea ciudat. Cu regret? Dar de ce? L-am luat in brate, sprijinindu-mi capul pe umarul lui. Si am asteptat. Dar ce s-a intamplat apoi nu a fost exact ceea ce asteptam. Bratele lui s-au asezat pe spatele meu, apoi un murmur bland pluti domol pana la urechea mea.
-Ti-am spus ca nu sangele tau m-a salvat atata timp, ci faptul ca tu chiar ai incredere in mine.
-Dar au trecut deja doua zile. Cred ca...
-Nu conteaza. Oricum asta este ultima mea noapte. Nu vreau sa fie patata de sange. Nu de sangele tau.
Un alt murmur imi pluti incet pana la ureche. Imi lua ceva mai mult timp sa procesez informatia. Ultima noapte... Patata de sange... Sangele meu...
-Nu inteleg.
-Kim m-a scos din jocul ei. Saya mi-a dat timp pana in zori.
-Kim... Kim a... Vrei sa spui ca... Kim a ordonat ca tu sa fii omorat de Saya? nu imi venea sa cred...
-Da. Ca si mine, si tu si Saya si tot restul oamenilor, sunteti doar piese pe tabla ei de joc. Unele mai importante decat altele. Eu am fost doar o piesa de care nu mai are nevoie. Ii sunt mai folositor mort decat viu.
Ma durea sa il aud ca vorbeste asa despre Kim. Dar merita. De ce tocmai Mario?
-Nu ai suferi mai mult daca ar fi InuYasha in locul lui Mario? Si apoi eu ti-am spus sa te duci acasa. Dar ca de obicei, tu nu ascul...
-Mai taci odata! Am tipat mental.
-Esti bine? vocea ii parea ingrijorata.
-Mario... Tu mai ai de trait pana in zori si iti faci griji pentru mine?
-Stii ca te iubesc. Nu pot sa nu imi fac griji pentru tine.
-Si eu te iubesc. Mult.
Ne-am asezat amandoi pe pat. Mi-am pus capul pe pieptul lui. Dar nu ii auzeam inima. Pieptul ii urca si cobora regulat, dar inima...
Am stat asa mult timp. Cel putin asa mi se parea mie. Oricum, Saya nu era o persoana rea. Doar indeplinea niste ordine. Dar Kim? Ma salvase deja de trei ori. Era prietena mea. De ce facea un asemenea lucru oribil? Si de ce tocmai Mario?
-Mario... Cum poti omori un vampir? intrebarea mi-a zburat de pe buze fara ca eu sa ma gandesc de doua ori.
-Depinde ce tip de vampir vrei sa omori.
-Adica?
-Pai cei mai numeros sunt servitorii. Nu au un nume anume. Sunt vampirii care au fost odata oameni, dar nu au primit niciodata sangele unui vampir adevarat. Aceia sunt transformati doar pe jumatate. Ii poti omori foarte usor daca le distrugi un organ vital sau capul. Nobilii sunt mai putini la numar, dar mai puternici. Pe ei ii poti omori doar distrugandu-le inima... Si mai sunt putinii pur-sange. Atat de putini incat ii poti numara pe degetele unei singure maini. Sunt cele mai puternice fiinte de pe planeta. Sunt... nemuritori...
-Si cine sunt acesti putini vampiri pur-sange? Cum au aparut ei?
-Nu stiu. Nu am cunoscut prea multi vampiri. Si nu am nici cea mai vaga idee despre cum au aparut vampirii, dar sunt sigur ca cei cu sange pur stiu.
-Tu din ce... aaa... clasa.. esti? ah, curiozitatea asta!
-Eu am fost om, iti amintesti? ii puteam simti zambetul din voce. Nu am fost niciodata un vampir... complet, ca sa zic asa. Kim nu a avut niciodata intentia sa ma foloseasca mai mult de cateva luni.
-Dar m-a salvat... De mai multe ori. Nu cred ca este o persoana atat de rea...
-Suna de parca ai incerca sa te convingi pe tine insati, nu pe mine.
-Poate ca ai dreptate...
-Se apropie zorile...
Se ridica din pat si merse incet pana la sifonier. L-am privit de pe marginea patului cum scotoceste printre cateva perechi de blugi. Apoi se intoarse, tinand ceva in pumn. Imi lua palma si imi puse ceva mic si ascutit in ea. Mi-am strans degetele in jurul micutului ciob. Nu aveam nevoie sa il privesc pentru a sti ca este un ciob din Giuvaer. Ma intrebam doar cum de nu i-am simtit prezenta mai devreme. Probabi ca am fost prea distrasa de Mario...
