Nu am nimic recent( nu am mai scris nimic din clasa a10a

), dar o sa pun ceva,intrucat 'mandria mea de filoloaga' nu-mi permite sa nu am macar un subiect deschis in categoria "Fiction "

Delir cotidian
M-am trezit azi. Credeam ca m-am trezit ieri. Ba nu, m-am trezit si ieri si altaieri si acum doua saptamani. Dar AZI m-am trezit idee. M-am trezit neconturata, usor transparenta , dar imbibata de vointa si ratiune. Am incepu sa merg, sa-mi creasca picioruse mici, firave, care abia imi puteau sustine greutatea. Si am pornit in cautarea a ceva, a orice. Mi-au crescut si antene si m-am ajutat de ele, croindu-mi drum prin nimicul din care am pornit. Mi-au crescut si aripi si m-am inaltat pana la marginea nimicului. Am incercat sa-l pierd, sa-l las undeva in urma, undeva unde nu-l voi mai putea ajunge niciodata, dar nu am putut. M-a tras inapoi, mi-a sfasiat aripile si m-a facut iar idee. Si am stat pe loc, inerta, rece si am fost calcata in picioare, aruncata, m-am luptat cu apele cele mai tumultoase si mi-am dat seama ca nu-mi place sa fiu piatra. Si am redevenit idee. M-am facut verde, am crescut, mi-au fost rasfirate frunzele gingas, am imbratisat pamantul si nu am mai vrut sa-l las sa scape din bratele mele noduroase. Ma simteam bine, dar imi lipsea…TOTUL. Asa ca, incet, incet, mi-am retras radacinile, mi-am scuturat frunzele si m-am intors la idee. Si am fost inundata de vointa si egoism.Mi-au crescut maini cu degete lungi, subtiri, cu care sa ma pot apuca de viata si picioare la fel de subtiri, ca sa pot tine ritmul. Ochii mi s-au deschis si am vorbit pentru prima oara. Am vazut altii la fel ca mine si totusi extrem de diferiti. Ne-am intins bratele si am pasit impreuna , fara sa privim ideile care ne urmareau, care ne implorau sa ne intoarcem. Ne invaluiau din toate partile, acoperindu-ne gurile cu valul nestiintei, ne ofereau absolul, nemurirea, in schimbul uitarii. TU ai accepta?