Servitoarea nedreptatii

Un barbat mergea spre casa intr-o seara foarte tarziu. La marginea drumului a vazut o fata stand ghemuita si plangand cat o tinea gura. Gandindu-se ca poate a fost parasita de iubit si ca acum cocheteaza cu ideea sinuciderii, s-a oprit s-o intrebe daca ii poate fi de vreun folos. Ea s-a ridicat, continuand sa suspine, dar nu si-a aratat chipul. Barbatul i-a ridicat barbia si a constatat ca fata ei arata ca o coaja de ou, lipsita complet de trasaturi umane. Socat si inspaimantat, barbatul a rupt-o la fuga si a tinut-o tot asa pana a ajuns la o pravalioara luminata de un felinar mic. L-a zarit pe vanzator in umbra si acesta parea ca se pregateste de inchidere. Vanzatorul l-a intrebat daca era urmarit de talhari. Barbatul si-a adunat toate fortele si i-a povestit acestuia ce s-a intamplat, bucuros ca-si putea descarca sufletul. Cand a ajuns vanzatorul in dreptul felinarului, barbatul a constatat ca nici acesta nu avea chip de om.

Fata gasita la marginea drumului era de fapt stafia unei servitoare. Aceasta fusese angajata unui samurai care mostenise ca avere 10 farfurii din portelan, frumoase si foarte pretioase. Sotia samuraiului a spart una din neatentie si a aruncat cioburile in fantana. Ca sa abata mania sotului asupra servitoarei, i-a spus ca aceasta o sparsese. Fata a incercat zadarnic sa-l convinga de nevinovatia ei. In cele din urma, disperata, s-a sinucis langa fantana in care aruncase cioburile sotia samuraiului.

Stafia servitoarei aparea in fiecare seara si numara pana la noua, iar cand trebuia sa rosteasca cifra zece, incepea sa se tanguie jalnic. In cele din urma, samuraiul si soria lui(se presupune ca ea si-a marturisit vina) au fost scapati de prezenta nefericitului spirit de catre un prieten curajos care a pandit aparitia stafiei intr-o seara si cand aceasta a ajuns cu numaratoarea pana la noua, el a rostit pe loc "zece". Din clipa aceea stafia servitoarei nu a mai aparut.


Sursa: "Mituri si legende japoneze" de Angela Hondru (ca si majoritatea miturilor si legendelor pe care le voi scrie in continuare)

wow....ciudat

EDIT by Makoto Shimura: Data viitoare cand mai vrei sa iti faci posturi pe forum te rog adu ceva nou forumului, daca nu materiale, macar opinii exprimate intr-un mod cat mai clar, adaugiri etc.

Sugoooi! Parca ar fi un film de groaza! Da chiar, poate si exista XD ar fii tare!
mai dorim mai dorim! vrem sa citim cate o poveste inainte de somn LOL

e adevarat?adica eu chiar cred in fantome si spirite...poveste lunga si daca ar fi adevarat mai speriat rau..e aproape incrdibil io ma gandeam ca fantomele sau spiritele au chip de fapt in documentarele "adevarate"pe care le-am vazut la tv aveau sau...doar minciuni..sant nelamurita?! si inspaimantata da ii tare povestea

Gy-chan e o legenda :-? nu cred ca-i adevarata^_^ e ff interesanta oricum
am auzit ca japonezii nu prea cred in spirite:-?

another story:

Glasul asternutului

Intr-o localitate mica se afla un han modest. Hangiul o ducea destul de greu si nu-si putea permite sa cumpere cele necesare hanului decat la mana a doua.
Intr-o seara, a poposit la han un un negustor bogat. Dupa ce a mancat si a baut pe saturate, negustorul a intrat in camera ce i s-a pus la dispozitie, hotarat sa se odihneasca. Nici nu s-a bagat bine in asternut, ca a si auzit niste voci de copii care plangeau de frig. Negustorul a aprins lumina, s-a uitat in jurul lui, a verificat usile, dar n-a vazut niciun copil. A coborat si i-a povestit hangiului ce s-a intamplat dat acesta lla acuzat ca are vedenii. Negustorul si-a achitat nota de plata si a pornit in cautarea altui popas. In noaptea urmatoare s-a intamplat acelasi lucru cu un alt oaspete.
Nedumerit, hangiul s-a dus a doua zi la magazinul de unde cumparase asternutul si a aflat o poveste trista.
Doi copii orfani de ambii parinti isi vandusera toate lucrurile din casa pentru a avea cu ce supravietui. Cand n-au mai avut nici cu ce sa-si plateasca gazda, proprietarul i-a dat afara, in toiul iernii. Troienele de zapada le-au servit drept asternut si au murit de frig, imbratisati, in drum spre templul inchinat zeitei Kwannon(ciudat nume). In cele din urma s-a indurat cineva sa-i ingroape in cimitirul templului.
Auzind dureroasa poveste, hangiul a oferit zeitei Kwannon asternutul pe care-l cumparase, s-a rugat pentru sufletul copiilor si din clipa aceea hanul lui n-a mai fost bantuit de stafii.



ce trist

Mmmm nu stiu ce sa zic eu una cred in sprite fantome...chiar mi sa intamplat mie asta...si credetima nu era vedenie era adevarat...eu cred ca in fiecare poveste este un sambur de adevar..

si eu cred in spirite si fantome,

mi-a povestit taicamiu, ca , cand era mic, a gasit o carte veche de prin 18sute si ceva...si era o carte de magii prin care faceai diferite legaturii cu spiritele, si atunci, el cu prietenii lui, au facut o chestie deacolo din carte, si au inceput sa auda mii de ceasuri care ticaiau, ca si cum au deschis o poarta sau ceva de genu, dar au inchis repede ca s-au speriat

uaaau ce tare

new story:

Dragoste de mama


Un vanzator a avut la un moment dat o clienta care cumpara in fiecare seara mizu-ame(un fel de sirop care substituie laptele sugarilor). Aceasta era tanara si parea bolnava. Nu vorbea niciodata, ci doar arata cu degetul spre mizu-ame si apoi platea. Vanzatorul incepuse sa fie curios si a tinut sa afle unde locuia clienta cea stranie. A urmarit-o intr-o seara, dar cand a vazut ca o ia spre cimitir, s-a intors din drum. Cateva seri mai tarziu, in lor sa-si faca cumparaturile obisnuite, femeia i-a facut semn vanzatorului sa o urmeze. El se simtea cam ciudat in prezenta ei, asa ca a mai adunat niste prieteni de pe strada si i-a rugat sa-l insoteasca. Au intrat cu totii in cimitir. Cand au ajuns la un mkormant din celalalt capat al cimitirului, femeia a disparut dar, spre surprinderea barbatilor, s-au auzit plansete de copil mic dinauntru. Au adus repede niste felinare si au deschis mormantul. Au vazut aoclo cadavreul femeii care cumparase mizu-ame in fiecare zi, dar si un bebelus de cateva saptamani.
Explicatia ar fi ca femeia fusese ingropata inainte sa se nasca copilul, iar dupa ce s-a nascut acesta, spiritul ei l-a hranit pana cand a gasit niste fiinte umane care sa poata avea grija de el.

ce poveste trista dar e bine ca sufletul ei a avut grija in continuare de copil si ca vanzatorului nu i-a fost frica sa mearga pana acolo astfel copilul a fost in singuranta de atunci whaaa...chiar mi-a placut povestea arigatou Midori-san

WoW sunt super interesante aman2 povestile si chiar imi plac... chiar daca eu personal nu cred in fantome sau spirite si bantuiri dar cum s-a mai spus, toate au un sambure de adevar