-Kagome... De cum va rasari soarele, nu te va mai retine nimic aici... Vreau sa fii libera. Vreau sa alegi ceea ce te face fericita.
-Tu ma faci fericita.
L-am imbratisat. Ii simteam corpul cum se raceste tot mai mult.
-Nu plange.
Era un murmur la fel de bland, cum numai el stia sa imi daruiasca. Nu realizasem ca plang. Dar ce daca plangeam? Mario merita toate lacrimile mele. Tot sangele meu. Mario ma invatase totul. Mario merita tot ce e al meu si inca mai mult. Daca as fi putut sa imi dau viata pentru a-l salva, nu m-as fi gandit de doua ori si as fi facut-o.
Intr-o secunda totul s-a terminat. Bratele mele cautau frenetic corpul lui. Dar era doar o gramada de nisip si haine. S-a terminat... Mario nu mai e... Toate lucrurile pe care planuisem sa le facem... Vor ramane doar planuri... Planuri pe care nu le vom pune in aplicare...
De ce nu a fost si Mario un vampir pur-sange? De ce nu a ramas om? De ce a hotarat Kim sa il omoare? Si de ce nu am puterea de a schimba lucrurile? Simteam lacrimile cum imi curg pe obraji. Nu mi-am dat seama ca merg pana nu m-am oprit in dreptul usii inchise de la intrare. M-am holbat la ea, apoi am deschis-o. Puteam vedea cateva raze firave de soare. Erau calde. Vantul adia rece. Culca la pamant firele de iarba. La fel cum viata ii doboara pe cei slabi. Dar refuzam sa cred ca Mario a fost slab. Si cea care il boborase nu fusese viata, ci Kim.
-Damare? Ma... auzi? Doamne cat de ciudat suna sa vorbesc cu o voce din propriul meu cap! De parca as fi inebunit.
-Da. Ce este?
-Kim este un vampir pur-sange, nu-i asa?
-Poate ca da... Poate ca nu... De ce conteaza?
-Conteaza! Pentru mine. Ce poate sa faca un vampir pur-sange? Cu ce se deosebeste atat de mult de ceilalti vampiri?
-E ca si cum ai intreba cu ce se deosebesc zeii de muritori. Nimeni nu stie despre vampirii pur-sange. Doar ei. Sunt un mister. Tot ce stiu despre ei este ca pot face orice vor.
-Da... Deci Kim chiar este un vampir pur-sange. Multumesc!
-Dar nu asta am vrut...
Nu i-am mai dat importanta. Am aflat deja ce vroiam sa stiu. Chiar mai conta restul? Si pana la urma nimeni nu este nemuritor. Toti avem un sfarsit intr-o zi, nu-i asa?
Am ajuns in fata fantanii mai repede decat mi-am putut imagina. Vantul inca adia usor. Un vant rece de toamna. Vara trecuse. Imi petrecusem jumate din vacanta de vara in cealalta lume. Cealalta jumatate de vara mi-o petrecusem invatand pentru niste examene pe care nu le voi da niciodata. Totusi nu imi parea rau ca invatasem. Nu imi parea rau pentru ca imi petrecusem timpul cu Mario. Doamne, de ce a trebuit sa se sfarseasca totul atat de repede?
M-am aruncat in gol in fantana, strangand ciobul in pumn. Inca ii mai simteam atingerea. Inca simteam cum mi-a inchis degetele in jurul ciobului, facandu-ma sa strang ciobul in pumn. Mi-am strans pumnul si mai tare. Atat de tare incat il simteam cum imi patrunde prin piele si imi taie carnea. Simteam cum se prelinge ceva cald si umed pe mana. Era sange. Dar nu imi pasa. Ma durea, dar suportanbil. Apoi am simtit pamantul sub palmele mele. Mi-am deschis pumnul. Ciobul nu mai era. Dar il vedeam in palma mea. Il simteam acolo. Il stransesem atat de tare incat imi intrase in palma. Si cu toate asta nu imi parea rau. Pentru ca era ciobul de la el. Si oricum, nu aveam de gand sa il dau sau sa il pun alaturi de celalalt. Era ciobul meu. Singura amintire daruita de el. Si nu aveam sa renunt cu una cu doua la el.
M-am catarat afara din fantana. Soarele dogorea pe cer. Cred ca era 12... Nu pot sa stiu sigur. M-am indreptat spre sat. Simteam o caldura placuta in mana dreapta. Si acea caldura placuta nu ma lasa sa uit nici macar o amintire cu el. Asta a fost planul lui de la inceput sau a fost pur si simplu ceva neprevazut?
