Nu mai am tigari…
Stai…Nu, nu stai, zaci! Ma privesti de parca singurul lucru care te-ar putea readuce la viata ar fi un cuvant frumos din partea mea. Nu, nu ai sa-l vezi. Nu implora! Mi-au fost de ajuns toate cele intamplate pana acum. Nu plange! Nu-mi plac plangaciosii… Nu te agata de mine cerand iertare. Iertare...Pentru ce? Ce dracu e iertarea? Ma privesti iar. Opreste-te! Nu, nu incerca sa te ridici.Nu are rost. Eu sunt aici, tu acolo si acolo e locul ideal unde ar trebui sa ramai.Ti-am spus sa nu plangi! Degeaba… Tu chiar nu vrei sa intelegi. Nu e atat de greu. Chiar nu poti gandi macar o data pentru tine? Nu-mi promite ca te vei schimba! STIU ca Nu o vei face! Nu promite nicodata ceva ce nu poti realiza. Nu ma intreba de ce. E evident. Vei fi mult mai dezamagita decat mine. Uite, vezi? Datorita tie, am picurat altruism pe covor si s-a patat. Crezi ca-l mai pot curata? Nu…Stii ca nu se poate.Imi spui ca oricum era patat, si , fara sa vrei, ai descoperit si motivul. TU l-ai patat. Ti-ai lasat urmele de ipocrizie sa intre adanc in tesaturi, ca eu sa ma chinui sa le sterg. Nu, nu se va intampla asta. Nu intreba de ce. Nu suport intrebarile fara rost. Stai acolo unde esti, nu incerca sa te ridici! Ti-am zis sa nu plangi! Asculta-ma macar o data! Nu vrei… Stai acolo, lipita de materialul rece, prizoniera a propriei imebecilitati. Limite…Eu nu am. Pentru ca nu am nevoie de ele. Tu in schimb…Te chinui atat de mult sa le patrunzi, sa le simti, sa-ti gadile falangele si apoi sa te incatuseze, rupandu-ti oasele. Esti proasta…Ramai. Nu cred ca poti tine pasul. Eu o sa plec. Nu, nu ma urmari, nu incerca sa blochezi iesirea. Nu are rost. Ti-am zis sa nu te ridici, sa nu plangi, sa nu implori! TI-AM ZIS! Te ridici, pasesti repede, te incurca propriile membre:
-Spune-mi ceea ce vreau sa aud! Am NEVOIE de asta…Te rog…
-Nu mai am tigari!
_________________
*******************************************
Being entirely honest with oneself is a good exercise !
********************************************