OMG i'm so sad today...
Astazi se implinesc 10 ani de la moartea lui hide.
Imi vine sa plang, dar ce rost are sa plang... lacrimile nu-l vor aduce
inapoi. Oricum noi tot il iubim chiar daca nu mai e si ne vom aminti de
el mereu. Cred ca de acolo unde e ne vede si se bucura ca cineva isi
aminteste de el, de cine a fost, cel mai mare chitarist. O persoana
speciala, o persoana cu idealuri, o persoana care a facut ceva in
viata, un suflet care inca traieste in inimile noastre, o persoana care
nu va fi uitata niciodata. Un zambet pe chipul nostru sau poate
lacrimile care curg pe fata, o amintire care inca traieste. Chiar daca
acum 10 ani a parasit aceasta lume, sufletul lui inca mai traieste
printre noi. Oamenii l-au iubit, il iubesc si il vor iubi. Un om cu un
trecut, prezent si un viitor. Numele tau, zambetul tau, realizarile
tale... nu vor fi uitate. Imi este greu sa descriu tot ce simt acum,
pentru ca e doar un sentiment ciudat care nu poate fi descris, un gol
in suflet, in inima si in minte. Fiecare sunet al chitarii, fiecare
nota muzicala ne aminteste ca acest om a fost cineva. O sursa de
inspiratie, o persoana care socheaza prin stilul sau unic. Un zambet,
un suspin, o amintire, o multitudine de sentimente care nu pot fi
descrise. Toate lucrurile pe care le-a realizat in perioada vietii ne
vor aminti de el.
O persoana, un suflet, un nume... Hideto Matsumoto nu va fi niciodata uitat.
_________________
Change me into a memory and head to the new ocean.
I wish you happiness from the heart.
There is happiness behind the tears,
But behind the tears you are not there.