-Ti-a dat ciobul ala doar ca sa te poti intoarce! Tu gandesti vreun pic? Vrea doar sa tu sa fii fericita!
-Da... Poate ca ai dreptate. Totusi, nu imi pot imagina cum a ajuns ciobul asta la el.
Niciun raspuns. Se pare ca Damare si-a luat talpasita din mintea mea. Am ramas doar eu cu amintirile care mi se invarteau prin cap.
Vedeam cum ma priveste pentru prima data cu ochii rosii ai unui vampir. Simteam cum coltii lui imi patrund prin piele. Simteam cum sangele imi paraseste corpul. Ma simteam... legata... de el cu o legatura ce nu avea sa fie rupta nici macar de moarte. Stiam ca oamenii ajungeau in Rai sau in Iad. Dar vampirii? Demonii? Celelalte creaturi.. magice? Ce se intampla cu ele dupa ce mor? Mai traiesc sau pur si simplu se sfarseste totul?
Mergeam agale spre sat. Abia daca mai puteam vedea pe unde merg. Ochii imi erau plini de lacrimi. Daca nu era Soarele, ca sa merg dupa el, cu siguranta nu as fi gasit drumul spre sat...
-Kagome?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
Yukiღ
Ronin
Ronin


Numarul mesajelor : 40
Varsta : 22
Localizare : Oltenita
Data de inscriere : 25/08/2011

MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Dum Sept 11, 2011 1:49 am

16 ~ Nu Stiam Ca Le Pasa

Am inghetat, cu piciorul suspendat pentru a face inca un pas chinuit. De fiecare data cand paseam simteam cum ma fulgera o durere cumplita in picioare. De parca corpul meu nu ar vrea sa se indeparteze de fantana... De Mario...
-Sa nu imi spui ca esti in starea asta din cauza lui InuYasha! pufni arogant.
Mai auzisem odata vocea asta. Rautacios, arogant, superior, nesuferit, incapatanat... Mda, am terminat cu insultele. M-am intors incet, pregatindu-ma pentru scena pe care o voi vedea in mai putin de o secunda. Statea in fata mea, avand intiparite pe fata un zambet crud si o privire atotstiutoare.
-InuYasha nu are nicio legatura cu starea mea. eram jalnica... pan si eu imi puteam auzi tremurul din voce.
-Inseamna ca este din vina unei anume copile numite Kim?
-De parca ti-ar pasa tie!
-Am atins punctul sensibil? Deci Kim chiar a facut ceva. Copila stupia! Nu face decat sa se joace cu vietile celor din jurul ei.
-O cunosti pe Kim? vocea mea suna mirata... de parca era imposibil ca el sa o cunoasca...
-Normal ca o cunosc. Si tu nu ar trebui sa accepti sa fii jucaria ei.
-Dar nu...
-Ba da. Esti jucaria ei. O jucarie cu o putere mai mare decat vei sti tu vreodata. Acum ai puterea Giuvaerului, ai sangele unui vampir pur, ai bunatate si iubire, ai... Ai tot ce iti trebuie pentru ca ea sa te fooseasca.
-Dar eu nu stiu cum sa foosesc aceasta putere. Nu stiu nici macar daca o am.
-Cu timpul vei realiza cum sa folosesti. Iar cand vei sti, va veni dupa tine si dupa sangele tau. Deja vad viitorul. Kim iti va bea sangele pana la ultima picatura, il va distruge pe Naraku doar fluturand din mana, iar intreg universul va fi condus de ea.
Nu... Refuzam sa cred ca era in stare de asa ceva. Kim era o persoana buna. Kim era prietena mea. Ma salvase. Il salvase si pe Inuyasha...
-Kim mi-a salvat viata. De multe ori. L-a salvat chiar si pe InuYasha...
-Dar l-a omorat pe Mario.
"Daca stingi focul cu foc exista doar doua urmari: ori reusesti sa stingi focul, ori creezi un foc mai mare." Nu... Refuzam sa cred ca ar putea face lucruri atat de oibile. Nu vroiam sa cred in vinovatia lui Kim. Nu puteam. Pentru ca sangele ei curgea prin corpul meu. Dar ce spunea el e adevarat. Kim chiar il omorase pe Mario. De ce nu ar fi in stare sa ma omoare si pe mine?
-Cu toate astea, nu esti recunoscator ca ti-a salvat fratele?
-El nu e fratele meu. Nu a fost niciodata. Nu stiu ce a vazut tata la acea fata. Era doar un om...
