So...O sa incerc sa pun unele din "fiction"-urile mele.

Aripi de fluture

Un fluture zbura în jurul meu într-o zi.Era alb.Şi mare.Era un fluture de zăpadă...Era amintirea copilăriei mele dintr-o iarnă.Am văzut în aceea iarnă un fulg de nea atât de mare.Mi s-a părut a fi un fluture alb.Dar cum?Din poveştile bunicii fluturii nu zburau iarna..ei dormeau..dormeau ca să-şi odihnească aripile obosite..Cum putea acest fluture alb să zboare iarna?m-am uitat îndelung la el..până într-un moment..când a zburat..sau cel puţin aşa am considerat eu, căci dispăruse pur si simplu din mâna mea micuţă...Eram fericită...Fluturele înţelesese că este iarnă şi că trebuie să doarmă ca să-şi odihnească aripile.Era posibil
să-l văd la primavară..să-mi văd fluturele alb care venise să mă vadă iarna..Voiam şi eu să zbor ca el..să mă aşez pe mâna cuiva şi aceea persoana să-mi sufle în aripi..să-mi sufle în aripile mele albe cu fericire,cu bucurie..cu dragoste...Să zbor mai departe cu acele sentimente şi să le las altcuiva..care să dea şi el la rândul lui alte sentimente..Să fiu o fiinţă care transmite fericire şi dragoste de la un om la altul..Să îi las unui om trist fericire..şi tristeţea să o iau cu mine..să o duc pe zâmbetul unei persoane, ca ea să se transforme în bucurie...Unii suflă în aripile fluturilor culoare, ca ei să coloreze lumea altora..Alţii suflă zambete..Unii suflă în aripile acestor gingaşe creaturi soare..Pentru că asta fac fluturii..se plimba cu fericirea,dragostea si tristeţea peste tot.De aceea ei îşi odihnesc aripile iarna...Pentru că aripile obosesc...

Dar..eu ce-i dădusem fluturelui în aripi?Ţineam minte doar că îmi sclipeau ochii...şi că zâmbeam..ce îi suflasem?Atunci am crezut că e bucurie..dar mai târziu mi-am dat seama..îi suflasem speranţă, bucurie, inocenţă.Îi dădusem tot ce are un copil pe aripile sufletului.Îi suflasem culoare.

Sorry pentru ca e asa scurta:D



Paperplane



-Pentru azi aveţi de desenat ceva ce vă place şi vă face fericiţi, le-a spus profesoara copiilor.
-Ce mă face pe mine fericit?A întrebat unul dintre ei.
-Da, T.
-Dar cum ai putea sa desenezi atât de multe lucruri pe o foaie?

Profesoara a zâmbit.

Copiii s-au apucat imediat de lucru.T. se uita la ceilalţi.A luat un creion colorat şi a tras o uşoară dungă pe foaia albă.Apoi încă una, şi încă una până ce a obţinut un fluture cu aripi mari. În colţul din dreapta a desenat o floare, fiecare petală a acesteia având o altă culoare. A desenat şi un răsărit de soare şi două mâini, un fulg de nea, un zâmbet, un înger fără aripi, dar cu un fel de aură foarte luminoasă, nişte baloane colorate, o bomboană, o umbrelă şi câteva picături de ploaie, câteva stele şi o lună, nişte oamenii care vorbeau, câteva fire de iarbă şi câţiva nori. S-a oprit pentru un moment. S-a uitat la desenele celorlalţi. Băieţii desenaseră maşini şi eroi din desene animate, iar fetele păpuşi şi flori. Apoi şi-a întors capul la lucrarea lui şi şi-a continuat desenul. A luat culoarea roşie şi a început să deseneze un cocoş. Apoi a desenat un cerc şi înautrul acestuia a pus câte puţin din fiecare culoare.


*

Timpul expirase. Profesoara s-a uitat atent la toate desenele copiilor. Toate reprezentau acelaşi lucruri : păpuşi, maşini, flori, desene animate, bomboane de ciocolată, calculatoare. Dar era unul diferit...cel al lui T.

-T., ai vrea să ne prezinţi şi nouă desenul tău ?

Toţi ochii copiilor erau îndreptaţi acum spre T. Acesta a păşit uşor spre profesoară, şi-a luat lucrarea în mână şi a început să vorbească :

-Fluturele are aripile aşa mari pentru că îngerului i-a fost milă de el şi i le-a oferit pe ale sale, şi de aceea în desenul meu îngerul nu are aripi. Floarea are petalele colorate pentru că mamei mele îi plac foarte mult florile, dar nu m-am putut hotarî ce culoare ar trebui să aibă o floare dacă ar fii să i-o ofer mamei, aşa că i-am desenat una multicoloră. Atunci când aud un cocoş cântând sau văd un răsărit de soare îmi dau seama cât de fericit sunt că Dumnezeu mi-a mai dat o zi. Mâinile le-am desenat pentru că..fără ele nu puteam să îi strâng de mână sau să-i ating pe cei la care ţin. Zâmbetul pentru că mă face să mă gândesc la bucuria oamneilor. Baloanele colorate, fulgul de nea şi bomboana sunt lucrurile care mă fac pe mine fericit. Umbrela şi picăturile de ploaie pentru că atunci cănd plouă îngerii ies vin pe Pământ şi trebuie să ne acoperim capul cu ceva ca ei să nu rămînă întristaţi de gândurile noastre rele şi triste.Îngerii sunt singurele fiinţe care sunt fericite cu adevărat, aşa că eu mă bucur de fiecare dată când un înger rămîne fericit. Stelele şi luna le-am desenat pentru că îmi place noaptea. Noaptea e linişte. Oamenii pentru că sunt fericit atunci când văd că se înţeleg. Cercul cu culori l-am desenat doar pentru că culorile mă fac fericit şi cred că aşa ar trebui să arate orice suflet :plin de culori.

T. a înmânat foaia profesoarei şi s-a întors în bancă.

my gosh... I absolutely love Paper Plane ^.^

mai scrie, mai scrie

mi-a placut la nebunie nu stiu de ce dar mi se par niste fic-uri incarcate de sentimente la Paper Plane mi-au dat lacrimile serios chiar ador ce ai scris si am vazut in ambele este vorba de fluturi si iarna...si ador iarna si fluturii de-abia astept fic urmatoare

Răspunsul e desenat într-un zâmbet[i]


Ploua cu flori de gheaţă.În jurul ei era alb…şi fericire.Râsete.Euforie.Şi un miros de iarnă.Păşea uşor..Se oprea din când in când şi privea zâmbetul plin de speranţă şi bucurie al vreunui copil.Acel sunet îi încălzea sufletul şi o facea sa uite de frig.Zâmbea.Era fericită.S-a oprit lângă un pom de Crăciun.S-a uitat la beculeţele colorate.Cineva se îndreptat cu paşi repezi către ea.În cateva secunde,băiatul se afla în faţa ei.Fata i-a luat mâna şi i-a strâns-o uşor.El a zâmbit.Apoi, a luat-o în braţe.

-Mi-a fost dor de tine,i-a spus.

Ea a tăcut, uimită.A făcut ochii mari.A deschis uşor gura şi a spus:

-Miroşi a cald...

-?..

-Mi-e frig...

El a zâmbit.




P.S. Arigato!

cat de dragut
si interesant