-Dar aveti acelasi tata. Ce ai zice daca am lua cina impreuna? Sunt sigura ca InuYasha s-ar bucu...
-S-ar bucura sa ma vada? Da, cum sa nu! Probabil mi-ar taia si celalalt brat.
Nu remarcasem pana acum, dar avea dreptate. Bratul lui drept nu mai exista.
-Atunci ce cauti aici?
-La revedere, Kagome. Sper ca mica noastra discutie sa te faca sa te gandesti de doua ori cand Kim iti va cere ceva.
Imi intoarse spatele si pleca. In afara de parul alb si ochii aurii, nu era nicio asemanare intre InuYasha si Sesshomaru. Nimic care sa arate ca sunt frati. Si totusi, discutia asta m-a pus pe ganduri. Ce cauta el aici? Ce a urmarit prin acea discutie despre Kim? Si de ce mi-a spus mie toate acele lucruri?
Mi-am indreptat iar pasii spre soare. Spre sat. Doar ca de data asta era o schimbare la mine si probabil in ochii mei. Nu mai plangeam. Puteam vedea cu usurinta pe unde merg. Ma intrebam cum arat. Probabil ciufulita, cu hainele murdare, si cu ochii rosii. Dar nu conta. Tot ce conta acum era realitatea. Cruda realitate care nu iarta pe mineni. Cat de frumos ar fi fost sa nu intru niciodata in aceasta lume! Mario nu ar mai fi cunoscut-o pe Kim... Mario a murit din vina mea... Numai a mea... Cand am plecat pentru prima data trebuia sa pun capat oricarei legaturi cu el. Dar eu am continuat.... Am continuat pentru ca el ma respingea. Pentru ca nu vroia ca eu sa mai fiu langa el. Stia ce se va intampla daca o sa fiu apropiata de el. Stia... Si nu mi-a spus...
Simteam iar lacrimile pe fata mea. Le simteam calde si ude, cum se preling pe obraji. Dar nu am facut niciun gest sa le sterg. Nici nu m-am gandit macar sa ma opresc. Ce rost avea? Ce rost mai avea viata mea fara el? Cel care ma invatase tot ce stiu... Acum nu mai era...
Nu stiu cat timp am stat acolo plangand, nu stiu nici macar daca eram aproape de sat. Simteam doar intunericul cum ma invaluie. Discutia cu Sesshomaru nu a facut decat sa ma distraga pentru cateva minute. Dar durerea a revenit, mai intensa decat mi-as fi putut imagina vreodata. Si totusi, de ce sufeream atat de mult? Mario era doar prietenul meu... Nu.. Era mai mult... Mario era totul pentru mine... Abia acum, cand l-am pierdut, realizez asta. Dar daca as avea ocazia sa dau timpul inapoi, ce alegeri as schimba? Orice as modifica, tot in aceasta situatie as ajunge. E ca si cum cineva nu vrea ca eu sa fiu fericita. Dar nu ma voi mai intoarce. Daca o sa ma intorc acasa o sa ii pun pe toti in pericol. Probabil Kim o sa ii includa in planul ei, sau Naraku o sa se foloseasca de ei pentru a ajunge la mine. Nu pot fi atat de iresponsabila incat sa le risc vietile cu intentie. Nu pot repeta greseala pe care am facut-o cu Mario... Nu...
~*~*~*~|~^~^~^~|~*~*~*~
-E timpul sa te trezesti, frumoso adormita.
Auzeam vag acea voce familiara in capul meu. Stiam cui ii apartine vocea. O cunosteam prea bine. Damare... Taci odata!
-Cum vrei, dar daca nu te trezesti curand, Rin o sa arunce o galeata de apa rece pe tine. Nu ti-ar placea asta, nu?
Rin... Imi era cunoscut numele. Il mai auzisem undeva. Mi-am deschis larg ochii. Deasupra mea se vedea un tavan intunecat. Mi-am rotit ochii in jur. Asta era primul lucru pe care il faceam de fiecare data cand ma trezeam si nu stiam ce se petrece. O fetita ma privea nerabdatoare.
-Credeam ca nu o sa te mai trezesti! Stiu ca te doare capul, dar te-ai lovit destul de rau. Totusi, e bine ca te-am gasit inainte sa inceapa ploaia.
Vocea ii suna ca si cantecul plin de viata al pasarilor. Era plina de energie.
-Unde sunt?
M-am uitat mai atenta in jur. Parea ca este o pestera. Era cam cat camera mea de acasa. Afara era zi, dar era atat de inorat incat abia puteam vedea in jur. Puteam vedea cum ploua. De fapt turna cu galeata.
-Este o pestera. Trebuia sa ne adapostim de ploaie, nu crezi?
-Da... Dar de ce m-ai ajutat? Nu ai niciun motiv sa...
-Pentru ca sunt sigura ca si tu ai fi facut la fel. spuse entuziasmata, zambetul nedisparandu-i de pe buze.
-Da... Cred ca as fi facut la fel... In cele din urma.
-Doamne, cat de tare ploua! Si este atat de rece! ne-am intors amandoua capul in acelasi moment.
Cineva... Nu! Ceva mic si verde, cu un toiag mult prea mare pentru statura lui si cu un sac imens in spate isi facu aparitia in pestera. Lasa toiagul si sacul jos si se scutura de apa intocmai ca un caine.
-Imi pare rau ca a trebuit sa pleci pe furtuna asta. Ce ai adus de mancare? eu inca ma uitam la micutul demon verde si ma intrebam de unde se cunosc ei doi.
-Lemne de foc si patru iepuri. Cred ca fructele s-au cam storcit.
-Haide, ajuta-ma sa aprind focul!
Rin incepu sa sara de colo-colo in incercarea de a aprinde focul. Puse lemnele in mijlocul pesterii. Micutul verde se apropie cu toiagul ciudat mult prea mare. Din varful lui tasni o flacara subtire dar puternica si lemnele incepoura sa arda. Focul arata de parca era acolo de cand m-am trezit. Si pentru prima data am putut sa vad cu adevarat toata pestera. Nu era cat camera mea. Era mai mare. Am putut distinge pentru prima data ceva in intuneric. O gramajoara gri-deschis.
-E ceva acolo. am spus inca uitandu-ma la gramajoara.
-Stiu. spuse nepasatoare.
Nu stiu cat timp m-am uitat la acea gramada gri, in incercarea zadarnica de a afla ce este. Mi-am intors capul spre foc atunci cand am simtit miros de mancare. Rin si micutul verde aveam in mana cate o tepusa. In varful ei era infipta o bucata de carne.
-A ta este acolo. spuse Rin aratandu-mi o tepusa si o bucata de carne cat farfuria.
Am luat-o si m-am alaturat lor in jurul focului. Nu vorbea nimeni. Dar ma simteam bine in liniste. Rin inca zambea in timp ce intorcea carnea pe toate partile, iar micutul verde deja incepuse sa isi manance portia, chiar daca nu era decat pe jumatate facuta.
Friptura lui Rin capata o culoare frumoasa maronie, apetisanta. O lua de pe foc si o tinu putin sa se raceasca. Am luat-o si eu de pe foc si am inceput sa mananc. Nu conta ca era inca fierbinte. Imi era prea foame ca sa imi pese.
Rin se ridica de langa foc, cu friptura in mana si se duse in fundul pesterii. Cine sau ce e acea gramada gri?
-Trezeste-te... Trebuie sa mananci ceva ca sa te refaci. Nu poti sa zaci aici la nesfarsit.
-O sa fiu bine. Nu iti mai face griji. gramajoara s-a miscat.
-Te rog. Pentru mine. vocea incepuse sa ii tremure putin.
-Sa stii ca poti fi foarte convingatoare cateodata.
-Nu vrei sa mananci cu noi? Haide langa foc. Ti-a inghetat mainile. Daca o sa mai stai aici o sa racesti rau de tot.
Apoi urmara cateva miscari. Acel ceva sau cineva se ridica de pe jos. Era mai inalt decat mine. Pe masura ce se apropia, griul se tranforma tot mai mult in alb si capata forma. Nu era "ceva". Era cineva. Cineva pe care il mai intalnisem. Vocea lui imi parea cunoscuta. O mai auzisem. Dar nu fusesem in stare sa o retin cu exactitate din cauza imprejurarilor in care ne-am intalnit.
-Ma bucur sa va ca te-ai trezit. Nu aratai prea bine cand te-am gasit. inca ma intrebam de ce ii pasa lui Sesshomaru de mine.
-Multumesc. Pentru tot. Dar eu trebuie sa ajung in sat.
-Este timp destul, nu iti face griji. De ce te-ai intors? Era mai bine in lumea ta.
-Totusi tie de ce iti pasa?


Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://anotherinuyashastory.blogspot.com/
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa   Astazi la 9:10 pm

Sus In jos
 
InuYasha ~ O ALta Poveste Care Trebuie Spusa
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 2Mergi la pagina : 1, 2  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Everything About Japan :: Stuff :: Fiction-
Mergi direct la: